Reprezentanţii României la Eurovision 2018: „Anul acesta au fost mai puţini hateri. Ne întreabă lumea de ce nu a ieşit cu scandal“ VIDEO

The Humans,trupa care va reprezenta România la Eurovision, se pregăteşte pentru marea finală

Cristina Caramarcu şi Alex Cismaru, doi dintre membrii trupei The Humans, care va reprezenta România la Eurovision 2018, au vorbit la Adevărul Live despre experienţa Selecţiei Naţionale şi cum cum se pregătesc pentru competiţia muzicală, care va avea loc la Lisabona în luna mai.

Ştiri pe aceeaşi temă

După ce aţi fost declaraţi câştigătorii Eurovision România, aţi fost felicitaţi şi de ceilaţi colegi concurenţi?
 
Cristina: Toată lumea ne-a felcitat, da. Îţi dai seama că polemica este doar în spate. Nimeni n-o să vină să-ţi spună vreodată „Îmi pare rău că ai câştigat“.
 
Alex: Oricum, faţă de alţi ani, anul acesta au fost chiar mai puţini hateri.
 
Cristina: Da, chiar ne întreabă lumea la interviuri de ce nu a ieşit cu scandal. E normal să fie nemulţumiţi fanii altor participanţi şi să li se pară că nu e corect, dar foarte puţin de data asta. Eu cred că n-au ce să ne reproşeze, ne-am făcut treaba bine acolo.
 
Cum aţi sărbătorit victoria?
 
Cristina: N-am făcut nimic. Imediat după ce am fost anunţaţi câştigători, au venit jurnalişti din toate părţile şi au spus foarte prietenoşi: „Mâine dimineaţă veniţi la radio la noi la ora 8?“ Şi eu am zis: „Da“. Era un „Nu“ mare în spate şi chiar ne gândeam că următoarea zi vom avea o zi în care să dormim, să nu existe alarmă la telefon, să nu existe nimic. Dar eu am zis da. Apoi au venit şi alţii şi a trebuit să mergem pentru că noi am promis că dacă vom câştiga. Cred că în ziua de după finală am fost la 5 emisiuni. Din 25 februarie nu am avut o zi în care să nu facem nimic.
 
Alex: Programul e încărcat, alarmele cred că le vom putea opri pe 13 mai.
 
FOTO Eduard Enea

De ce credeţi că v-au votat oamenii?
 
Cristina: Cred că mesajul piesei este unul simplu dar în acelaşi timp puternic. Mesajul pleacă de la ideea de a nu renunţa, şi aici putem intra într-o arie generală: să nu renunţi la visurile tale, la viaţa ta. Eu la început apar singură, cu o rochie neagră şi spun că m-am săturat  şi vreau să spun „goodbye“ (trad. – la revedere), după care intră partea de rock, eu rămân într-o rochie roşie, toată lumea e fericită şi găseşte o soluţie. Practic ăsta e mesajul: să găseşti o soluţie indiferent de ce ţi se întâmplă. Cred că ăsta este un mesaj care ajunge foarte uşor la publicul larg pentru că oamenii se regăsesc. Viaţa nu e cea mai roz, dar poţi să o faci cumva roz. Noi chiar credem în treaba asta.
 
Piesa „Goodbye“ a primit 3277 de voturi. Care este povestea ei?
 
Cristina: Piesa este scrisă din 2012 de Alin Neagoe. El s-a gândit la o linie melodică, mi-a pus mie să ascult, am zis că da, e interesant, hai să facem asta. Am adus-o la studiu, a venit şi Alexandru Matei care a făcut linia de violoncel şi i-au adus un aer proaspăt, după care eu am scris versurile şi am înscris piesa strict pentru Eurovision, nu a fost o piesă care ar fi vrut să aibă alt traseu. 
 
Alex: O parte din farmecul piesei a fost şi faptul că am tras o mare parte din instrumente în regim de live. De obicei, în studio, într-o zi tragi toba, după două zile mai tragi chitara-bass, dar noi am tras-o în regim de live, şi uite că a făcut posibil şi asta o parte din succesul piesei. 
 
