Transporturile în România: concluziile devastatoare şi realiste ale unui raport european

România ocupă locul 28, ultimul, pe lista performanţelor sistemelor şi infrastructurilor la nivelul UE, aşa cum reiese din cea de-a doua ediţie a raportului „EU Transport Scoreboard” dat publicităţii la Bruxelles exact în momentul când noi publicăm acest text.

Am anexat pagina oficială privind ţara noastră, cu concluziile care vin să consemneze, oare a câta oară, eşecul politicilor duse în domeniu de diferitele guvernări, falimentul tuturor promisiunilor sforăitoare din campaniile electorale sau prezentate în programele de guvernare.

Dincolo de amabilitatea unor formulări politicoase din raportul european, se confirmă că România a tratat prost, nepermis de prost, un sector esenţial al economiei sale naţionale dar a ratat şi conectarea atât de necesară cu marile coridoare de transport europene. Este aceasta o foarte serioasă şi mereu neglijată problemă de securitate naţională căci, aşa cum se ştie deja, vor rezista în primul cerc al puterii europene acele ţări care, în primul rând, şi-au pus la punct, la un nivel real de excelenţă, sistemele de inter-conectare în toate sectoarele şi în primul rând în acesta, al transporturilor şi infrastructurii, alături de interconectările pe piaţa energetică.

Miza tuturor acţiunilor europene, dar şi a banilor comunitari investiţi în marile proiecte naţionale (vezi, la noi, cazul celebru al autostradei care trebuie acum reconstruită pe banii contribuabilului român) este constituirea unui spaţiu comun, European Transport Area „cu standarde înalte mai ales în domeniul sustenabilităţii, esenţială pentru adâncirea Pieţei interne comune şi pentru trecerea la o economie care să producă cât mai puţine emisii de carbon, cele două priorităţi ale Comisiei Europene”.

Rezultatul ştiinţei, voinţei şi capacităţii de lucru reale a guvernărilor noastre este consemnat în acest tabel al performanţei, cu cele 5 ţări performere în domeniu ( cu Olanda care se află pe primul loc la 16 dintre categoriile de analiză, urmată de Suedia, Finlanda, Marea Britanie şi Danemarca) şi cu noi pe ultimul loc, cu cea mai mare performanţă negativă.

Nu este o noutate, veţi spune dvs., utilizatorii, „beneficiarii” tristei realităţi a drumurilor româneşti. Sigur că aşa este, vedem însă consemnată, fără posibilitate de discuţie în contradictoriu, dimensiunea unei tragedii reale pentru ceea ce ar fi trebuit, conform promisiunilor guvernanţilor, să fie o Românie la standarde europene, cu acele sute de kilometri de autostradă promişi şi anunţaţi ca o victorie la Bruxelles, cerând mereu bani în plus, aceştia dispăruţi fără urmă sau în proiecte eşuate, fără ca nimeni, niciodată, să fie tras la răspundere la nivelul înalt al deciziilor.

Aici suntem, atât am putut până acum, asta este realitatea. Poate se va schimba ceva, poate cineva va fi chiar doritor să iniţieze politici responsabile în domeniu, cu rezultate vizibile. Până atunci, iată distanţa care ne separă, prin propria noastră incompetenţă şi incapacitate politică, de nivelul european de performanţă.