Alertă teroristă: activarea „lupilor singuratici“

Mesajele transmise de oficialii ISIS conţineau în clar, deja de câteva luni (şi am semnalat aceasta la timpul potrivit) chemarea care, acum, începe să fie transpusă în teren cu o regularitate mai mult decât îngrijorătoare:

UPDATE

Ieri, la ora când scrim materialul, aveam la dispoziţie informaţia, venită din surse judiciare extrem de fiabile, că imediat după ce un profesor în vârstă de 45 de ani de la o şcoală primară afirmase că a fost agresat de o persoană necunoscută ce proclama că aţionează în numele ISIS, secţiunea antiteroristă din Paris preluase ancheta care a fost încredinţată secţiunii anti-teroriste a poliţiei judiciare din Paris. Incidentul s-a produs în jurul orei 7.10, informaţia a parvenit pe canalele respective o jumătate de oră mai târziu, preluată de întreaga mass-media franceză şi de colegii mei din Bruxelles. Interesul ne-a fost trezit de locaţia şcolii respective, în Aubervilliers. descris ca „zonă populară” din suburbia de nord-est a Parisului, zonă cu potenţial de risc important.

În cursul după-amiezei, profesorul a recunoscut că a inventat în totalitate incidentul, dar relevantă este declaraţia dată Rachel Schneider, responsabila locală a SNUipp, cel mai important sindicat francez reprezentând şcolile primare:

„Primim foarte multe apeluri de la colegii din departament, sunt foarte neliniştiţi. Colegii nu cred neapărat că va exista un atentat organizat, dar se tem că acest acces de nebunie ucigaşă să nu suscite acte similare din partea unor persoane dezechilibrate”.

Acestea fiind spuse, cred că analiza privind activarea din ultima perioadă a „lupilor singuratici” rămâne de actualitate şi constituie un semnal de alarmă cu valoare imediată

„Dacă nu puteţi veni să luptaţi pe frontul din Siria, atunci fiţi pregătiţi să atacţi cu un cuţit, cu o piatră, cu orice armă vă stă la îndemână pe necredincioşii din comunitatea din ţara unde vă aflaţi“, spunea purtătorul de cuvânt al ISIS.

Este vorba despre o dezoltare pe care, cu luni în urmă, strategii ISIS o propuneau ca mişcare complementară pentru atacurile teroriste pregătite de celulele multiple “trezite din adormire” odată cu reîntoarcerea masivă a mai multe valuri succesive de “luptători străini” care şi-au terminat unul sau mai multe contracte pe frontul din Siria sau alături de unităţile din Maghreb şi din Africa neagră. Ideea este că, în urma producerii unui prim val de atentate, autorităţile din diferite ţări europene (dar şi din SUA şi Canda) vor ridica imediat nivelul de alertă teroristă şi vor declanşa operaţiuni de căutare, identificare şi arestare a membrilor prezumaţi ai unor reţele (sau măcar atât ce figura în fişierele unităţilor speciale de reprimare a terorismului).

În consecinţă, indicaţia dată autorilor rămaşi în viaţă ai atentatelor şi sprijinitorilor lor direcţi în materie de logistică, a fost să se retragă cât mai rapid înspre Siria, spre exemplu, sau să “dispară în decor”, folosind acoperirile complicate, dar foarte eficiente asigurate de canalele de fugă înspre marile comunităţi islamice din Europa. Totul în aşteptarea momentului în care autorităţile vor decide să scadă nivelul de alertă. Dintr-un motiv foarte simplu: ele nu mai pot susţine, pe termen lung şi foarte lung, sistemul pe care-l presupune mobilizarea totală şi controalele exhaustive care sunt obligatorii în cazul nivelului maxim de alertă teroristă.

Dar, până atunci, este valorizat sistemul “lupilor singuratici”, considerat a fi o formulă extrem de eficientă pe două nivele. Primul este că, astfel, se menţine în totalitate psihoza la nivelul populaţiei şi creşte nemulţumirea faţă de acţiunea preventivă a autorităţilor, instaurând astfel şi mai solid certitudinea nesiguranţei sociale. Pe de altă parte, în estimarea strategilor ISIS, soluţia activării “lupilor singuratici” reprezintă, tehnic, o posibilitate foarte greu, dacă nu chiar imposibil de contrat: acţiunea bruscă, brutală şi cu scopul de a ucide, a unui personaj “oarecare”, de preferinţă fără antecedente penale, nicoidată fişat pentru simpatii cu grupările teroriste şi care a urmat procesul “radicalizării individuale secrete”.