Cristina: Cred că a fost un atu. E foarte adevărat ce se întâmplă pe piesă şi avem un plus în momentul în care o cântăm live, pentru că diferenţa nu este foarte mare. Nu e nimic computerizat, n-am folosit artificii. Totul e de mâna omului.

 
V-aţi temut de faptul că trupa este formată doar de un an şi nu aţi apucat să vă formaţi o bază de fani, cum a fost în cazul lui Feli, de exemplu?
 
Cristina: Eu am declarat imediat după concurs, când era şi Feli acolo, că îmi făcusem eu plan psihic al meu să-mi spun că dacă va câştiga ea, va fi meritat pentru că, dacă vorbim strict de Feli, ea are fani câştigaţi prin munca şi muzica ei şi nefăcând „altceva“ decât muzică şi ce trebuie să facă  pentru a-i câştiga. Şi atunci, avea tot dreptul. N-aş fi fost atât de supărată dacă n-aş fi câştigat eu, cumva ar fi fost corect. Sunt nişte fani făcuţi pe muncă şi muzică şi n-am decât să apreciez.
 
Ce părere aveţi despre noul mod de organizare a Selecţiei Naţionale?
 
Cristina: E o treabă foarte frumoasă, pentru că ai ocazia să vizitezi alte locuri şi chiar dacă s-au ţinut în oraşe diferite, toată lumea a beneficiat de aceleaşi condiţii. Echipa TVR a plecat în turneul de semifinale, ajungând la finala de la Sala Polivalentă, care a fost ceva extraordinar. În afara faptului că a fost o spaţiu mare în care a încăput foarte mult public care a vrut să vadă live show-ul, au fost aceleaşi condiţii pentru fiecare concurent, am fost ascultaţi de către regizor şi de către echipă, nu a existat ideea de „nu puteţi face asta“. Totul s-a desfăşurat în limita logisticii, pentru că fiecare concurent a avut în 40 de secunde la dispoziţie să aducă totul pe scenă. Am mai renunţat la elemente de decor care nu puteau fi amplasate şi nici nu ar fi fost corect ca noi să avem mai mult timp decât ceilalţi. A mai existat regula ca piesa să nu aiba mai mult de 3 minute şi pe scenă să nu fie mai mult de 6 persoane.
 
Cum a luat fiinţă trupa The Humans?
 
Cristina: Eu şi ceilalţi trei colegi ai mei (n.r. - Adi Tetrade - tobe, Alin Neagoe - bass, Alex Matei - clape) am făcut parte din proiectul Jukebox. Am plecat împreună la drum pe la începutul anului 2017, l-am luat şi pe Alex Cismaru şi în 25 februarie am pus bazele The Humans. Pe 25 februarie 2018 s-a întâmplat să câştigăm finala Eurovision, fix la un an de la lansare.
 
Cum a apărut numele trupei?
 
Cristina: Alexandru Matei, claparul trupei, a venit iniţial cu numele Humans, doar că în momentul în care am mers să-l înregistrăm la OSIM mai erau şi alte proiecte cu acelaşi nume şi l-am trecut „The Humanes“. A venit din chestia asta de umanism, noi chiar suntem aşa şi cred că am şi câştigat cu asta, cu sinceritatea. Eu nu sunt persoana care să iasă şi să spună: „Vă iubesc, fanii mei. Vă iubesc pe toţi“. Da, am un deosebit respect şi recunoştinţă pentru oamenii care ne-au votat, dar nu fac nimic forţat. Cei care ne-au dus în topul celor 3 potenţiali câştigători au făcut-o pentru că ne-au luat aşa cum suntem. Nu s-a apelat la niciun fel de strategie, deşi am fi vrut. A fost timpul scurt.
 
Cum v-aţi gândit să participaţi la Eurovision?
 
Cristina: Cred că e visul lui Alin Neagoe mai mult. Noi am mai participat şi în vechea formulă şi în 2016, iar acolo am întâlnit o echipă foarte faină. Am fost la Baia Mare şi am avut pentru prima dată contact cu scena aceea mare, cu producţia asta mare de televiziune şi ne-a plăcut mult ce se întâmplă. Atunci n-am trecut nici măcar în finală şi ne-am promis că o să ne întoarcem şi ne-am întors în formula asta. Noi am înscris şi „Îndură inima“, doar că în semifinale ar fi putut trece doar o singură piesă. Noi am crezut foarte mult în piesa „Goodbye“ şi când spuneam că o să câştigăm, poate mulţi spuneau că sunt nebună. Dar e chiar am crezut şi mi-am menţinut psihicul în direcţia asta până la sfârşit.
 
