Era în 2019, primăvara, la Kiev urmau alegerile prezidenţiale care urmau să aducă un actor la conducerea statului, iar în SUA se disputau preliminarele din Partidul Democrat care aveau să decidă cine urma să se afle, în toamnă, faţă în faţă cu Trump.

Pentru introvertita doamnă Yovanovitch, aflată la apogeul carierei sale diplomatice, acuzele au părut ireale.

Cum adică să fie acuzată de sprijinirea corupţiei când toată viaţa ei activă, de profesionist în Departamentul de Stat, făcuse tot ce se putea pentru a promova valorile americane, întâietatea legii, alegeri libere, drepturile omului şi, bineînţeles, interzicerea accesului celor corupţi la putere.

Din Somalia, până în Kârghizstan, din Armenia în Rusia, în Ucraina chiar mai mult, pe timpul celor două mandate diplomatice.

Nu a contat că doamna Marie Yovanovitch nu făcuse ceea ce i se reproşa că făcuse, presiunile echipei Rudy Giuliani (avocat al preşedintelui Trump şi coordonator al politicii prezidenţiale în relaţie cu Ucraina) şi Yuriy Lutsenko (procuror general al Ucrainei, cu multe meciuri la activ cu ambasada SUA, pe tema corupţiei, bineînţeles), precum şi suspiciunile prezidenţiale proprii privind o pretinsă lipsă de loialitate faţă de Biroul Oval, au adus-o pe doamna ambasador acasă mult mai rapid decât dacă ar fi fost declarată persona non grata de către statul de reprezentare.

Totul s-ar fi încheiat aici, doamna Yovanovitch tocmai începuse să profeseze despre diplomaţie la Universitatea Georgetown, Institutul pentru Studii Diplomatice, când locotenentul colonel Alexander Semyon Vindman, cu vagi origini ucrainene, membru în Consiliul Naţional de Securitate, avea să facă un raport intern în care afirma că preşedintele, da, preşedintele SUA, făcuse presiuni asupra unui oficial străin pentru a ancheta un cetăţean american, de fapt doi, tată şi fiu.

Oficialul străin era noul preşedinte ucrainean, Volodimir Zelenski, iar cetăţenii americani erau Biden senior, contracandidatul său, şi fiul acestuia, Hunter Biden.

Raportul ofiţerului nu a rămas unul intern, ceea ce a dus la declanşarea procedurilor de punere sub acuzare a preşedintelui Trump, la sfârşitul anului 2019.

Pe timpul desfăşurării acestora, doamna Marie Yovanovitch a fost solicitată se depună mărturie în faţa Camerei Reprezentanţilor pe subiectul intervenţiilor preşedintelui Trump, chiar al şantajului acestuia faţă de autorităţile ucrainene, pentru a fi deschisă o anchetă împotriva afacerilor presupuse ale familiei Biden.

A fost momentul cel mai dificil al carierei sale, cel mai în lumina reflectoarelor, pe subiectul cel mai controversat al zilei, iar peste câţiva ani, doar vreo trei, relevant şi pentru noua arhitectură mondială de securitate.

Acestui moment îi este dedicată o treime din cartea Lessons From The Edge / Lecţii de pe margine, un volum de memorii în care primele două treimi ale cărţii se citesc în aşteptarea finalului apoteotic în care diplomatul este dintr-odată luminat de reflectoarele media şi de cele politice.

Şi unele, şi altele, aruncă însă şi umbre, pentru că aşa se întâmplă când intri în această lume.

Cartea doamnei Yovanovitch ar fi putut fi una printre multe altele, diplomatul reţinându-se să intre în detalii care ar fi colorat, poate, naraţiunea, dar ar fi părut improprii pentru poziţia sa de profesionist în Departamentul de Stat al cele mai aşezate democraţii, nu-i aşa?

Marie Yovanovitch On Ukraine's Comedian-Turned-President, And Her "F*** You  Putin" Bracelet - YouTubeFoto: youtube.com

Chiar şi în descrierea momentelor sale tensionate, când realizează că ocupantul primei poziţii din ţara pe care o reprezintă se comportă la fel ca şi cei care i-a criticat şi combătut când a fost la post, doamna fostă ambasador în unele din cele mai dificile locaţii din estul Europei, menţine o scriitură discretă, punându-şi întrebări dar nearogându-şi răspunsuri în locul celor care ar fi trebuit să le dea.

Dar după aproape trei ani de la acele evenimente, odată cu demisia din Departamentul de Stat şi apariţia acestei cărţi, doamna Marie Yovanovitch a apărut total schimbată la Stephen Colbert Late Show, pregătită să accepte şi să cultive publicitatea atât de controversat dobândită.

Şi să valorifice şansa oferită de neonorabilul gest al unui preşedinte prea ataşat de un fotoliu câştigat şi el conjunctural.

Într-o postare trecută, promiteam să actualizez situaţia corupţiei din Ucraina, conform mărturisirilor memorialistice ale fostului ambasador la Kiev.

Experienţele doamnei Yovanovitch cu preşedinţii Kuchma şi Poroşenko fuseseră revelatoare şi amare, în acelaşi timp.

Despre Zelensky, autoarea are puţine lucruri de spus, plecarea de la post producându-se înaintea inaugurării acestuia.

Nu se poate însă reţine să nu comenteze reacţia acestuia la solicitarea preşedintelui Trump, făcută pe timpul celebrei discuţii telefonice din 25 iulie 2019, cea în care locatarul Casei Albe a solicitat o mică ”favoare” din partea nou inauguratului preşedinte ucrainean: o mică anchetă privind

  • amestecul Ucrainei (nu Rusiei!?) în alegerile din 2016;
  • amestecul fostului vicepreşedinte Biden în blocarea unei anchete de corupţie care ducea la fiul său.

Zelensky nu a încercat niciun moment să-şi contrazică partenerul american de discuţie, iar la momentul în care acesta îşi critica fostul ambasador, preşedintele ucrainean a replicat afirmativ: ”Da, un ambasador slab, de acord 100%.”

La această şuetă americano – ucraineană, de bârfă la înalt nivel a propriului reprezentant diplomatic, Trump a făcut şi o predicţie: ”O să aibă de a face cu nişte lucruri”.

Şi a avut.

Prea multă simpatie pentru actualul preşedinte ucrainean, doamna Yovanovitch (pe care preşedintele Zelensky o botează Yvanovitch), pare să nu posede, deşi nu o spune direct.

Şi nu numai pentru acel moment jenant, cât şi pentru faptul că din cele doar două promisiuni electorale ale candidatul Zelensky:

  1. Nu corupţiei!
  2. Pace,

s-a cam ales praful.

Desigur, în ce priveşte cel de-al doilea punct, şi cu ajutorul preşedintelui rus, personaj pentru care doamna Yovanovitch, a treia generaţie dintr-o familie de emigranţi ruşi care pot fi asimilaţi ”ruşilor albi”, are o adevărată reacţie de respingere.

De remarcat că pe timpul show-ului de televiziune, cadoul pe care îl face gazdei de televiziune este o brăţară cumpărată în Ucraina, în anul 2017, cu inscripţia ”F...k you Putin”.

Ceea ce pare o definiţie, adevărat, mai greu de pronunţat, a ocupaţiei principale a diplomaţiei americane la Kiev.