Afacerea declaraţiei Preşedintelui ucrainean despre ocuparea Bucovinei de către români (şi principiul percepţiei orbilor despre elefant)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Joi, 23 ianuarie, cu o zi înaintea Ziua Unirii Principatelor (unirea mică) la 24 ianuarie 1859 în România, presa românească a explodat.

Motivul fiind o declaraţie a Preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, de miercuri, 22 ianuarie, la 101 ani de ziua unităţii Ucrainei (1919) ce se constituie într-un apel la solidaritate adresat conaţionalilor săi în care apare, printre altele, formularea că „Bucovina de Nord a fost ocupată de români“, potrivit discursului în limba engleză postat pe site-ul preşedinţiei de la Kiev. Pentru că subiectul a făcut epocă şi a generat numeroase reacţii – de înţeles, într-o anumită măsură - pentru că este unul emblematic pentru politica externă românească şi mai ales pentru relaţiile dintre cele două ţări, am ales să facem disecţia anatomică a acestei afaceri.

Ce s-a întâmplat. Faptul. Contextul. Declaraţia

Preşedintele Zelenski a rostit un discurs care, pentru conformitate, merită relevat fără decupaje şi în deplinul context. Astfel discursul – publicat în limba engleză pe site-ul MAE ucrainean, sună astfel:

Cu exact 101 de ani în urmă, a avut loc unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria statalităţii ucrainene şi a luptei pentru eliberarea naţională. 'Visele seculare pe care cei mai buni fii ai Ucrainei le-au trăit şi pentru care au murit au devenit realitate'. Acesta este un citat din Actul Zluki, care a anunţat reunificarea într-un stat unic, independent şi care a fost proclamat de liderii RPU (Republica Populară Ucraineană - n.r.) şi RPUO (Republica Populară a Ucrainei Occidentale - n.r.) pe 22 ianuarie 1919 în piaţa Sofia din Kiev.

În toate colţurile Ucrainei acest fapt a fost primit cu entuziasm şi inspiraţie: în sfârşit exista şansa de a construi o ţară unită şi independentă. Din păcate ea a fost irosită. Ambiţiile politicienilor i-au împiedicat să realizeze adevărata unitate statală. Unitate nu în cuvinte, ci în fapte. Curând RPU a părăsit Kievul sub presiunea bolşevicilor, majoritatea teritoriului Galiţiei a fost ocupat de trupele poloneze. Bucovina de Nord a fost ocupată de români, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia.

Au trecut peste o sută de ani. Am tras vreo concluzie din această poveste? Ea ne învaţă un principiu simplu, dar vital pentru Ucraina: doar împreună suntem puternici“, a spus şeful statului ucrainean în discursul de pe site-ul preşedinţiei.

Zelenski a subliniat că, în lumea de astăzi, sensul unei naţiuni ca întreg provine nu doar din tradiţii, cultură şi religie comune, ci şi din valori, precum integritatea, onestitatea, toleranţa, libertatea, democraţia, dorinţa de prosperitate economică, respectarea legii, a proprietăţii private şi a celui de lângă tine.

Sunt ucrainean. Pentru că trăiesc conform legii. Întotdeauna gata să îmi protejez patria când este nevoie. Sunt un model de comportament pentru spaţiul post-sovietic: în apărarea drepturilor mele, protejarea libertăţii de exprimare, statul de drept, societatea civilă, toleranţă zero pentru corupţie. Sunt ucrainean. Pentru că sunt un cetăţean responsabil. Îmi plătesc impozitele“, a mai spus preşedintele ucrainean.

El a menţionat că sprijină şansele egale pentru bărbaţi şi femei şi drepturile reprezentanţilor tuturor minorităţilor naţionale şi ale tuturor religiilor.

Compatrioţi ucraineni! Pentru a fi puternici, trebuie să fim uniţi. Pentru a deveni uniţi, trebuie să fim puternici. Să ţinem minte asta! Felicitări! O Zi fericită a unităţii Ucrainei!“, a transmis Volodimir Zelenski în finalul discursului său

De remarcat câteva lucruri:

  • Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski nu a atacat România în acest discurs. Din contra, apar în discuţie toate statele din regiune care au preluat teritorii din fostul imperiu austro-ungar dizolvat. Teritoriile lor ocupate, în mare măsură, care astăzi se regăsesc în cuprinsul Ucrainei.  
  • În document nu se menţionează explicit despre faptul că cineva ar fi ocupat teritoriile Ucrainei.  
  • Mesajul era adresat cetăţenilor ucraineni, fiind unul de uz intern, mobilizator şi patriotic, de ziua unirii. Mesajul nu viza în primul rând această componentă incriminată – care era mai degrabă marginală firului principal al prezentării. Scopul mesajului nu era atacul României/altor ţări care ar fi ocupat ceva – teritorii de la Ucraina. Acastă referinţă putea chiar să şi lipsească. În descrierea Preşedintelui, nevoia de unitate ucraineană nu avea de a face cu recuperarea teritoriilor de către statele naţionale mai vechi sau cele apărute în cadrul fostului imperiu dizolvat.  
  • Mesajul e foarte bun în partea finală, în care e definit omul ucrainean în vizibilă antiteză faţă de omul rus/sovietic şi pe caracteristicile fundamentale ale valorilor democratice.  

După apariţia textului, am postat pe Facebook mesajul următor:

Aş trata cu extremă atenţie afacerea declaraţiei Preşedintelui ucrainean Zelenski. Sunt necesare precizări, revenirea la cartea de istorie nu a stricat nimănui - şi nu doare, credeţi-mă, chiar dacă eşti preşedinte - dar aruncarea în aer a unei reconstrucţii de 6 ani a relaţiei, făcută după 2014 - inclusiv în linia întâi în Donbas - ar trebui să aibă motivaţii mai puternice şi raţionale.

Păstrez şi acum toate elementele acestui mesaj care cred că sunt corecte faţă de declaraţia existentă pe site-ul oficial al Preşedinţiei ucrainene, la ora comentariului meu.

Greşeala de comunicare: teritoriu ocupat versus teritoriu luat

Ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Oleksandr Bankov, a postat pe Facebook foarte repede – probabil timpul cât s-a consultat cu Kievul - un mesaj în care afirmă că declaraţia lui Volodimir Zelenski, anume că România ar fi ocupat Bucovina de Nord, a fost tradusă greşit din ucraineană în engleză pe pagina oficială a Preşedinţiei din ţara vecină.

E de înţeles că puţini oameni în România au văzut declaraţia preşedintelui ucrainean în original, adică în limba ucraineană, ci au luat traducerea în engleză, unde fraza originală 'Bucovina de Nord a fost luată de români' a fost tradusă ca “Northern Bucovina was occupied by Romanians“ (“Bucovina de Nord a fost ocupată de români - n.r.). Sigur, este vorba de traducerea oficială, dar care totuşi rămâne doar o traducere şi nu schimbă textul original, scrie diplomatul pe Facebook.

Potrivit acestuia, „contextul istoric la finalul anului 1918, dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar şi mişcările naţionale în fostele provincii ale acestuia au creat situaţia când aceste provincii istorice nu mai aveau suveranitatea recunoscută internaţional, deci preluarea lor de alte state vecine nu poate fi considerată 'ocupaţia'.

Ambasadorul susţine că preşedintele Zelenski s-a referit la cunoscutele evenimente istorice din 1918-1919 cu un singur scop, de a demonstra necesitatea unităţii naţionale pentru consolidarea statului ucrainean, care a ratat la acea perioadă şansa la suveranitate şi independenţă, dar şi acum îşi continuă lupta împotriva agresiunii ruseşti“.

Regret cu sinceritate această situaţie neplăcută, dar care până la urmă e drept rezultatul unei traduceri incorecte şi unor interpretări nefondate. Rămân convins că România şi Ucraina trebuie să-şi aprofundeze colaborarea pentru stabilitatea şi prosperitatea atât a ţărilor noastre, cât şi a regiunii întregi, iar comunicarea mai strânsă şi evitarea unor interpretări şi concluzii fără justificarea lor adecvată ne vor susţine eforturile diplomatice“, mai afirmă Bankov.

El adaugă că greşelile din traducerea în engleză a discursului prezidenţial publicat online au fost corectate pe site-ul preşedinţiei ucrainene.

De remarcat şi aici câteva lucruri:

  • Ambasada Ucrainei la Bucureşti a reacţionat prompt şi ferm, a obţinut rapid agrementul acţiunii sale – cine nu ştie cum funcţionează diplomaţia statelor estice poate realiza din viteza cu care apar, de cele mai multe ori, ok-urile pentru mesajele transmise de ambasadorii noştri, atunci când reclama acordul din ţară.  
  • Mesajul conţine elementele directe de scuze: recunoaşte că declaraţia Preşedintelui ucrainean a fost tradusă greşit – „ocupat“ în loc de „luat“ – şi regretă cu sinceritate această situaţie neplăcută  
  • Greşeala recunoscută a fost corectată pe site-ul preşedinţiei ucrainene.  

