Discreţie absolută, sex şi petreceri. Lumea superyacht-urilor, supusă controalelor după invadarea Ucrainei de către Rusia

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iahtul Dilbar al lui Aliser Usmanov, FOTO: Wikipedia
Iahtul Dilbar al lui Aliser Usmanov, FOTO: Wikipedia

Lumea superyacht-urilor, maximul de exces al miliardarilor, în care confidenţialitatea este protejată prin acorduri e asigură discreţie absolută din partea personalului bine plătit, este supusă controalelor după invadarea Ucrainei de către Rusia, relatează The Guardian.

Potrivit sursei citate, pe măsură ce proprietarii şi echipajele lor sunt supuşi controalelor, un căpitan care a lucrat pentru unii dintre cei mai bogaţi proprietari de bărci a împărtăşit detalii despre cei 15 ani petrecuţi pe mare.

Relatarea acestuia este despre o lume care poate fi atât de uimitoare, cât şi de întuneacată, cu comenzi săptămânale de mâncare în valoare de peste 40.000 de euro (33.000 de lire sterline) sosite de la Paris, curăţări costisitoare pentru a îndepărta urmele de droguri de la petreceri şi ceea ce el vede ca fiind o „cultură înrădăcinată a prostituţiei şi sexismului”.

Căpitanul, care a navigat în toată zona Caraibelor şi Mediteranei, spune că a vrut să evidenţieze modul în care proprietarii bogaţi – şi în special ruşii – se ascund în spatele unei „mizerii de companii-fantomă” în jurisdicţii secrete, cum ar fi Insulele Marshall sau Insulele Cayman.

Pe măsură ce aliaţii occidentali au redus libertăţile financiare ale oligarhilor care îl înconjoară pe Vladimir Putin cu sancţiuni, iahturile au devenit ţinte cheie. 

Printre navele vizate se numără „Amore Vero” de 86 de metri, despre care autorităţile franceze cred că îi aparţine lui Igor Sechin, şeful companiei petroliere Rosneft, şi „Dilbar”, de 156 de metri, despre care se crede că este deţinut de miliardarul Alisher Usmanov (ambii au negat dreptul de proprietate). 

„Sunt operate într-un mod super-secret, astfel încât să le poată folosi.”, a spus căpitanul, care a cerut ca identitatea sa să nu fie dezvăluită pentru că a semnat acorduri de confidenţialitate. El a precizat că nu a lucrat pe niciunul dintre iahturile confiscate.

În unele cazuri, acordurile de confidenţialitate sunt obligatorii chiar şi pentru un interviu pentru un loc de muncă, a spus acesta. 

Jurnaliştilor de la The Guardian li s-au arătat exemple de contracte de muncă reale pentru iahturi: unul conţine clauze detaliate care interzic pentru totdeauna dezvăluirea oricăror informaţii despre identitatea proprietarului sau a oricăror oaspeţi – inclusiv referiri la documente de afaceri, fotografii şi chiar desene ale ambarcaţiunii.

Postarea fotografiilor iahtului pe reţelele de socializare poate fi considerată o infracţiune, iar vorbirea cu mass-media este strict interzisă. Un alt contract arată că angajaţii trebuie să îşi dea consimţământul pentru testele detectorului de minciuni poligraf, dacă este necesar.

Există un motiv întemeiat, a spus căpitanul: legile normale deseori nu par să se aplice asupra acestor palate plutitoare. Potrivit acestuia, curăţarea profundă pentru a îndepărta urmele de droguri precum cocaina poate fi o cerinţă obişnuită, în special atunci când se mută de pe un teritoriu european pe altul, unde oficialii vamali pot insista asupra controalelor la faţa locului.

Amploarea prostituţiei este un lucru deschis, a susţinut el, femeile fiind transportate regulat pe bărci.

Industria este „foarte sexistă, îmbătrânită şi rasistă”. Căpitanul a sugerat că echipajul care nu este alb sau cei din ţările mai sărace au şanse mici de a fi angajaţi, iar personalului de sex feminin i se cere de obicei să trimită fotografii de profil în lungime completă potenţialilor angajatori.

Sursa citată menţionează că prieteni şi foşti colegi care lucrează pe alte câteva ambarcaţiuni au raportat că femeile membre ale echipajului sunt forţate să facă teste regulate pentru boli cu transmitere sexuală. 

Cu toate acestea, în fiecare vară, numeroşi de tineri se îndreaptă către punctele fierbinţi ale superyacht-urilor din lume – locuri precum Antibes, Palma de Mallorca sau Fort Lauderdale.

Aceştia ajung să servească oaspeţii sau să cureţe la nesfârşit apa sărată de la fiecare fereastră.

O viaţă cu soare şi salarii mari este recompensa. Chiar şi jucătorii juniori de punte cu puţină experienţă pun în buzunar 2.500 EUR pe lună – un salariu atractiv când sunt incluse cazarea şi masa şi când lacunele maritime înseamnă că încasările pot fi scutite de impozite. Echipajul senior poate câştiga mult mai mult de atât: se ştie că unii dintre cei mai apreciaţi bucătari câştigă 25.000 de euro pe lună, în timp ce unii căpitani ai celor mai mari iahturi pot câştiga până la 40.000 de euro pe lună.

„Banii sunt doar un număr pentru ei la sfârşitul zilei. Vor plăti sume nebuneşti doar ca să funcţioneze.”, a spus căpitanul.

Below Deck, un reality show care a început în 2013 înfăţişează o industrie de animale de petrecere care lucrează prin mahmureală constantă, iar asta se întâmplă pe multe bărci, a recunoscut căpitanul. 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite