Netanyahu contraatacă: „Voi continua să conduc ţara în faţa unei încercări de lovitură de stat din partea organelor de aplicare a legii“

Desigur, decizia de trimitere în judecată a prim-ministrului israelian Netanyahu reprezintă un eveniment major şi care poate avea consecinţe majore asupra situaţiei politice din Israel, dar şi la nivelul Orientului Apropiat.

Implicaţiile nu sunt numai cele pe care le poate presupune o decizie de justiţie care ar putea să fie, în cel mai rău caz, pedeapsa cu închisoarea sau una cu suspendare şi însoţită de om perioadă de interdicţie de participare la viaţa politică. E vorba despre un joc politic în reţea care depăşeşte cu mult Israelul şi jocurile sale politice interne: întâmplător sau nu (evident întâmplător, ce v-ar veni oare să credeţi?), asta coincide cu momentul în care Trump cere deschiderea cât mai rapidă a procesului oficial de impeachment în Senat, eventual pentru a mai scurta perioada depoziţiilor publice organizate de Camera Reprezentanţilor.

Două procese posibil să înceapă simultan (cu deosebirea că din Israel poate dura ani de zile) simultane a căror desfăşurare va duce la decizii ale justiţiei care, chiar dacă vor fi favorabile celor doi, tot vor însemna o povară uriaşă de purtat în viitoarele lor cariere politice, la probleme serioase relaţionate cu propriul lor electorat şi, în orice caz, provocând daune posibil persistente propriei lor credibilităţi şi, prin extensie obligatorie, prestigiului şi poziţiei internaţionale a ţărilor lor. De aici şi reacţiile din ce în ce mai dure ale împricinaţilor care, într-un timp foarte scurt, trebuie să găsească câteva argumente convingătoare pentru suporterii din ţară şi care să poată fi repetate în faţa partenerilor internaţionali. Drept pentru care Trump, în mod deloc suprinzător, reia teza “complotului ucrainean pentru influenţarea alegerilor prezidenţiale”, cu toate că funcţionari de rang foarte înalt din propria sa Administraţie au venit cu argumente contrare. Contraatacul lui Netanayahu este construit pe un model celebru şi des folosit de creatorii de imagine din şcoala anglo saxonă în momente de criză, vorbind tot despre o conspiraţie şi de o încercare de lovitură de stat. De această dată opera unor organe de aplicare a legii pe care le acuză de a fi efectuat o anchetă tendenţioasă” care a avut drept unic scop să-l înlocuiască din funcţia de prim-ministru.

Netanyahu iese la luptă sub aceeaşi presiune uriaşă ca în cazul lui Trump şi cu mize similare dar în condiţiile foarte speciale asigurate de constituţia israeliană care permite ca prim-ministrul, chiar dacă dat în judecată, chiar cu un asemenea rechizitoriu distrugător ca cel prezentat de Procurorul General, nu este obligat să-şi dea demisia decât în momentul unei condamnări definitive. Sigur că, în întrega istorie a Israelului, nu s-a întâmplat un caz similar şi, în consecinţă, acest cadru legal special nu a putut fi testat, drept care, în acest moment, ca şi Trump, Netanyahu dispune în continuare de puteri operative depline.

Va influenţa asta mersul justiţiei? Absolut deloc, afirmă experţii în problemele Orientului Apropiat, reamintind că acest procuror general a fost personal ales şi susţinut de Netanyahu pentru meritele sale deosebite şi pentru verticalitatea de care dăduse dovadă pe parcursul unei cariere impecabile.

Dar ce urmări va avea? Prima, cea mai interesantă (teoretic), ar fi ca Netanyahu, direct sau indirect, să fie constrâns de propriul partid să demisioneze din poziţia de lider care-l ţine acum în fruntea guvernului de tranziţie. Sau, a doua variantă, dacă nu face asta din motive de protecţie personală, să vacanteze poziţiile miniştrilor, în aşteptarea unor alegeri generale, a treia rundă în acest an, dar cu Likud (partidul lui Netanyahu) în pierdere masivă de influenţă.

Acesta este contextul în care Netanyahu atacă vorbind despre “o încercare de lovitură de stat”, negând toate acuzaţiile şi nominalizând mass-media, tribunalele şi organismele de aplicare a legii de a se fi coalizat într-o “vânătoare de vrăjitoare” împotriva sa.

Mi-am dedicat întreaga viaţă acestei ţări. Iar ceea ce se petrece acum este o încercare de a răsturna un prim-minstru cu ajutorul unor mijloace legale

Asta afirmă acum Netanyahu înainte de a trece la lucrurile realmente grave: acuză public echipa de investigaţie a poliţiei (condusă de procurorul şef Shay Nizan) de a fi realizat dosarul pe baza unor declaraţii obţinute de la martori cărora le fusese ameninţată familia şi că aceştia, nu el, ar trebui judecaţi

Aşa cum precizează cei de la DEBKKA, Netanyahu “a afirmat că va conduce ţara în continuare până când nu va fi înlăturat de o eventuală decizie a Înaltei Curţi. Citând exemple, a acuzat poliţia şi instituţia procuraturii de ani de abuzuri la adresa sa, spunând că oamenii şi-au pierdut încrederea în autorităţile însărcinate cu aplicarea legii...şi că poporul merită un sistem decent şi care să fie respectuos faţă de lege, solicitând imediat formarea unei comisii externe de anchetă, non-partizane, care să investigheze pe cei care l-au investigat pe el şi care să aibă puterea de a curăţa sistemul”.

Vom vedea cum vor decurge lucrurile, dar deja un lucru este foarte limpede: nu aflăm în faţa unei a treia confirmări că, în caz de probleme politice majore, liderii unei ţări îşi vor continua până la capăt bătălia, chiar dacă este evident că – indiferent de subiectul disputei – pe fond ea provoacă nişte efecte teribile, cel mai grav şi durabil fiind apariţia unei fracturi sociale care schimbă toate raţionamentele politice şi electorale tradiţionale. Se vede casta în cazul BREXIT şi în cazul Trump. Aşa se tensionează acum atmosfera şi în Israel prin modul în care Netanyhu îşi construieşte contraatacul. Lovind în toată lumea, implicând absolut toate instituţiile într-un joc care, prin decredibilizare, s-ar putea să influenţeze procese de supravieţuire ale statului.

Dacă ceva vi se pare cunoscut, un oarecare deja vu , atunci înţelegeţi şi semnalul de primejdie subsecvent, căci asemenea schimbări, pe asemenea criterii, în asemenea mod, provocând asemenea reacţii şi contra-reacţii, sunt oricum nefaste pentru sistemul în care se produc, iar unda de şoc se poate simţi departe şi nu neapărat pe timp de furtună evidentă.