 
 
Mai păstraţi legătura cu foştii colegi din Jukebox?
 
Cristina: Nu neapărat. Fiecare şi-a văzut de drumul lui. Ne salutăm, Doamne fereşte! Ne-au felicitat... A fost totul foarte fair nu doar între noi şi ei, între toţi concurenţii. 
 
Cu toate acestea, Mihai Trăistariu a zis că a fost o problemă cu sistemul de votare.
 
Cristina: Da, dar asta nu ne mai priveşte pe noi. El a spus că are o problemă cu sistemul de vot, dar despre noi a spus că îi place piesa, despre mine, personal, a spus că am o voce foarte bună. Deci nu a avut un conflict cu noi sau nu a fost nemulţumit de faptul că am câştigat noi. El are o nemulţumire cu voturile.
   
Bella Santiago ţi-a cântat piesa, ai fost deranjată de treaba asta?
 
Cristina: Nu, nu, mă bucur că-i place (Râde). E foarte greu să mă deranjezi şi să mă deranjezi public în primul rând. La noi este totul pe prietenie. Noi ne certăm între noi, noi ne împăcăm.
 
Vă şi certaţi?
 
Cristina: Da, tot timpul. 
 
Alex: Dar cu final fericit. Dacă nu ne numeam The Humans, eram Friendship.
 
Cristina: Acum în turneul de promovare, a fost o persoană care s-a ocupat de organizare căreia i-am spus în lift la un moment dat: Tu să nu pui suflet în ceea ce auzi între noi, să nu crezi că dacă se ceartă cineva cu altcineva n-o să mai vorbească, nu. Ăştia se ceartă acum de zici că gata, s-a terminat, şi în 5 minute o să-i vezi că se pupă şi îşi dau să mănânce din aceeaşi farfurie. 
 
De ce vă certaţi? Tu eşti mai protejată pentru că eşti fată sau eşti la mijloc?
 
Cristina: Nu, că ei nu se ceartă între ei, eu mă cert cu ei, ei se înţeleg foarte bine între ei că sunt toţi la fel. (Râde). În primul rând suntem mulţi, eu sunt singura fată, probabil că sunt organizată şi vreau să ştiu din timp tot ce se întâmplă. 
 
Are trupa un lider?
 
Cristina: Nu, şi asta e rău. Pentru că niciodată nu vei putea organiza o chestie strictă. Dacă e un lider, el spune: „facem aşa şi aşa!“ Fără lider trebuie să stai să-i întrebi pe fiecare, să ajungem la un numitor comun şi de abia atunci mergem mai departe. Mie mi-ar plăcea să am un şef care să-mi spună ce să fac, cum să fac, că asta e mai bine pentru voi. Nici noi nu ştim de multe ori ce e mai bine pentru noi. Pe de altă parte e bine să existe multe păreri argumentate, pentru că fiecare pleacă la drum cu ideea lui şi ştie ce să zică. E bine pentru că mereu ajungem la un numitor comun. Am ales întotdeauna ce a fost mai bine pentru noi şi s-au întâmplat foarte multe. Dacă stau să mă uit în spate, am senzaţia că am făcut toate lucrurile astea în mult timp şi mă refer la: o casă de discuri nouă, un single nou care a mers foarte bine, un proiect muzical de televiziune în primăvară, apoi am făcut piesa pentru Eurovision, am înscris-o şi am câştigat. Toate astea s-au întâmplat într-un an. Dacă nu ne-am fi înţeles normal că nu am fi reuşit. Pe undeva noi am făcut foarte bine ce am făcut de am ajuns la rezultatele astea. E tot ce pot să-mi doresc.

 
 
Cum vă pregătiţi pentru show-ul de la Lisabona?
 