Serviciile de informaţii au semnalat de mult timp existenţa acestui tip de proces ideologic de instruire individuală a unor elemente alese tocmai pentru că şi-au exprimat dorinţa de non-afiliere la “ideologia de grup”, adică “lupii singuratici” a căror menire asumată era cea de a ataca şi se sacrifica în stilul unui luptător sinucigaş, dar refuzând în acelaşi timp subordonarea posibilă faţă de o structură ordonată. Sigur că, acum, vorbim de ceea ce face ISIS, dar procedeul nu e nou, căci să ne amintim de practicile similare ale instructorilor IRA sau ETA cei care au pregătit şi folosit asemenea “lupi singuratici” pentru aşa-numitele “atentate individuale” care erau pregătite şi executate în afara liniei de comandă şi control obişnuite. Cu posibilitatea, foarte importantă, de a se evita scurgerile de informaţii şi de a păstra astfel secretă, până ultimul moment, identitatea reală a viitorului atacator sinucigaş. Metodă mai mult decât interesantă şi foarte productivă, căci, iniţial, ea a fost folosită pentru recrutarea unor personaje care proveneau din afara ariei tradiţionale care producea adepţii ce puteau fi şcolarizaţi în grup pentru a se forma o unitate de luptă cu coeziunea necesară organizării unor atacuri de anvergură. “Lupii singuratici” ai perioadei respective erau aleşi din grupări care, evident, formal, nu aveau nici un fel de legătură directă şi posibil de identificat şi urmărit ca atare, cu cauza IRA sau ETA: aparţineau grupărilor anarho-ecoligiste, extremiştilor naţionalişti de stânga sau de dreapta, anarhiştilor sau neo-anarhiştilor şi grupărilor naţionaliste de tip “Frăţiile albe”.

În acest moment, zona de selecţie este mult extinsă datorită unei oferte cu mult mai complexă şi diversă decât “pachetul islamic” uşor de presupus ca fiind oferit de tânăra sau foarte tânăra generaţie debusolată şi revoltată din comunităţile musulmane din Europa.

Recrutorii ISIS caută (şi au şi descoperit, din nefericire) multe cazuri de cetăţeni cu paşapoarte şi identittăţi europene care sunt deja radicalizaţi datorită unor cauze diverse şi care doresc să meargă mai departe pe un drum propriu al violenţei contra ordinii statale şi pot fi, astfel, uşor manipulaţi în a accepta să pună steagul ISIS pe acţiunea lor finală.

Foarte uşor să spui: “uite nebunii!”. E o greşeală pe care au făcut-o în aceşti ultimi ani decidenţii politici din ţările spaţiului euroatlantic,încercând cu orice preţ să minimalizeze şi să reducă înspre zero măcar imaginea publică asupra acestui fenomen de periculozitate maximă. Greşeală majoră deoarece nebunia aceasta, dacă ea există, este structurată foarte bine de profesionişti în lupta de gherilă urbană şi care nu sunt deloc nebuni. Dimpotrivă.

Au asigurat, de ani de zile, construirea şi a unor asemenea reţele de “lupi singuratici”, oferindu-le suportul logistic necesar, finanţând cumpărarea de arme (vedeţi, spere exemplu, arsenalul de care dispunea familia de “lupi singuratici” care a organizat recentul atentat din SUA) sau asigurându-le o “anonimizare” la cerere, cu identităţi de rezervă în cazul în care plănuiau căi de ieşire sau sprijin material viitor pentru famiile lor în cazul unui atac sinucigaş.

Atacul de azi dimineaţă din Franţa poartă semnul de identificare specific al unei acţiuni clasice perpetrată de un “lup singuratic”, iar armele folosite sunt simbolice pentru ceea ce vor să transmită instructorii Statului Islamic. S-a atacat cu ceea ce există ca element component normal în orice instituţie publică (foarfece şi cutter), asta însemnând că pregătirea iniţială s-a făcut (urmând manualul de antrenament al forţelor speciale) în sensul folosirii oricărui obiect care poate produce răni mortale şi care poate fi găsit foarte uşor, după ce s-a trecut de controlul de securitate. Principiul care se pleacă este că nu poate să existe niciun fel de forţă de securitate (armată, unităţi ale forţelor speciale, unităţi anti-teroriste) care să poată asigura în permanenţă, 24 de ore din 24, securitatea tuturor cetăţenilor şi a tuturor spaţiilor în care se desfăşoară activităţi sociale.

Procedeul are un nume: banalizarea terorii. Reuşeşte? Sigur că există şanse, mai ales atâta timp cât, încă, există o tentaţie publică de a crede că toate acestea “se întâmplă doar la ei”, oricare ar fi aceşti EI, oricum departe faţă de spaţiul nostru de viaţă şi de interes. Numai că, din nefericire pentru toată lumea. “lupii singuratici” mai au o caracteristică: urmărindu-şi exclusiv propria agendă de revendicări extreme, pot fi tentaţi să se alăture oricărei structuri teroriste care le oferă sprijinul. Oricărei structuri operative şi asta poate să fie evident în afara ISIS dar de care Statul Islamic să poată profita prin asumare sau colaborare. Atenţie, jocul în acest sens a început deja de mult timp în afara Europei şi acum, cu front de luptă multiplex, s-a mutat deja în inima Europei. Cu toate consecinţele logice necesare.

Odată, în Beirut, sub bombe, în adăpostul în care se adunaseră mai multe miliţii rivale abia aşteptând să iasă la suprafaţă şi să reia războiul fratricid, am auzit această frază spusă cu nespusă convingere şi ură: „Poate că e adevărat ce spune Dumnezeu vostru, că cine va scoate sabia va pieri de sabie. Poate, dar nu ştiţi că voi fi fericit să mor aşa pentru Dumnezeu meu,. Cu o singură condiţie: să cadă sub sabia mea destui dintre ai tăi“.