VIDEO Români repatriaţi: „Ne vom întoarce. În Japonia e viaţa noastră“
0Românii repatriaţi duminică noapte povestesc, pentru „Adevărul“, coşmarul din arhipelagul nipon. Doar 30 de români au aterizat la Otopeni. Spaima de radiaţii i-a adus înapoi în ţară, însă toţi spun că vor reveni pe pământul nipon, răvăşit de un cutremur şi de un tsunami.
În Japonia, singurul lucru sigur este nesiguranţa zilei de mâine, aşa povestesc toţi românii care au trăit, la 11 martie, unul dintre cele mai mari dezastre care au zguduit Ţara Soarelui Răsare. Reveniţi în ţară după ce le-a fost distrusă, în câteva secunde, o viaţă construită de la zero la mii de kilometri distanţă de casă, cei 30 de români repatriaţi recompun, împrumutând sobrietatea niponă, întregul tablou al dezastrului japonez. Imaginile brutale nu-i mai emoţionează.
Mai citeşte şi:
Refugiu în Bacău
„În jurul casei mele nu mai există absolut nimic! În Sendai, benzina e raţionalizată, mâncarea e pe terminate şi e şi mai greu să găseşti apă potabilă. E un oraş măturat, e ca un oraş întors în timp", descrie Elena Abe locul în care trăieşte din 2005. Oraşul Sendai aparţine de prefectura Miyagi, regiunea cea mai afectată de tsunami.
Cu toate acestea, principalul motiv pentru care s-au întors în ţară este teama de radiaţiile nucleare, explică majoritatea românilor. „Pe o rază de 50 de kilometri în jurul oraşului Fukushima, unde sunt reactoarele nucleare, radiaţiile sunt foarte periculoase. Tokyo este unul dintre oraşele afectate, iar noi avem copii mici, aşa că nu puteam risca să rămânem acolo", mărturiseşte Nadia Lidia Abiru (35 de ani).
Femeia locuieşte de 15 ani în capitala niponă şi, deşi nu-şi imaginează viaţa în altă parte, a decis să se stabilească o vreme în Bacău, oraşul în care s-a născut. „În Tokyo avem locuinţa, serviciul, prietenii, acolo învaţă copiii, acolo e viaţa noastră. Vom aştepta un timp să se calmeze toate aceste nenorociri, care parcă vin una după alta. Îl aştept pe soţul meu şi, când vom fi în siguranţă, ne vom întoarce", spune femeia.
„S-au crăpat străzile"
Despre clipele de coşmar din momentul cutremurului, Lidia Abiru povesteşte puţin şi reuşeşte cu greu să lege propoziţiile. După ce vezi cum arată haosul, e cel mai greu să-l descrii. „A început, brusc, să se scuture casa. Mi-am
zis: «Cutremur, ca de obicei». A devenit însă din ce în ce mai puternic. Au început să cadă, deodată, toate obiectele din casă, s-au crăpat străzile şi parcă s-au transformat în munţi. N-aveţi cum să vă imaginaţi scenele astea dacă nu le trăiţi. A fost greu, dar ne bucurăm că suntem sănătoşi".
La câţiva kilometri distanţă se afla şcoala în care învăţau cei doi copii ai săi, Ghen (11 ani) şi Shaolin (9 ani). Iată o lecţie de supravieţuire predată de un copil de 9 ani: „Când a început cutremurul, eram la şcoală, în timpul orelor. Profesorul s-a ridicat calm de la catedră şi ne-a ajutat să ieşim din clădire. Apoi ne-a adunat pe toţi într-un părculeţ de lângă şcoală şi ne-a spus să stăm calmi, chiar dacă, sub noi, pământul nu era deloc calm. Nu puteam nici să vorbim la telefon, nu funcţiona nimic, dar nu m-am speriat", îşi aminteşte Shaolin, fiica Lidiei Abiru.
Epopeea celor 30 de români nu se opreşte aici. Deocamdată, fiecare dintre ei datorează statului român câte 1.000 de euro, jumătate din contravaloarea biletului de avion, sumă pe care trebuie s-o plătească în 60 de zile. Cealaltă jumătate va fi suportată de Ministerul Afacerilor Externe.
Telefonul din noapte
Ca să se poată îmbarca în aeronava pusă la dispoziţie de MAE, românii s-au luptat mai întâi cu cronometrul. „Am primit un telefon de la ambasadă în timp ce dormeam, pe la 3.00 noaptea, şi mi s-a spus de acest avion. Până a doua zi, la ora 11.00, trebuia să fiu pe aeroportul din Narita, gata de zbor. Am venit disperată, nici măcar nu ştiu ce am în bagaje", mărturiseşte Elena Abe, care a venit în România cu soţul său nipon şi cu cei doi copii, Niţu Elena Alexandra (12 ani) şi Abe Adi (2 ani).
Adunaţi la Tokyo, românilor le-au fost puse în faţă documente prin care statul se asigura că vor achita câte 1.000 de euro, pentru adulţi, sau câte 500 de euro, în cazul copiilor. Mulţi au aflat în ultima clipă că trebuie să plătească biletul. 30 dintre ei au ales să plece, dar mulţi s-au întors.
"Sper să aflu mai multe aici, am încredere că presa română ne va spune mai multe decât ni se spune în Japonia. Acolo parcă sunt ascunse anumite lucruri. Asta înseamnă că e foarte grav!"
Elena Abe
repatriată din Japonia
Furioasă din cauza statului român
Silvia Diaconu, o mamă emoţionată Foto: dan bistriţeanu
Silvia Diaconu (55 de ani), profesor de şah la Palatul Copiilor din Botoşani, se afla, pe Aeroportul Otopeni, printre cei care îi aşteptau pe românii veniţi din Japonia. Femeia nu aştepta însă aeronava TAROM, pusă la dispoziţie de MAE. Fiica ei, rezidentă în Japonia, făcuse altă mutare. „Statul român a cerut câte 1.000 de euro numai pentru a-i aduce pe români, unde mai pui că preţul era redus la jumătate. Fiica mea a plătit tot 1.000 de euro şi a luat bilet dus-întors. Nu se află în avion cu ceilalţi 30 de români, avionul ei vine de la Moscova", explică Silvia Diaconu.
„Statul caută să ne suprataxeze"
Fiica sa locuieşte la 200 de kilometri de Tokyo, în oraşul Isehara, din prefectura Kanagawa. Radiaţiile nucleare şi haosul din Japonia au determinat-o însă şi pe ea să renunţe o vreme la ţara adoptivă. „Am vorbit la telefon cu ea înainte de îmbarcare şi era foarte supărată. Mi-a spus: «Mama, n-a făcut nimic statul român pentru noi. Sunt mii de români care şi-ar dori să vină înapoi şi nu au posibilităţi. Unii au pierdut tot ce aveau, iar statul român tot le cere bani. Şi, în plus, mai caută să-i şi suprataxeze»", povesteşte Silvia Diaconu.
Se încarcă comentariile...
