Cinci reguli pentru a nu intra în insolvenţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Intrarea în procedura de insolvenţă, se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, după 30 de zile de la scadenţă, faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile angajate.

Insolvenţa este de fapt o procedură de plată a datoriilor. Se subînţelege că ţinţa vizată este stingerea lor integrală sau într-o proporţie cât mai mare. Falimentul este calea subsidiară, dacă reorganizarea nu are succes.

Pentru a nu intra în procedura de insolvenţă recomandăm parcurgerea / respectarea a cinci reguli de aur.

A. În cadrul acordurilor de împrumut, de la simplul contract de împrumut între persoane fizice, cum ar fi între prieteni şi membri ai familiei, până la contracte mai detaliate, cum ar fi credite ipotecare, contract de împrumuturi auto, card de credit şi împrumuturi cu avans pe termen scurt sau pe termen lung. Se recomandă să analizaţi titlul / capitolul / punctul / paragraful cu privire la dobânzile penalizatoare, ce se calculează în cazul dobânzilor restante la creditul contractat, unde este posibil să constataţi calculat „de dobândă la dobândă”.

Pentru sumele restante (dobânzi, principal etc.), datorate rezultate din contract împrumutatul va trebui / va fi nevoit să plătească o rată a dobânzii majorată cu 10 puncte procentuale sau mai mult faţă de dobânda curentă. Dobânda penalizatoare se aplică de regulă asupra soldului ratelor de credit şi dobânzilor datorate şi neplătite la scadenţă pentru fiecare zi de întârziere începând cu data scadenţei.

T. De cele mai multe ori, atunci când se aduc în discuţie taxele şi impozitele, în general, sunt opt tipuri de taxe pe care le plăteşte o firmă în ţara noastră. Impozitul pe profit este 16% din venitul obţinut cu menţiunea că firmele care desfăşoara activităţi care se încadrează în categoria jocurilor de noroc sau a cluburilor de noapte plătesc doar 5% din profit, sau 16% din profitul impozitabil, în funcţie de care este mai mare. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor, în acest caz se plăteşte impozitul pe venit şi nu pe profit dacă veniturile obţinute în anul precedent nu depăşesc 1.000.000 euro şi este egal cu 1% pentru societăţile cu cel puţin un angajat şi 3% pentru societăţile fără angajaţi. Cota standard de TVA în România este de 19%. Cotele de TVA reduse este de 9% pentru servicii de alimentare cu apă, alimente, băuturi, servicii medicale şi 5% pentru serviciu de cazare, catering, manuale şcolare, cărţi, reviste, acces la muzee, evenimente sportive şi culturale, cinema, etc. Impozitul pe venit este de 10%. Contribuţii sociale datorate de angajat este de 45%. Contribuţii sociale datorate de angajator este de 2,25%. Impozitul pe clădirile deţinute de persoane juridice între 0,08%-0,20% din valoarea clădirilor cu scop rezidenţial şi între 0,20%-1,30% din valoarea clădirilor cu scop comercial.

Dintre toate aceste categorii enumerate, recomandăm o atenţie sportită la cele salariale. Exemplu, pentru plata unui salariul net de 1.346 lei, angajatorul cheltuie echivalentul unui salariu minim pe economie în anul 2020, de 2.230 lei, în procent de 40,96%. Multiplicat la o cifră de două, trei su patru unităţii, se ajunge la o sumă considerabilă, atunci când ai lichidităţi financiare este un flux normal, în condiţiile, în care merg comenzile. Dar, în situaţia inversă, când nu ai lichidităţi suficiente / mergi pe datorie, acestă sumă cântăreşte enorm în procesul / decizia de deschidere a insolvenţei la cererea creditorului bugetar, la un plafon de peste 40.000 lei, care se poate aduna foarte uşor în cadrul, celui de al doilea scenariu, precum „bulgărele de zăpadă”.  

R. O atenţie sporită trebuie acordată raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, în cadrul contractului civile / simplu, contract, fie, contractul de vânzare - cumpărare, contractul de mandat, contractul de comision, contractul de consignaţie, contractul de factoring, contractul de leasing, contractul de franciza şi contractul de licenţă. Având în vedere faptul că, noţiunea de profesionist include categoria de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice altă persoană autorizată să desfăşoare activităţi economice sau profesionale.

F. Codul Civil califică forţa majoră drept orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. În măsura în care debitorul face dovada forţei majore, el este exonerat de răspundere pe perioada afectată de forţa majoră, dacă părţile nu convin contrariul.

Este posibil ca în unele contracte să fie prevăzută obligaţia obţinerii unui aviz de forţă majoră de la Camera de Comerţ care să justifice intervenirea evenimentului ce nu poate fi prevăzut. Cu toate acestea, nu se garantează calificarea evenimentului ca forţă majoră, el fiind supus analizei instanţelor de judecată, până la urmă. De aceea, este foarte important pentru a beneficia de efectele forţei majore, este esenţial ca evenimentul calificat astfel să fie prevăzut / descris în contractul încheiat între părţi.

D. Cu privire la domeniul de activitate al firmei clasificate după codul CAEN pe 2010, este indicat să fie active cel puţin două domenii, spre exemplu, comerţul cu ridicată şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor, cod CAEN 45, şi construcţii de clădiri, cod CAEN 41. Pentru a beneficia de lichidităţii alternative din două sau mai multe activităţii, vorba aceea: „nu se pun toate ouăle în acelaşi coş“.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite