Oraşul de diamant: Metropola indiană prin care trec toate diamantele din lume

În Surat există peste 3.000 de companii de prelucrare a diamantelor FOTO AFP

Metropola Surat din India este în plin avânt economic, situându-se printre oraşele cu cea mai rapidă dezvoltare din lume. Aproape 35 de tone de diamante brute trec prin Surat în fiecare an pentru a fi tăiate şi şlefuite în făbricuţele din interiorul clădirilor de birouri.

Mai puţin de două treimi din cantitatea de diamante sosesc legal, iar celelalte vin în containere sau prin curier din Angola, Coasta de Fildeş, Congo, Zimbabwe şi din alte zone miniere, pentru a beneficia de forţa de muncă ieftină şi de autorităţile indiene care nu pun nicio întrebare cu privire la provenienţa sau la destinaţia acestora, susţine „Foreign Policy“.

Timp de 500 de ani, oraşul belgian Anvers a fost centrul mondial al diamantelor, dar afacerea a fost compromisă de birocraţia strictă, de securitatea riguroasă şi de moştenitorii din clasele superioare. Dar la peste 9.000 de kilometri, în Surat, comerţul cu diamante ilegale se face de către cine vrea. 

Salariile de mizerie şi regulile aproape inexistente au creat în Surat un mediu de vis pentru industria mondială a diamantelor. Pietrele au transformat rapid orăşelul de provincie într-o metropolă, un centru de afaceri unde mai mult de 90% din diamantele neşlefuite ale lumii sunt procesate. De aici se livrează peste 40 de miliarde de dolari anual în marfă considerată de autorităţile internaţionale „curată“.

În Surat există peste 3.000 de companii de prelucrare a diamantelor. Din cei peste 5 milioane de rezidenţi ai oraşului, mai bine de 500.000 tranzacţionează, cizelează sau transportă diamante. În ciuda promisiunilor unei vieţi bogate, traiul în Surat nu este desprins din rai, iar minorii lucrează în schimburi de 14 ore, fiecare prelucrând şi şlefuind zilnic diamante în valoare de 10.000 de dolari.

După două decenii cu câte 100 de ore de muncă pe săptămână, cei mai mulţi tineri încep să aibă probleme cu vederea şi nu-şi mai pot continua munca. Iar dacă până la 35 de ani nu au fost suficient de norocoşi pentru a deveni dealeri, cei care se ocupă cu lustruirea diamantelor şi deja suferă de tulburări majore de vedere, sunt excluşi din branşă. De asemenea, după ce ani de zile au inhalat particule microscopice de diamant, ei se îmbolnăvesc de tuberculoză şi de alte afecţiuni respiratorii, denumite local plămâni de diamant.

Pietrele care finanţează războaie

Aşa-numitele „diamante de conflict“ (pietrele scoase ilegal din mine, care finanţează conflictele din zonele cuprinse de război din toată lumea) sunt scoase la vânzare de oricine: de la bişniţarii de la colţ de stradă, până la însuşi guvernul indian. 

Între timp s-au făcut eforturi pentru a „curăţa“ această afacere, cel mai cunoscut dintre ele fiind „Procesul Kimberley“ (PK), o iniţiativă formată din guverne, industrii şi chiar civili, care urmăreşte oprirea fluxului „diamantelor de conflict“ folosite pentru finanţarea rebelilor şi a războaielor împotriva guvernelor de drept.

PK încearcă să asigure o provenienţa lipsită de îndoieli a pietrelor prin faptul că încearcă să funcţioneze ca un paşaport pentru livrările de pietre neşlefuite. Dar, deşi certificatul Kimberley este astăzi o cerinţă standard aproape universală pentru a putea comercializa diamantele brute, este încă ruşinos de simplă, notează „Foreign Policy“. Este vorba de doar o foaie de hârtie care identifică numai ţara de origine, ţara importatoare, valoarea şi caratele totale pentru fiecare transport de diamante. Mai are un număr de serie şi câteva semnături. Este la fel de uşor de falsificat ca un vechi permis de conducere.

După ce primesc certificate Kimberley noi, ce le atestă originea, pietrele confiscate ajung să fie licitate de către guvernul indian, la târguri internaţionale şi sunt redirecţionate către piaţa mondială.

Bijuterii fără origine

Anual, în luna august, la Convenţia Internaţională Indiană a Bijuteriilor sosesc aproximativ 25.000 de cumpărători din întreaga lume, pentru a încheia înţelegeri de un miliard de dolari cu unele dintre cele mai mari firme din industrie.

Vitrinele strălucesc datorită bolurilor de porţelan pline ochi cu diamante, fără ca originea lor să fie, însă, menţionată. 

La divizia de diamante din Aeroportul Internaţional din Mumbai este întotdeauna agitaţie. În fiecare zi, pachete ce conţin diamante în valoare de aproape 60 milioane de dolari trec pe acolo, în drumul lor spre America de Nord, Europa şi Asia de Est.

Munca celor 30 de inspectori de acolo este pur şi simplu o formalitate. Stivele de certificate care însoţesc fiecare cutie înseamnă că responsabilitatea a trecut la dealeri. „Pentru noi, Procesul Kimberley nu are nicio relevanţă“, a explicat un oficial.

Inspectorii vamali nu îşi pot face datoria corect, deoarece legea prevede ca inclusiv cele mai suspecte pachete să fie lăsate să treacă, atâta timp cât întrunesc condiţiile minime. Până când ajunge la aeroport, însă, certificatul Kimberley valorează cât un bon mototolit, conchide FP.