Cristina: Am făcut deja un concept a ceea ce o să se întâmple pe scenă, dar nu putem să spunem foarte mult. Regizorul nostru o să fie Petre Năstase şi toată echipa TVR lucrează la asta. E ca o armată acolo care se ocupă să fie bine pentru noi. Noi ar trebui din momentul ăsta să ne gândim doar la ce avem noi de făcut pe scenă. Toate celelalte lucruri de promovare, de management, de PR, au fost preluate de TVR şi de Roton Music, care este labelul nostru. Sunt oameni care au o experienţă lungă, pentru că România nu prea a lipsit de la Eurovision, avem şi responsabilitatea faptului că Ilinca şi Alex au adus anul trecut locul 7, top 10 este ideal, şi sperăm ca şi noi să fim în acest top 10, de ce nu în top 3 şi de ce să nu-l câştigăm. Eu cred că am dreptul să visez că pot să-l câştig. Poate e prea mult, poate e fantastic, dar eu am avut dreptul să cred că voi câştiga finala din România şi uite că s-a întâmplat. Cu o pagină de 3000 de fani, cu puţină strategie, cu o piesă scrisă de noi, am câştigat publicul în aşa fel încât să ne trimită la Lisabona.
 
Aţi început să promovaţi piesa în afara ţării?
 
Cristina: Da, am fost la Târgul Internaţional de Turism de la Berlin. Am cântat acolo la standul României şi a fost foarte drăguţ, pentru că s-au oprit oameni din toate ţările, le-am dat  CD-uri cu piesa noastră, ne-au aplaudat, am cântat şi piese limba română, n-au înţeles nimic, dar ne-au aplaudat oricum, a fost foarte frumos. 
 
Aţi ascultat piesele celorlalte ţări?
 
Cristina: Da, şi sunt foarte multe piese bune. Concurenţa va fi mare, doar că nu ştiu dacă există neapărat o reţetă de Eurovision prin care o piesă va câştiga. Întotdeauna câştigă altceva. O dată câştigă nişte monştri, o dată femeia cu barbă, odată câştigă o piesă care nu are niciun fel de show, aşa cum a s-a întâmplat anul trecut – un om care cântă o piesă sensibilă, nu are nici măcar lumini. Ăsta este motivul pentru care Lisabona organizează anul acesta „Eurovision no led“. Nu vor exista ecrane de led, tocmai ca emoţia să ajungă mult mai repede către cei care ascultă şi să nu-i fie luaţi ochii de leduri şi de tot ceea ce înseamnă show. Se merge foarte mult pe emoţie şi pe ceea ce transmite artistul. 
 
Crezi că depinde doar de artist şi de prestaţia lui sau sunt şi factori geopolitici?
 
Cristina: E posibil să depindă şi de ţara din care provine, nu ştiu, eu n-am mai fost la Eurovision. Cred că depinde de show, de artist, de voce, de piesă, de atitudine. Publicul votează şi atunci depinde de fiecare cum percepe, nu poţi tu să ştii. Votează cine înţelege engleză, votează cine nu înţelege engleză. Piesele sunt diferite anul acesta, sunt reprezentanţi care au preferat să cânte în limba maternă, cu riscul să nu fie înţeleşi de cei care votează. Nu cred că asta contează. Anul trecut a câştigat o piesă în portugheză. 
 
Alex: Eu cred că depinde enorm cum o să interpretăm noi piesa asta. Eu şi toţi din trupă o să plecăm fericiţi acasă dacă o să cântăm excelent şi cu penultimul loc. Sau putem să luam locul doi şi să fim foarte nervoşi că am cântat prost, cine ştie. 
 
Ce v-aţi propus pe viitor, după Eurovision?
 
Cristina: Ne-am propus să facem un album. Avem primul single, „Îndură inima“, pentru care eu am scris şi muzica şi textul de data asta, şi este un pop clasic. Dar acum, cu piesa „Goodbye“, am schimbat puţin genul muzical, am dus-o spre pop-rock şi mi-am dat seama că mi se potriveşte şi îmi place foarte mult. Aş vrea să mai facem un album cu câteva piese de genul ăsta, să mergem în direcţia asta şi să o testăm. Cred că este o nişă bună, pentru că sunt puţine trupe de pop rock. 

FOTO Eduard Enea
citeste totul despre: