Un leu plin de surprize

Costi Dobrea

Cursul de schimb devine din ce în ce mai imprevizibil. Deşi, pe termen lung, aproape oricine poate intui linia pe care va evolua leul românesc, dacă ne uităm la estimările pe termen scurt, apar şi momente în care acestea nu se adeveresc. Iar unul dintre aceste momente este chiar luna curentă. După ce sentimentul investitorilor străini se schimbase în vara acestui an, pieţele emergente pierzând din atractivitate pe măsură ce se majorau dobânzile din Statele Unite şi cele din Zona Euro, lunile de iarnă ar fi trebuit să aducă o uşoară scădere a leului. Să varieze mai mult spre 3,55 lei/euro. Dar piaţa valutară a surprins, cursul de schimb coborând sub pragul de 3,5 lei/euro.
Explicaţia este foarte simplă. Speculatorii străini şi-au reîntors atenţia către economiile în curs de dezvoltare. Spre exemplu, forintul maghiar câştigă teren, în ciuda disputelor politice şi a deficitelor bugetare şi externe mari. Zlotul polonez se apreciază, chiar dacă ar trebui să scadă din cauza temerilor că vor fi majorate cheltuielile bugetare. Dar un semn de atenţionare ar trebui să se ridice din această apreciere târzie. Pe măsură ce intră în ţară tot mai mulţi bani străini, nu trebuie să uităm că, la un moment dat, vor trebui să şi iasă. şi cu cât intră mai mulţi bani, cu atât vor ieşi mai mulţi, plus profitul urmărit de speculatori. Iar leul românesc este încă prea mic pentru a face faţă unor mişcări de miliarde de euro. Cu numai câteva sute de milioane de euro, tranzacţionaţi într-o singură zi, cursul de schimb se duce în direcţia impusă de speculator. Cu siguranţă, oricine vrea să cumpere ieftin şi să vândă scump. Să cumpere un leu ieftin şi apoi să vândă unul mai puternic. Desigur, putem spune că piaţa valutară autohtonă este încă mult prea mică, cu puţine instrumente, şi nu permite chiar atât de uşor aplicarea acestui mecanism. Dar să nu uităm că, de anul viitor, vom vedea din ce în ce mai multe instrumente financiare sofisticate.
Atenţie la plasamentele în valută!
Dar cum apărea o surpriză din partea Executivului, cum era adusă în discuţie necesitatea unui mix de politici economice - monetare, fiscale şi de venituri. Iar în ultimul comunicat, tonul a devenit mult mai dur. Banca Naţională reclamă colaborarea cu guvernul.
Pe de altă parte, tocmai din cauza colaborării de ochii lumii, suntem îndreptăţiţi să spunem că banca centrală ar trebui să vină cu o politică monetară care să suplinească relaxarea guvernului. Dar BNR a continuat să aibă o atitudine retroactivă, în ciuda faptului că preţurile libere (fără cele administrate şi cele volatile ale legumelor, fructelor, ouălor şi combustibililor) au un ritm mai alert decât indicele de ansamblu al inflaţiei. şi atunci, cum să nu credem opinia pieţei financiare care spune să ne aşteptăm la noi scumpiri ale creditelor, pe măsură ce se materializează diverse presiuni inflaţioniste!