Urmaşul lui Merkel: Criza germano-română a fost depăşită

Preşedintele Organizaţiei de Tineret a Uniunii Creştin Democrate din Germania (CDU), Philipp Missfelder, a acordat un interviu în exclusivitate pentru cotidianul „Adevărul“, în care dezvăluie impresiile creştin-democraţilor germani despre vizita recentă a premierului Victor Ponta la Berlin, precum şi relaţiile politice dintre cele două state.

Parlamentarul german, în vârstă de 33 de ani, un apropiat al cancelarului german, Angela Merkel, schiţează politicile Germaniei faţă de România, dar şi la nivel european, referitoare la criza datoriilor , politică externă, referendum, cooperare energetică şi politica de vecinătate a UE.

„Adevărul“: În urmă cu câteva zile, premierul Victor Ponta s-a întâlnit cu doamna cancelar Merkel, la Berlin. A reuşit Guvernul Ponta să redea încredere faţă de agenda sa, la numai un an după criza politică din vara anului 2012?

Philipp Missfelder: Da. Pentru Ponta a fost clar un an foarte dificil. Prim-ministrul român a trebuit să facă faţă multor provocări, unor atacuri şi, de asemenea, competiţia cu preşedintele. În final, el a câştigat alegerile şi acum este prim-ministru ales legitim. Iar eu cred că vizita lui în Germania a fost un real succes. Sunt încă multe lucruri de clarificat, cum ar fi chestiunea Schengen, situaţia economică, viitorul ţării. Dar observăm schimbări pozitive în politica internă a României şi sperăm că se va continua cooperarea, în defavoarea competiţiei. În ceea ce îl priveşte pe premierul Ponta, reafirm că vizita sa a fost un succes, mai ales că întâlnirea sa cu doamna cancelar Merkel s-a extins cu 30 de minute, peste protocolul alocat. Astfel, din ceea ce am auzit, a fost o discuţie foarte bună şi interesantă. Vom coopera în multe proiecte. Sunt două aspecte majore, de politică externă, unde dorim să avem o cooperare mai strânsă. Una este chestiunea energiei: vrem să susţinem România în schimburile cu Republica Moldova, pentru că Germania este unul dintre cei mai mari parteneri ai Moldovei. Deşi ne lovim de o situaţie internă destul de neclară acum în Moldova, ne interesează în continuare foarte mult aspectul geostrategic al ţării, şi de aceea avem nevoie de o colaborare mai apropiată cu România, pentru a ne susţine prietenii din Moldova. Aceasta este una dintre marile probleme de politică externă pe care le întâlnim, pentru că vrem să îi tratăm bine pe vecinii Uniunii Europene şi să le oferim şansa de a se dezvolta mai bine şi de a găsi o direcţie proeuropeană. Şi în acest moment, acest lucru este complicat atât cu Ucraina, Republica Moldova, dar şi cu statele balcanice.

Sunt datoriile pe care unele companii româneşti le au faţă de firme germane o ameninţare la adresa relaţiilor bilaterale? Blochează cumva drumul României spre Schengen sau viitorul investiţiilor germane?

Progresul unei societăţi este legat de succesul economic. Dar noi vedem că este o situaţie dificilă nu numai în România, ci în toată Europa. Totuşi, noi, germanii, suntem o excepţie semnificativă, Germania o duce bine la acest aspect, în timp ce multe state sunt în recesiune. Vorbim aproape tot timpul despre acest lucru, cu vecinii noştri, în special cu Franţa. Nu vrem să ne forţăm prietenii din Europa, inclusiv România, şi nici să le cauzăm prea multe bătăi de cap. Dar ştim că toată lumea trebuie să îşi facă temele. De exemplu, avem reformele structurale din Franţa, reforma taxelor în Italia. Şi referitor la România, acesta este modul pe care îl recomandăm pentru gestionarea acestor chestiuni. România trebuie să facă tot posibilul pentru a reduce cheltuielile. Dar trebuie să o facă în aşa fel încât să nu fie o povară prea grea pentru populaţie, şi numai Guvernul român poate decide cum să facă acest lucru, nu noi. Misiunea noastră este să facilităm lucrurile uneori, şi în acelaşi timp să aplicăm puţină presiune, pentru că avem reguli, iar sistemul nostru economic va funcţiona numai dacă facem mai mult, dacă întreprindem reforme şi dacă ne îmbunătăţim acţiunile. Pe de altă parte, suntem convinşi că nu trebuie să punem prea multă presiune pe o ţară, ca să nu se reflecte negativ asupra oamenilor. Politica noastră referitoare la datoriile pe care atât România, cât şi alte state le au faţă de noi, este o combinaţie de presiune uşoară şi suport pentru înlesnirea situaţiei.

Cum vedeţi relaţiile dintre România şi Germania, după această întâlnire dintre Angela Merkel şi Victor Ponta?

