Se impun şi câteva observaţii, după relatările de ieri din presă şi valul de simpatie care a cuprins online-ul în urma nominalizării.

De la aderarea din 2004 şi până în prezent este cea mai importantă poziţie deţinută de un român în organigrama civilă a NATO, funcţia numărul doi în ierarhia Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi totodată Mircea Geoană va fi  primul reprezentant din Europa de Est într-o poziţie de asemenea anvergură.

Atribuţiile secretarului general adjunct constă în sprijinirea activităţii şi a mandatului secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, şi deosebit de important, înlocuirea acestuia la nevoie. Secretarul general adjunct al NATO este şi preşedintele unui număr important de comitete şi grupuri de lucru.

Înlocuirea lui Rose Gottemoeller a generat o competiţie între nume sonore, ministrul slovac de Externe, Miroslav Lajčák, ministrul eston al Apărării, Jüri Luik, consilierul preşedintelui Poloniei, Krzysztof Szczerski, prin urmare desemnarea lui Mircea Geoană este cu atât mai onorantă.

În subsidiar, numirea unui fost preşedinte al PSD (2005-2010) în organigrama NATO după ce, sub guvernarea Năstase, România a aderat la alianţa nord-atlantică, întăreşte caracterul pro-occidental al principalului partid de stânga din România, peste orice accident de moment, peste orice sincopă  apărută inevitabil în activitatea unei asocieri politice.

Cu siguranţă, nominalizarea lui Mircea Geoană este una surprinzătoare pentru unele cercuri de putere de la Bucureşti, însă deloc întâmplătoare dacă citim cu atenţie parcursul profesional al preşedintelui Geoană, de la directorul Direcţiei Afaceri Europene (NATO, Uniunea Europeană, OSCE, UEO, Consiliul Europei), la ambasadorul României în Statele Unite, devenind la 37 de ani, cel mai tânăr ambasador din corpul diplomatic român şi până la ministru de Externe în Guvernul Adrian Năstase, fiind considerat unul dintre cei mai buni miniştri ai acelui guvern.

Nu în ultimul rând, nominalizarea de ieri este şi o reparaţie morală faţă de anul 2009, când a fost câştigătorul moral al alegerilor prezidenţiale, în faţa unui Traian Băsescu susţinut de prietenii invitaţi în celebra sufragerie.

Ieri, însă, sper ca Mircea Geoană să fi mai învăţat o lecţie de viaţă, despre cum foşti prieteni îl ocoleau după episodul uman „Mihaela, dragostea mea“, iar în 24 de ore l-au reevaluat pe românul cu cea mai importantă demnitate internaţională după Nicolae Titulescu, românul care astăzi, după preşedintele republicii şi prim-ministrul, va avea un cuvânt greu de spus şi în ţară.