Lumea bipolară. Din nou. Politic, economic şi militar

Poate vă mai amintiţi afirmaţiile a cel puţin două generaţii de politicieni cât se poate de solemni şi serioşi care au anunţat decesul ordinii bipolare despărţite de Cortina de Fier.

Se năştea alta, una multipolară, democratică, mai înţeleaptă, doritoare de pace şi colaborând pe toate planurile, în primul rând pe marile magistrale comerciale eliberate de restricţiile ideologice opresive. Confuzie tragică între visele umede de tip umanist şi realitatea faptică, cea impusă de competitori care au rămas în continuare blocaţi în acelaşi tip de prioritate existenţială ca părinţii, bunicii şi străbunicii lor: cucerirea de teritorii şi acapararea resurselor corespunzătoare, securizându-şi supravieţuirea naţională pentru alte câteva generaţii.

Asta se petrece acum şi n-ar trebui să mire pe nimeni. Ce este interesant în acest spectacol global este viteza extremă în care au intrat operaţiunile de consolidare a structurilor lumii care se ordonează din ce în ce mai vizibil, din nou, în blocuri perfect antagonice. Avem, fireşte – şi asta ne interesează în primul rând – un bloc occidental format între SUA şi Uniunea Europeană, alăturându-se aici restul statelor din G7. Este clar, în cazul lor deciziile sunt deja coordonate şi se traduc prin măsuri comune (valurile succesive de sancţiuni împotriva Rusiei sunt doar un element component) şi o pregătire pentru ceea ce ar urma pentru asigurarea necesarului de supravieţuire, răspunzând crizei de materii prime şi alimente în plus faţă de criza energetică.

Dar, ca în orice conflict, estimarea succesului acţiunilor blocului occidental se face prin evaluarea cât mai corectă a amplorii şi şanselor de reuşită a măsurilor luate de ceea ce începe să se definească drept blocul unitar construit pe axa Moscova-Beijing, folosind palierul intermediar BRICS pentru a anima potenţialităţile Organizaţiei de cooperare de la Shanghai. Teoretic, pare simplu şi linear dar, de fapt, nimeni nu ştie încă să dea răspunsul la întrebarea esenţială: cele două blocuri acum concurente vor deveni şi blocuri ostile? Se deschide astfel perspectiva unei confruntări militare majore în momentul în care interesele economice şi comerciale se vor transforma în vectori antagonici?

În această perspectivă încep să apară iniţiative de-a dreptul neliniştitoare care, după părerea mea, nu sunt decât vârful unui aisberg de mari dimensiuni, deja rupt de banchiză şi care a început deja să plutească într-o primejdioasă derivă.

Prima chestiune extrem de serioasă o reprezintă perspectiva amplificării numărului de ţări cu orientare acum stabil anti-americană care transmit că şi-ar dori să se alăture liniei de forţă BRICS (Brazilia-Rusia-India-China-Africa de Sud): astfel, Argentina a răspuns pozitiv invitaţiei făcute personal de Preşedintele Xi al Chinei de a participa la Summit-ul BRICS. Sabino Vaca Narvaja, ambasadorul argentinian la Beijing a spus imediat că invitaţia este „extrem de importantă” şi este un pas înainte către „primirea formală” a ţării sale în grup. Miniştrii de Externe s-au reunit deja pe 20. Summit-ul este programat pe 24 iunie. Dacă va fi lansată invitaţia formală pentru Argentina, grupul îşi va modifica şi numele, urmând să se numească BRICSA. Caz în care Argentina va opta pentru New Development Bank (alternativa BRICS la Banca Mondială) şi pentru Contingent Reserve Arrangment (varianta BRICS a FMI). Este ceea ce spunea preşedintele Alberto Fernandez al Argentinei cu ocazia vizitei sale din luna februarie în China şi Rusia: „Sunt că Argentina trebuie să se oprească în a fi într-atât de dependentă de FMI şi Banca Mondială şi trebuie să se deschidă spre alte surse şi în acest sens mi se pare că Rusia este un loc foarte important

Să vedem ce se va decide, dar dacă Argentina va face acest pas, consecinţele pentru spaţiul sud-american vor fi de mare importanţă deoarece, de facto, ar pune sub semnul întrebării hegemonia considerată indiscutabilă a SUA asupra regiunii. Dar şi, în perspectivă, probleme majore pentru toţi cei care depind, precum multe ţări europene, de livrările de carne din Argentina sau de transporturile de concentrate furajere.

În paralel, tocmai deoarece relaţiile dintre cele două blocuri globale încep să devină din ce în ce mai tensionate, avem două propuneri, una iraniană, cealaltă braziliană, de apariţie a unor noi monede cu care să poată fi dus un atac împotriva sistemului financiar global dominat de dolar. Iranul propune crearea unei monede speciale care să fie folosită în schimburile comerciale între China, Rusia, India, Pakistan, Iran şi celelalte ţări din Organizaţia de cooperare de la Shanghai, permiţându-le totodată să ignore sancţiunile impuse de americani şi de europeni. În acelaşi timp, avem şi angajamentul politicianului brazilian Lula da Silva ca, în cazul în care va câştiga alegerile prezidenţiale din luna octombrie a acestui an, va crea o nouă monedă, SUR, destinată schimburilor comerciale în spaţiul Americii Latine în scopul de a „lupta împotriva dependenţei faţă de dolar”.

Imposibil de prezis evoluţiile ulterioare. Doar o certitudine există: s-ar putea, dacă tot aşa merge dialogul ostil între surzii planetei, să vedem noi şi noi probleme afectând liniile de distribuţie calibrate pe speranţele de cooperare de odinioară.