Opinia mea, pentru că nu pot vorbi în numele Guvernului desigur, este că asistăm la o situaţie în care putem spune că timpurile grele au trecut şi acum este un nou început pentru relaţiile bilaterale. Pot să spun că vizita din Germania a prim-ministrului Ponta a fost un succes şi sunt convins că vor urma multe alte vizite aici. De asemenea, am convingerea că doamna cancelar Merkel şi premierul Ponta vor colabora şi la Bruxelles, şi în Consiliul European, deci nu numai la nivel bilateral.

Germania a avut o poziţie foarte fermă anul trecut, în ceea ce priveşte referendumul din România, insistând ca pragul de validare să rămână la 50%. Acum, Parlamentul decide să îl coboare la 30%. Care este modul corect şi democratic pentru a realiza un referendum?

În Germania, nu ne place foarte mult ideea de referendum. Avem această opţiune la nivel statal, dar nu şi federal. Deci nu avem această tradiţie. Pe de altă parte, în Elveţia putem observa această formă de democraţie directă. Trebuie să separăm două concepte. Pe de o parte avem democraţia reprezentativă, cu parlament, guvern, aşa cum este în Germania sau România, iar pe de altă parte există o formă de democraţie directă, ca în Elveţia, care se bazează pe referendumuri. Noi nu credem că cea din urmă este calea potrivită, pentru că, spre exemplu, într-un referendum ai întotdeauna întrebări simpliste. Deci totul se reduce la formularea întrebării pentru că avem ca opţiuni de răspuns doar da sau nu. La asta se reduce referendumul. Să vă dau un exemplu simplu şi clar: dacă am pune întrebarea: Trebuie să strângem mai mulţi bani pentru Grecia? oamenii ar răspunde NU, cu siguranţă. Dacă am întreba însă: Trebuie să  facem tot ce e cu putinţă pentru a salva zona euro?, ei ar răspunde cel mai probabil DA. Politica e foarte complicată, iar noi, ca politicieni, trebuie să oferim două lucruri: conducere şi îndrumare. Trebuie să îi ajutăm pe oameni să înţeleagă ce se întâmplă, dar trebuie să luăm decizii şi să ne asumăm responsabilitatea pentru ele. 

România trebuie să facă tot posibilul pentru a reduce cheltuielile. Dar trebuie să o facă în aşa fel încât să nu fie o povară prea grea pentru populaţie, şi numai guvernul român poate decide cum să facă acest lucru, nu noi.

Politică europeană

Care este scenariul dumneavoastră referitor la evoluţia Uniunii Europene, pe termen scurt şi mediu, şi cum se adaptează Germania la noile provocări?

Germania este convinsă că trebuie să ne continuăm drumul proeuropean, pe care l-am adoptat în urmă cu 10 ani. Şi mai ştim că Germania trebuie să îşi asume o serie de responsabilităţi pentru a menţine acest drum. Avem o responsabilitate financiară şi, de asemenea, politică, foarte mare. Aşadar, suntem convinşi că, spre exemplu în ceea ce priveşte moneda euro, una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii este Piaţa Unică Europeană. Credem că o piaţă unică poate funcţiona numai în combinaţie cu moneda euro. De aceea ne luptăm atât de mult pentru euro.

Una din cele mai grele probleme ale Uniunii Europene este şomajul în rândul tinerilor. Cancelarul Merkel şi preşedintele francez Hollande au promis că vor investi 6 miliarde de Euro într-un plan de acţiune. Credeţi că este suficient?

Nu, aceasta este o parte a soluţiei. Chiar şi Franţa trebuie să plătească acum pentru nişte greşeli din trecut. Este foarte clar că fără reforme structurale, nu vom putea vorbi de o creştere economică sustenabilă. Spre exemplu, dacă liderii europeni ar crea un pachet pentru dezvoltare, ar reuşi să calmeze lucrurile pe moment, în ceea ce priveşte şomajul în rândul tinerilor. Dar nu ar fi sustenabil fără o adevărată reformă structural. Oamenii care cred că numai banii pot duce la creşterea economică şi la scăderea şomajului, greşesc complet, pentru că în final nimic nu va funcţiona fără o reform reală. Cum nu funcţionează nici în SUA. A durat 30 de ani ca Germania să se restructureze, începând cu Helmut Kohl, continuând cu agenda lui Gerhardt Schroder şi ulterior, coaliţia de guvernământ condusă de Angela Merkel. Este un proces de lungă durată, şi cred că vecinii noştri sunt prea optimişti dacă cred că totul se va rezolva peste noapte.

Imigraţia venită din ţările non EU este o provocare pentru statele membre- de la diferenţele cultural, lingvistice, religioase până la problemele de sărăcie şi şomaj. Care este reţeta dvs. Pentru o integrare eficientă a imigranţilor?