Realitatea istorică: principiul elefantului. Audienţa internă ucraineană

Realitatea istorică este foarte simplă şi clară, pentru noi, românii: România şi-a recuperat teritoriile aflate în componenţa imperiilor care s-au destrămat – Transilvania, Banatul, Bucovina, Basarabia – în baza principiului naţionalităţilor profesate de către preşedintele american Woodrow Wilson (publicate la începutul lui 1918) şi care urmau să stea la baza constituirii noilor state naţionale. La bază se afla dreptul istoric, voinţa manifestă a locuitorilor din provinciile locuite majoritar de etnici români, dorinţa unirii cu Ţara, precum şi principiile trasării frontierelor după primul război mondial, consemnate de tratatele din sistemul Versailles. Adică dreptul internaţional de la acea oră!

Deci România a procedat corect atunci, ca şi celelalte state naţionale din fostele imperii, la fel şi cetăţenii români de pe aceste teritorii ocupate de diferite imperii, şi eliberate la prăbuşirea Imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar. Nu a ocupat nimic - nici măcar nu a luat nimic ce nu era al său, nici nu a dobândit nimic pe nedrept, ci pur şi simplu şi-a recuperat teritoriile, am spune noi

Mesajul Preşedintelui Zelenski avea, cu adevărat, o valoare de întrebuinţare în spaţiul ucrainean. Pentru publicul ucrainean. De aceea a procedat ca în principiul elefantului: depinde ce parte pipăie orbii pentru a descrie elefantul – trompă, urechi, picioare, trup sau coadă. Aşa cum noi avem istoria cunoscută, cei care au scris discursul Preşedintelui Zelenski au ales propria parte care îi avantaja din elefant, respectiv au decupat elementele din istoria nostre comune avantajoase propriei lor ţări şi au prezentat-o, într-o formă avantajoasă, cetăţenilor ucraineni. În formulare – sigur în cea privind ocupaţia – această prezentare secvenţială a intrat în coliziune cu partea elefantului pe care o ştim noi, românii, ca fiind corectă şi reală. Iar din această ciocnire au ieşit scântei.

Ceea ce nu spune Preşedintele Zelenski este că România, ca şi celelalte state naţionale, nu a luat nimic de la Ucraina, care nu exista încă ca stat în nici o formă, iar în 1919 când a fost făcută unificarea vremelnică, reunificarea statului român era încheiată(la 1 decembrie 1918, Marea Unire) iar statul naţional unitar român fusese constituit demult, cu toate frontierele sale care urmau să fie validate de acordurile de la Versailles, care erau în curs de negociere(a mai urmat Trianonul în iunie 1920, care a consemnat legal frontierele României cu Ungaria, pe aceeaşi bază a principiilor naţionalităţilor).

După cum spuneam, la acea oră, statul ucrainean nu exista, nu exista nici un acord sau formulă de recunoaştere a sa (după unire) de către nici un stat al lumii şi nici nu urma să fie recunoscut oficial vreodată după sistemul de tratate de la Versailles după Primul Război Mondial pentru simplul motiv că avea să fie vremelnic şi să se topească foarte repede în Uniunea Sovietică. URSS a fost singurul stat recunoscut. Joaca Moscovei bolşevice cu RSS Ucraineană, crearea RASS Moldovenească cu capitala la Tiraspol şi apoi orchestrarea răscoalei de la Tatarbunar sunt apanajul decidenţilor sovietici/ruşi.


Oleksandr Bankov, ambasadorul ucrainean la Bucureşti FOTO Inquam Photos/Octav Ganea

Oleksandr Bankov FOTO Inquam / / Octav Ganea

Reacţia MAE românesc: din nou principiul elefantului. Publicul românesc

În după amiaza de joi, ambasadorul Ucrainei a avut o întâlnire cu Secretarul de Stat al MAE român, Dan Neculăescu. Nu a fost chemat la MAE pentru a i se reproşa/a i se cere explicaţii. Din contra, după cum arată comunicatul MAE, este vorba despre o întâlnire stabilită anterior, înaintea discursului Preşedintelui Zelenski, şi care acoperă teme mult mai largi: situaţia minorităţilor, legea învăţământului liceal, întrevederi, relaţia bilaterală, reuniunea diferitelor comisii mixte şi aşa mai departe. Iată cu arată Comunicatul MAE:

Întrevederea secretarului de stat Dan Neculăescu cu ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Oleksandr Bankov

Comunicat de presă

23.01.2020

Astăzi, 23 ianuarie, Dan Neculăescu, secretar de stat, a avut, la sediul MAE, o discuţie cu ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, care a prilejuit o trecere în revistă a aspectelor de interes pe agenda bilaterală, cu accent asupra comisiilor mixte interguvernamentale comune.

Partea română a reiterat importanţa deosebită pe care o acordă asigurării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii române din Ucraina, în conformitate cu normele şi standardele internaţionale în materie, inclusiv cu luarea deplină în considerare a tuturor recomandărilor Comisiei de la Veneţia.

În acest cadru, a exprimat preocuparea cu privire la efectele pe care adoptarea, la 16 ianuarie 2020, a noii Legi a educaţiei secundare, le-ar putea avea asupra dreptului la educaţie în limba maternă a membrilor minorităţii române, precum şi interesul părţii române pentru intensificarea dialogului cu partea ucraineană, nu doar în cadrul Comisiei mixte bilaterale privind minorităţile naţionale, dar şi între autorităţile ucrainene şi minoritatea română din Ucraina pentru a răspunde preocupărilor acestora.

De asemenea, partea română a solicitat clarificări privind referirile la România apărute în discursul public recent al preşedintelui Ucrainei, exprimând surprinderea faţă de acestea şi evidenţiind necesitatea unei înţelegeri corecte a istoriei.

Comunicatul MAE este corect şi reflectă decontarea temei faţă de spaţiul intern. Din nou principiul elefantului, faţă de publicul românesc. Este corect, pentru că nu insistă pe tema declaraţiei – ceea ce înseamnă că explicaţiile ambasadorului ucrainean au fost convingătoare şi suficiente şi că MAE român nu face caz mai departe şi nu escaladează subiectul.

  • Însă comunicatul menţionează solicitarea de clarificări – răspuns dat românilor, care au comentat faptul în termenii cei mai duri şi virulenţi pe reţelele sociale, şi presei mai inflamate, care întreba cu reproşuri ce face România, autorităţile române şi cum de nu critică discursul.  
  • Exprimarea surprinderii faţă de aceste afirmaţii este egală cu faptul de a lua notă şi a privi cu nemulţumire - marcând decontul de care vorbeam că era necesar, pentru a arăta că MAE şi-a făcut treaba, dar fără să escaladeze conflictul.  
  • Referinţa la înţelegerea corectă a istoriei este egală cu postarea mea pe aceeaşi temă ce invita la studierea faptelor istorice la toate nivelurile, în deplinătatea contextului lor.  

Comunicatul reflectă clar înţelegerea contextului şi o ieşire amiabilă din impasul stârnit de acest incident.

Lecţiile învăţate: Preşedintele Zelenski nu a atacat România

Cred că este importantă şi analiza acestei crize, dar mai ales sunt importante lecţiile învăţate din acest eveniment. O parte le relevă corect ambasadorul ucrainean în comunicatul său, subliniind nevoia/dorinţa/opţiunea de a merge pe construcţia pe mai departe a relaţiei bilaterale. Asta de partea ucraineană. Pentru România, şi aici avem de învăţat:

  • Mai întâi, Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski nu a atacat România! În nici un punct. Aşa cum nu a atacat nici Polonia, Slovacia/Cehoslovacia, Ungaria, citate în aceeşi secvenţă din discurs. Despre Rusia, numai de bine! Formularea are o nuanţă în plus, un ton mai sus, dar materialul se referă la bolşevici, nu la Rusia.  
  • Chestiunea traducerii greşite – teritoriu „ocupat“ în loc de „luat“, cu referire la Bucovina – poate fi, pe fond, o soluţie creativă la o problemă gravă de comunicare. Dar una pe care nu o putem reproşa, din contra: este o ieşire bună din impas, şi fără costuri, Ucraina acceptând ceea ce publicul românesc şi presa poate considera un pas înapoi.  
  • Nu ştiu ce a vrut să spună cu adevărat preşedintele Ucrainei, dar în ambele cazuri, „ocupat“ şi „luat“, nu e vorba despre un atac direct la adresa României. Sunt trecute toate statele naţionale în această situaţie din regiune şi referirea că teritoriile în discuţie ar avea cea de a face cu Ucraina se face indirect, printr-o referinţă prin juxtapunere – menţionarea unităţii Ucrainei şi imediat după situaţia teritoriilor din acel moment. Nu se vorbeşte explicit că teritoriile ar fi fost ale Ucrainei când au fost ocupate/luate sau măcar că azi aceste teritorii se află în cuprinsul Ucrainei. Nici revizionism, nici învârtitul cuţitului în rană, ci ambiguitate avantajoasă pentru comunicarea cu propriul public.  
  • În discurs, în mod subtil, a fost ocultată succesiunea datelor istorice şi ordinea evenimentelor – 1 decembrie 1918 finalul constituirii Statului Naţional Unitar român preexistent şi 22 ianuarie 1919, unirea celor două bucăţi autoproclamate ca republici ucrainene, proaspăt ieşite de sub Imperiul Ţarist şi Austro-Ungar, fără a cuprinde la acea oră teritoriile la care se face referire că ar fi fost ocupate sau luate.  
  • Ucraina şi preşedintele Zelenski nu revendică la acel moment teritorii care, la nici un an, urmau să fie recunoscute internaţional ca parte a statelor naţionale ale României, Cehoslovaciei, Ungariei, Poloniei prin tratate de pace internaţionale.  
  • Discursul ocultează faptul că aceste teritorii erau „ocupate“ sau „luate“, recuperate, le-am zice noi, PE DREPT, potrivit regulilor momentului.  
  • Pe de altă parte, discursul lui Zelenski era destinat ucrainenilor, era un discurs politic şi nu istoric, nu trebuia să conţină toate nuanţele istorice, explicaţii şi date exacte, ci conţinea doar referirile istorice care să se potrivească scopului subliniat, unitatea Ucrainei. Juxtapunerea şi omisiunea nu erau imputabile direct, era o alegere de conjunctură, şi numai referirea la Bucovina ca teritoriu ocupat a fost cea care a dat foc la relaţie.  

Astfel, Preşedintele Zelesnki nu e nici un revizionist, nici nu modifică istoria ca ruşii tocmai pentru că îşi construieşte discursul şi imaginea în contrapunere cu pornirile lui Putin tocmai pentru a sublinia deosebirile, pentru a-şi păstra înălţimea morală şi sprijinul international în războiul ruso-ucrainean – anexarea Crimeei, agresiunea militară rusă din Donbas. Zelenski nu e nici ofensiv la adresa României, care nu este luată la ţintă.

O întrebare rămâne, şi e bine să reflectăm asupra ei: De ce am sărit doar noi, românii, să ne indignăm de discursul preşedintelui ucrainean?

Incidentul actual e închis. L-am depăşit cu bine, cu atenţie şi comunicare. Cu reacţii corecte la MAE, cu reacţie salutară a Ambasadorului ucrainean. În context însă, orice altă ieşire publică oficială ucraineană ar mai viza esenţa, mijlocul zonei dure de confruntare între statele noastre, raptul Bucovinei în urma Pactului Ribentropp – Molotov din 1939 – aceasta ar amplifica fără drept de apel şi ar inflama relaţia bilaterală şi prin prisma episodului declaraţiei Preşedintelui Zelenski. Un nou afront ar fi inacceptabil pentru presa, politicienii şi cetăţenii români încât ar fi greu de reparat şi ar duce invariabil la lansarea războiului declaraţiilor între Bucureşti şi Kiev şi distrugerea relaţiei bilaterale aşa cum o ştim astăzi.

Aici suntem şi noi, românii, vulnerabili, cu nivelul aşteptărilor, percepţiilor şi idiosincraziilor noastre - ucrainenii = ruşi, ucrainenii sunt naţionalişti, ucrainenii sunt mai răi ca ruşii, ucrainenii ne-au luat Bucovina (şi mai puteţi găsi multe pe Sputnik) – imagini lesne de utilizat de către Rusia lui Putin pentru a ne diviza şi a înghiţi fiecare dintre cele două state mult mai lesne, propagandistic şi imagologic. Iar războiul informaţional rus nu aşteaptă decât oportunitatea intervenţiei şi divizării accentuate între statele regiunii. Aveţi dubii cu privire la percepţiile noastre, ale românilor, sau asupra reacţiilor Rusiei? Priviţi comentariile şi războiul de troli care se va strânge sub acest articol!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite