Exact în acest moment, din Lituania, aşa cum transmit cei de la Reuters, Macron socoteşte că a venit timpul să atace dur declaraţiile "războinice" ale Turciei privind conflictul din zona Nagorno-Karabach, spunând că nu fac altceva decât să-i încurajeze pe azeri să-şi continue acţiunile războinice:
 
"Am luat notă de declaraţiile politice ale Turciei ( în favoarea azerilor, n.n.) care sunt lipsite de responsabilitate şi primejdioase...Franţa rămâne extrem de preocupată de aceste mesaje războinice trimise de Turcia în ultimele ore care, în principal, înlătură orice fel de inhibiţii ale azerilor în a recuceri Nagorno-Karabach. Şi acesta este un lucru pe care nu-l voi accepta".
 
Replica turcilor a fost extrem de dură, ministrul de externe Mevlut Cavasoglu, citat de agenţia Anatolia News, afirmând ceva extrem de grav: "Solidaritatea Franţei cu Armenia este esenţială pentru sprijinirea ocupaţiei armene în Azerbaidjan".
 
Sunt vorbe mari şi care conduc la o foarte vizibilă şi instantanee escaladare a situaţiei conflictuale. Asta este evident. La fel de clar că pune sub semnul întrebării capacitatea reală a Uniunii Europene de a căuta cu oarecare succes un rol de mediere, aşa cum lăsa să se înţeleagă textul scrisorii către şefii de state şi guverne prin care Charles Michel îi convoca la reuniunea extraordinară:
 
"Scopul nostru este de a crea un spaţiu pentru un dialog constructiv cu Turcia pentru a ajunge la securitate şi stabilitate în întreaga regiune şi la garantarea respectarea integrală a suveranităţii şi drepturilor suverane ale tuturor Statelor Membre...dar toate opţiunile rămân deschise pentru apărarea intereselor legitime ale Statelor Membre UE" - a menţionat Charles Michel precizând că tema relaţiilor cu Turcia şi evenimentelor din Mediterana de est va fi singura discutată în dineul din seara de 1 octombrie, semnal clar asupra importanţei şi urgenţei problematicii.
 
Mai funcţionează OSCE, Grupul de la Minsk mai are oare puterea, influenţa şi autoritatea de a funcţiona ca organism pentru a gera criza? Greu de spus, dar urgenţa este foarte mare deoarece, de câteva zile, la Erevan se invocă insistent posibilitatea de a invoca art. 4 din statutul Organizaţiei pentru Securitate Colectivă (CSTO)- exact aşa cum a ameninţat că o poate face oricând şi Lukaşenko în cazul Belarusului. Chestiunea este mai gravă decât vă închipuiţi deoarece, astfel, Rusia ar avea de rezolvat două cereri de intervenţie în termenii Tratatului pe care, până acum, le-a întârziat, menţinând replica doar la nivel de ameninţări verbale. Cât timp va mai putea s-o facă?
 
De data asta, s-a mai făcut un pact, odată cu episodul extrem de neclar şi din această cauză controversat al doborârii unui avion SU-25 aparţinând forţelor aeriene ale Armeniei de către un avion F-16 al turcilor. Toţi se acuză de minciuni sfruntate, cea ce era de aşteptat. Dar atenţie la declaraţia Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt la Ministerului de externe rus: "Doborârea unui avion SU-25 al forţelor aeriene ale Armeniei de către un avion de vânătoare F16 al Turciei, conform ministerului armean al apărării, complică situaţia deoarece Moscova este obligată să ofere asistenţă Armeniei în Termenii Tratatului de la Taşkent".
 
 
De partea cealaltă, declaraţiile turcilor sunt foarte dure, de tipul "pace sau război": "Turcia stă alături de Azerbaidjan, fie pe câmpul de luptă, fie la masa de negocieri" cum spunea ministrul Cavasoglu (foto), subliniind că singura soluţie acceptabilă este ca forţele armene "să se retragă de pe pământurile azere... Nu poate exista o altă rezolvare".
 
Se poate să existe varianta în care poziţia europeană să se fi radicalizat extrem de puternic şi, din această cauză, Macron să fi fost mandatat să forţeze o posibilă retragere formală a sprijinului Turciei în favoarea azerilor, ceea gest cu siguranţă salutat de Putin care are tot interesul ca în regiune să continue existenţa unui conflict îngheţat, măcar atâta timp cât de lămuresc lucrurile în Belarus, acolo unde opoziţia este motivată de mesajul de susţinere adus de Macron. Dar totuşi ceva nu se leagă, în sensul că spusele de acum ale lui Macron vin în contradicţie profundă cu mesajele date de Angela Merkel şi de aliaţii europeni care vor restabilirea climatului de negocieri sub egida Grupului de la Minsk. Şi în niciun caz nu vor să vadă cum se dezvoltă un război local de mare intensitate care să-i oblige pe unii dintre ei să mute piese păstrate în rezervă, pentru operaţiuni în ultimă instanţă. 
 
În caz de dezagrement la masa Consiliului, Macron poate conta pe sprijinul celor 6 state din sudul Europei care deja i s-au alăturat în opoziţia faţă de Erdogan.
 
Iar dacă ceva se inflamează, fiţi siguri că norii de fum ai incendiului vor ajunge şi deasupra Mării Negre, cu toate consecinţele imaginabile plus cele imprevizibile.