Scrisoarea unui prozator către ruşi: „Dragii mei, ucrainenii luptă împotriva armatei lui Putin pentru libertatea lor şi a noastră. Ce ne aşteaptă?”

Adevărata Rusie este ţara literaturii şi a muzicii, nu a bombordamentelor asupra copiilor, scrie în The Guardian, într-o scrisoare adresată ruşilor, prozatorul Mihail Şişkin.

„Sunt rus. Vladimir Putin comite crime monstruoase în numele poporului meu, al ţării mele, al meu. De aceea, în numele Rusiei mele şi al conaţionalilor mei, implor iertare de la ucraineni. Sunt totuşi destul de conştient de faptul că nimic din ce are loc acolo nu poate fi iertat.

Acest război nu a fost început abia acum, ci în 2014, odată ce a Putin a confiscat Crimeea. Lumea occidentală a refuzat să vadă gravitatea acestui fapt, prefăcându-se că nu se petrece nimic îngrozitor. În toţi aceşti ani, m-am străduit, în declaraţii şi publicaţii, să le explic oamenilor cine este Putin cu adevărat. Nu a funcţionat. Iar acum Putin tocmai ce le-a explicat el însuşi tuturor.

De fiecare dată când presa din Elveţia, unde trăiesc acum, publica un articol al meu, editorii primeau scrisori în care angajaţii de la ambasada Rusiei la Berna îşi arătau revolta. Acum au tăcut. Poate pentru că îşi fac bagajele şi aplică pentru azil politic?

Doresc să mă întorc în Rusia. Dar în care Rusia? În Rusia lui Putin e imposibil să respiri. Mirosul bocancilor poliţiştilor este încă o duhoare prea grea. Voi reveni în ţara mea. Dar, aşa cum am scris într-o scrisoare deschisă când am refuzat să reprezint Rusia lui Putin la un eveniment internaţional în 2013, înainte de anexarea Crimeei: „Îmi doresc să şi voi reprezinta o altă Rusie, Rusia mea cea liberă de impostori, o ţară cu o structură a statului protejând nu dreptul la corupţie, ci dreptul individului, cu presă, alegeri şi cetăţeni liberi”.

Cu mult timp în urmă, spaţiul liberei exprimări s-a restrâns la internet, dar acum şi acolo vedem dictatură militară. Autorităţile au anunţat de curând că toate afirmaţiile critice la adresa Rusiei şi războiului său vor fi considerate trădare şi pedepsite în conformitate cu legea marţială.

Ce poate face un scriitor? Singurul lucru care îi stă în putere: să vorbească limpede. Tăcerea înseamnă sprijin pentru agresor. În secolul XIX, polonezi rebeli au luptat contra ţarismului rus „pentru libertatea lor şi a noastră”. Acum ucrainenii sunt cei ce luptă pentru libertatea lor şi a noastră. Ei îşi apără nu doar propria demnitate umană, ci şi pe cea a întregii umanităţi. Trebuie să le venim în ajutor în toate modurile care ne stau în putere.

O altă ticăloşie de care care se face vinovat regimul lui Putin este faptul că pata dezonoarei a căzut asupra întregii ţări. Acum Rusia nu mai este asociată cu literatura şi muzica sa, ci cu copiii aflaţi sub bombardamente. Nelegiuirea lui Putin este că a otrăvit oamenii cu ură. Putin va dispărea, în schimb durerea şi ura ar putea dăinui mult timp în sufletul oamenilor. Doar arta, literatura şi cultura ar mai putea ajuta la depăşirea acestei traume.

Mai devreme sau mai târziu, viaţa ticăloasă şi lipsită de importanţă a dictatorului se va sfârşi, însă cultura va merge mai departe cum a făcut-o mereu şi cum o va face şi după Putin. Literatura nu trebuie să fie despre Putin. Literatura nu trebuie să furnizeze o explicaţie pentru război. Acesta se sustrage oricărei explicaţii. De ce oamenii ordonă sodaţilor unei naţiuni să-i ucidă pe cei ai altora? Literatura este cea care se opune războiului. Literatura autentică e numai despre nevoia omului să fie iubit, nu urât.

Ce ne aşteaptă? În cel mai bun caz, nu va exista un război nuclear. Sper cu tărie că smintitului nu i se va permite să apese butonul nuclear sau că unii dintre lacheii săi vor refuza să-i îndeplinească ordinul final. Dar, după câte se pare, este singurul lucru pozitiv din viitorul apropiat. După Putin, Federaţia Rusă va înceta să existe pe hartă în calitate de ţară. Procesul prăbuşirii imperiului va continua. Independenţa Cecenei va fi urmată de a altor popoare şi regiuni.

Se va isca o luptă pentru putere. Masele nu vor avea nicio dorinţă să trăiască în haos, astfel că cererea pentru o mână forte în fruntea ţării se va înteţi din nou. Chiar şi în cazul celor mai libere alegeri - dacă vor exista - un nou dictator ar putea ajunge la putere. Iar atunci Occidentul îl va susţine, dat fiind că el va promite să păzească butonul nuclear. Şi, cine ştie? Toate astea s-ar putea întâmpla din nou.”.

Mihail Şişkin este prozator rus şi singurul scriitor care a câştigat Booker Prize (2000), Russian National Bestseller (2005), şi Big Book Prize (2010). Cărţile sau au fost traduse în 30 de limbi.