Negarea statului naţional
0Cu tristeţe, am observat că, în afara doamnei Corina Creţu, vicepreşedintele grupului socialist din Parlamentul European, niciunul dintre europarlamentarii români (care, altfel, par să moară continuu de grija ţării ale cărei valori le reprezintă la Bruxelles) nu a luat poziţie faţă de spusele domnului Laszlo Tokes.
Vineri, la Oradea, el a afirmat că „Am proclamat anul 2013 anul autonomiei, pentru noi va fi anul autonomiei, care este o valoare europeană, o instituţie democratică...Autonomia în cadrul federalismului, pleacând de la existenţa sa deja în Europa şi având în vedere de a fi creată şi în Bazinul Carpatic – ar putea constitui viitorul nostru politic şi naţional”, a spus Tokes.
Afirmaţiile reluate şi explicitate de Toro Tibor, preşedintele PPMT, care a anunţat că, în momentul de faţă, se lucrează la un calendar al acţiunilor din acest an menite „să promoveze autonomia şi federalismul”. „Ne vom concentra pe diferitele forme de autonomie comunitară – autonomia teritorială şi culturală a localităţilor cu statut special, vom continua să promovăm ideea de federalism. ...Avem exemplul celor din Catalonia, care se manifestă în stradă de ziua lor naţională. Acest lucru ne dorim şi noi, ca Ţinutul Secuiesc şi Zona Partium să fie recunoscute ca regiuni istorice cu statut special. ” .
Atenţie, aceste lucruri nu sunt noi, au fost deja susţinute la Bruxelles şi vor constitui o temă extrem de fierbinte în contextul european în care, pe de o parte există o voinţă afirmată a instituţiilor UE de a promova o integrare cât mai rapidă în proiectul european şi, pe de altă parte, există vizibile şi din ce în ce mai puternice mişcări centrifuge, tocmai pe ideea autonomiei care să genereze fie noi state federale, fie noi entităţi pe harta Europei.
Ceea ce este foarte grav, în cazul României, este extensia problemei deloc rezolvate a Ţinutului Secuiesc spre o zonă cu mult mai amplă, cuprinzând acum, după cum se vede, o arie teritorială extrem de largă, terioriile din Partium. Deci, pe de o parte, se cere renunţarea la sintagma "stat naţional" din Constituţia României şi trecerea la o formulă federală, apoi dobândirea unei autonomii extinse a teritoriilor la care se referă liderii maghiari dar şi constituirea, în etapa următoare, a unei alte zone, eventual , în viziunea lor, pură din punct de vedere etnic la nivelul Bazinului Carpatic.
Sigur, toate acestea pot fi tratate de politicienii români ca până acum, în tonul unei glumiţe privind un proiect niciodată realizabil. Numai că, din neatenţie, uşurătate şi lipsă de antrenament în jocurile complicate ale politicii europene şi intereselor subterane care o animă, s-ar putea să fim confruntaţi la un moment dat cu o situaţie explozivă şi care să necesite rezolvări prin formule de urgenţă. Mare grijă, cineva se joacă cu focul şi potenţialul de explozie este enorm
Se încarcă comentariile...