În primul rând, problema este limba. În ultimii ani, am implementat în aproape toate statele germane obligativitatea de a vorbi limba germană pentru copiii care intră la şcoală. Şi există de asemenea opţiunea şcolilor preparatorii, înainte de a fi înregistraţi la şcoala propriu-zisă, pentru a-I ajuta pe copiii imigranţilor să vorbească germană. Mai mult, suntem convinşi că aceasta e soluţia central pentru un prim pas al integrării- să vorbeşti limba. În trecut era uşor, pentru că mulţi turci, de exemplu, învăţau germane când ajungeau în ţară, dar situaţia s-a înrăutăţit de-a lungul ultimelor 3 decenii. Astfel, am început să investim mai mult în educaţie şi în mod special ca ei să înveţe limba germană. În al doilea rând, credem că dacă cineva vine la noi, atunci desigur că suntem o societate deschisă, invităm multe naţiuni să vină în ţara noastră, dar partidul meu este convins că toată lumea trebuie să respecte legile unui stat. Sunt legi scrise şi legi nescrise. Aceste legi nescrise sunte parte a moştenirii culturale germane. În Germania, numim acest lucru Leitkultur, ceea ce înseamnă a fi parte a culturii. Aceastea sunt lucrurile pe care partidul nostru le susţine şi suntem convinşi că toată lumea care vine aici trebuie să vorbească germană, şă nu fie împotriva legii şi în mod evident să accepte conceptul de Leitkultur şi să se ghideze după el.

Da, pentru că vin aici, trăiesc în comunităţi izolate şi refuză să se integreze.

Exact. De exemplu, urmăresc televiziuni arabe prin satelit şi din această cauză, le e foarte dificil să înveţe germana.

Dar acesta este un trend recent. Se întâmpla şi cu imigranţii veniţi în anii 60?

Da, este recent. Nu se întâmpla înainte. Acum ne-am dat seama că am făcut greşeli în trecut, pentru că nu am dat mare importanţă acestui lucru. Ne-ar fi fost foarte folositor dacă ne-am fi preocupat de acest aspect acum 20 de ani. Am ratat o oportunitate.

Evenimentele recente din Turcia. Confruntările continuă, iar Germania are o comunitate de turci foarte puternică. Care este poziţia Germaniei faţă de cum gestionează guvernul turc situaţia?

În primul rând, vreau să fie foarte clar că noi nu intervenim în chestiunile interne ale altor state membre NATO. Suntem convinşi că trebuie să înceapă o cooperare. Sfatul nostru pentru prim-ministrul Erdogan şi partidul său este să înceapă discuţiile şi colaborarea cu această formă nouă de opoziţie. Pentru că ceea ce vedem pe străzile din Turcia nu este opoziţia tradiţională, kemalistă. Tinerii care protestează pe străzi nu sunt kemalişti, sunt mult mai occidentalizaţi decât AKP-ul, şi din această cauză va fi dificil pentru Erdogan să gestioneze situaţia. Noi încă colaborăm foarte strâns cu premierul Erdogan şi suntem convinşi că vom colabora cu el şi în viitor. Dar vrem să vedem o abordare politică, în care el încerce să găsească un numitor comun cu aceşti oameni. Unele afirmaţii ale preşedintelui Gul au mers în această direcţie, dar mai apoi Erdogan a mers spre alta. Este o situaţie foarte delicată şi probabil începe să se încingă. Nu mai este vorba doar despre parc, copaci sau mall. Este mai degrabă vorba despre viitorul politic al ţării şi una din marile probleme este diferenţa dintre oamenii din zonele urbane şi cei din zona rurală.

Dacă situaţia se va încinge, veţi susţine un plan de acţiune al UE pentru Turcia, orice de la abordarea diplomatică, la dialoguri?

Da, dar în primul rând, aşa cum am mai menţionat, suntem convinşi că vrem să colaborăm şi în viitor cu premierul Erdogan şi guvernul său, şi în al doilea rând, nu vrem să intervenim în treburile interne ale altor state. Noi doar oferim sfaturi, recomandări prieteneşti. Unele cuvinte sunt mai dure, altele mai puţin. Ne îngrijorează când mor oameni pe stradă. Dar vrem să fim în acelaşi timp realişti cu situaţia: nu este o Primăvară Arabă. Nu putem compara Tunisia, Egipt, cu Turcia din acest moment. Turcii au nişte probleme şi ar fi bine dacă ar negocia şi ar găsi o cale de a integra cererile protestatarilor în societatea lui Erdogan.  

Protejatul Angelei Merkel

Philipp Missfelder este preşedintele Organizaţiei de Tineret a CDU, cea mai mare organizaţie politică de tineret din Germania, cu peste 130.000 de membri. Parlamentar în Bundestagul german, Missfelder este purtător de cuvânt pentru Politica Externă din partea Uniunii Creştin Democrate, partidul condus de Angela Merkel, şi liderul CDU în Comisia de Afaceri Externe. La numai 33 de ani, Missfelder şi-a construit rapid o carieră politică solidă, fiind susţinut de Angela Merkel şi creditat de unii drept urmaşul cancelarului german.