Povestea temutei bande de tâlhari din România anilor '30. Cum au fost prinși haiducii pe drumul aurului

Unul dintre cele mai faimoase jafuri armate din anii interbelici a avut loc în Hunedoara, unde o bandă de tâlhari înarmați a atacat mașina care transporta valori a unei bănci, pe „drumul aurului” din Munții Metaliferi.

Banda de tâlhari, la locul crimei. Foto: ziarul Universul. 1934.

În anii interbelici, jaful armat comis de banda de tâlhari condusă de Todor Popa a fost catalogat ca „jaful secolului”.

În 1934, hoții au organizat o ambuscadă pe șoseaua Deva – Brad (VIDEO), numită și drumul aurului, au atacat mașina de valori a unei bănci, ucigându-l pe șoferul acesteia și au furat 160.000 de lei.

Prinși la scurt timp de la comiterea crimei, cei cinci membri ai bandei de tâlhari au fost condamnați la închisoare pe viață. Faptele lor au fost relatate pe primele pagini ale presei interbelice.

„De câtva timp, regiunea din jurul Bradului era terorizată de şeful de bandă Popa Toader, zis Totu din Ormindea şi banda lui, compusă din consătenii: Oprean Pătru, Ştefan Avram zis Denuţă, Bocan Ion şi Valea Pătru, fiul vitreg al lui Totu. Totu fusese implicat într-un furt de aur, era vestit prin bătăile şi furturile ce făcea, încât era binecunoscut prin banditismele lui”, era descrisă banda de tâlhari din Hunedoara.

Banda de tâlhari formată din trei plugari şi doi mineri, a organizat jefuirea la drumul mare a maşinii de bani a Discomului, cu care erau transportate valorile şi sumele depuse la Banca Marmorosch Blank de societăţile din Hunedoara.

„Crima s-a săvârşit în ziua de 14 august, ora 6 jumătate seara, lângă Fornădia, după un plan bine şi amănunţit stabilit. În aceeaşi zi, cam pe la ora trei jumătate după amiază, tâlharii, la punctul ales, au tăiat un copac până aproape de a se prăvăli peste şosea, au mascat tăietura cu pământ şi frunze, apoi s-au retras pe o coastă de deal, unde au mâncat. După aceia s-au pus la pândă. Valea Pătru a avut misiunea ca de pe o înălţime bună de observaţie, să semnalizeze trecerea autobuzului prin explodarea două cartuşe de dinamită, bandiţilor ascunşi într-un tufiş apropiat de şosea”, arăta ziarul Universul, în 1934.

Ambuscada de pe Drumul aurului

Tâlharii ascunși într-o colibă din apropierea drumului erau înarmați cu o carabină militară, o armă de vânătoare, un topor şi un revolver.

După ce Pătru Valea a dat semnalul apropierii camionetei cu valori detonând un cartuș de dinamită, partenerii săi au doborât copacul de-a curmezișul șoselei. Mașina cu valori s-a oprit în fața trunchiului doborât.

Cele trei persoane din mașină, Emilia Krausz Heinric, angajată a băncii Marmorosch Blank, Traian Boldura - încasatorul de bani şi şoferul Romulus Pădurar, nu au apucat să reacționeze în fața atacului bandiților, cu feţele acoperite cu cârpe.

Todor Popa a descărcat un foc de armă din partea stângă spre cabina maşinii, iar Petru Oprean a tras un foc de revolver din partea dreaptă.

Avram Ştefan a tras pe femeie din maşină lovind-o în cap cu o bâtă şi apoi cu arma, în timp ce îi striga să dea banii.

„Auzind semnalul, bandiţii au ieşit din ascunzătoare şi la apropierea camionetei au prăvălit copacul peste şosea. Maşina a stopat şi bandiţii armaţi au maltratat pe doamna Kraus din Deva şi pe Boldura Traian, agentul Discom-ului, care văzând că Ion Bocan vine la el cu o secure, s-a înspăimântat atât de tare încât a luat-o la fugă, a sărit într-un râu şi a scăpat. Bandiţii s-au întors asupra şoferului, au tras, Oprean cu revolverul printr-o fereastră a maşinii şi Totu cu o armă de vânătoare prin fereastra cealaltă, l-au ameţit, l-au orbit de alice, fum şi ţăndări de geam, în cât n-a văzut când Bocan, care scăpase pe Boldura, s-a repezit şi i-a dat una cu securea în falcă, zdrobindu-i figura şi craniul, omorându-l pe loc. O-prean în acest timp a jefuit pe doamna Kraus de vreo 600 lei şi Totu a tras jos pe şofer, luându-i geanta, unde a găsit peste 3000 lei ai societăţii. Vrând să spargă camioneta unde se afla marfa şi caseta cu bani, n-au izbutit şi auzind zgomot de care şi voci, au părăsit locul crimei, ascunzându-se. Armele şi hainele suspecte, pline de sânge, le-au îngropat, spre a dispare orice urmă a crimei”, arăta ziarul Universul, în 1934.

Au fost dați de gol de soția șefului bandei

La scurt timp de la comiterea jafului, maşina abandonată şi trupul şoferului ucis au fost descoperite de un copil de 12 ani, ce păştea oile pe dealurile din apropiere.

Caseta de valori din interiorul camionetei nu a putut fi distrusă, astfel că prada de peste 160.000 de lei pe care tâlharii să o ia din ea a rămas la locul ei. În scurt de la comiterea jafului armat, cei cinci membri ai bandei au fost capturați.

„Plutonierul major de jandarmi Buta, din Căinelul de jos, bănuind imediat pe Totu, printr-un truc, a aflat şi a prins chiar a doua zi întreaga bandă. S-a dus acasă la Totu şi a arătat femeii lui o telegramă falsă, prin care se spunea că Totu a fost prins şi a declarat tot, zicând ca să arate nevasta lui jandarmilor unde a ascuns armele şi hainele. Nevasta le-a arătat locul şi cu aceste indicii toată banda a fost prinsă. Plutonierul Buta merită o recompensă pentru isteţimea cu care a procedat şi reuşit. Făcându-se reconstitui rea crimei, bandiţii au recu noscut faptele întocmai, în faţa unei imense mulţimi de curioşi din satele vecine”, informa ziarul Universul.

Au recunoscut jaful

Procesul hunedorenilor a început în luna ianuarie a anului 1935, la Deva. Magistraţii tribunalului judeţean i-au audiat pe învinuiţi şi fiecare şi-a recunoscut vinovăţia.

„Popa Todor ne-a plătit vin şi bere mie şi lui Ştefan Avram, chemându-ne ca să mergem cu el dacă ne trebuie bani. Ne-a spus planul lui ca să atacăm maşina Discomului, spunându-ne că are bani mulţi şi că el se află în legătură cu şoferul. Ne-au spus să nu ne fie frică şi atunci am luat Browningul (arma) cu mine. Am băut împreună cu ei cinci kilograme de ţuică”, le-a povestit Petru Oprean magistraţilor.

Mărturiile celorlalţi învinuiţi şi cele ale „informatorilor” din dosar şi din faţa instanţei au confirmat faptele. La 28 ianuarie 1935, magistraţii au decis condamnarea la temniţă grea pe viaţă a celor cinci tâlhari.

În anii următori, șoseaua Deva – Brad, numită şi „drumul aurului”, fiind legătura dintre orașul de pe Valea Mureșului și Munții Metaliferi, a rămas la fel de periculoasă, din cauza tâlharilor care pândeau maşinile ce transportau aur şi bani din zona minieră a Bradului, la Deva.