Spre deosebire de Franța, în România protestează doar patronii. În schimb, o mare parte a populației vrea și mai multă austeritate

În ediția de vineri a emisiunii „Trends” de la Adevărul, Alexandru Negrici le-a pus invitaților o întrebare care sună, la prima vedere, absurd: de ce într-o țară în care austeritatea a alimentat criza politică, a tăiat din sănătate și educație și a împins extrema dreaptă în față, o parte mare a populației cere și mai multă austeritate? Și, ca o ironie amară, spre deosebire de Franța, unde au ieșit liceenii în stradă, în România, deocamdată, protestează doar patronii. 

Foto: Profimedia

Invitații au fost Costi Rogozanu, jurnalist și profesor preuniversitar, Elena Trifan, cercetătoare în sociologie și profesoară la SNSPA, și Vlad Bujdei-Tebeica, politolog și profesor la SNSPA.

În dezbatere, Costi Rogozanu a explicat de ce „slugile” încă așteaptă să li se dea voie să protesteze, în timp ce băncile și petrolierii stau tăcuți, cu profituri istorice, iar o parte a votanților pare să ceară mai multe tăieri pentru săraci. 

De asemenea, Elena Trifan a atras atenția că, dacă ajungem pe mâna FMI-ului, e posibil să avem parte de măsuri care să reprezinte exact opusul austerității. 

Nu în ultimul rând, Vlad Bujdei-Tebeica a intrat și în zona relațiilor româno-maghiare, după ce Péter Magyar a dat România drept exemplu de „așa nu” în materie de austeritate. 

Segmentul discuției începe la minutul 47:35.

Cine plătește factura, cine protestează și cine tace?

Alexandru Negrici: Costi, cum se face că motivul pentru care avem acum un avans al fascismului și în țara noastră este strâns legat de austeritate, dar suficienți oameni de rând cer și mai multe măsuri de austeritate și îndeplinirea și mai avansată a țintelor privind deficitul, dacă se poate fără ca nicio companie să suporte măcar un pic consecințele, deși vorbim despre profituri extraordinare la petrolieri și la bănci. 

Cum se face că austeritatea e motivul pentru care am fost într-o criză politică vreme de 5 luni de zile, pentru care totul se dărâmă, de la sistemul de sănătate, educație și așa mai departe, dar foarte mulți votanți cer și mai multă austeritate?

Costi Rogozanu: Sunt votanții care se văd. Era un TikTok extraordinar cu un cioban angajat la un fermier din aceia care protestau în București și care zicea: „Dar noi, slugile, când ieșim?”

Deci la noi în România, deocamdată, protestează patronii. Așteptăm puțin să termine de protestat, după aceea ne dau voie și nouă. Trecând de glumă, eu sunt mai optimist. Adică știu că uneori pare negru ce spun, dar zic să ne păstrăm un optimism. Ce se întâmplă acum în Europa? E declanșarea discuției dacă UE mai poate rezista, dar într-o variantă socială, pentru că altfel se duce de râpă. Dacă va urma o perioadă mai redistributivă, ea va veni ca să curețe după mari dezastre făcute de capital, de această încurajare nesimțită a pieței. 

Vorbeai de bănci, ați observat ce tăcute sunt băncile de 2-3 ani? Știți de ce? Profiturile sunt istorice. Deci așa ceva nu s-a mai văzut. O să vorbească acum iarăși, pentru că le provoacă Péter Magyar, care a propus totuși 1% taxă pe multinaționale, chiar dacă e tot în schema anticomunistă, din aceeași barcă cu Orbán, nu e vreo lumină. Dar până și el a propus ceva ce în România ar fi de neacceptat. Suntem singura țară care a ieșit în stradă pentru a aprinde luminițele pentru bănci. E mult de lucru, trebuie să dăm din gură noi ăștia care ne credem mai deștepți, măcar să ne certăm cu alții, să ne audă lumea. Nu e așa de rău, încă ne mai putem auzi, asta mi se pare bine.

Alexandru Negrici: Vlad, crezi că relațiile dintre România și Ungaria au de suferit din cauza austerității? Bucureștiul e singura capitală din vecinătate nevizitată de Péter Magyar de când și-a preluat mandatul. Nu a avut nicio întrevedere cu Bolojan, deși a promis că va avea una încă din campanie electorală. Bolojan totuși s-a văzut cu Viktor Orbán, dacă nu mă înșel, prin decembrie, cu vreo trei luni înainte de alegerile lor. 

Iar acum Péter Magyar ne dă drept exemplu de „așa nu” și spune că Ungaria nu trebuie să ajungă ca România, să facă austeritate, să taie de la servicii, iar țara noastră e modelul invers de cum ar trebui să se procedeze. Crezi că separarea ideologică neașteptată poate afecta relațiile româno-maghiare?

Vlad Bujdei-Tebeica: De când a plecat Orbán, Ungaria a dispărut pe radarul meu. Cred că România în momentul de față a ajuns să joace rolul pe care Ungaria îl juca în Europa pe vremea lui Orbán. România a ajuns să fie pivotul statelor unite în Europa. România cumva a ajuns să nu mai fie neapărat acel team player european. Brusc, România face mai degrabă tot ce-i stă în putere să se apropie față de poarta de la Washington. Inclusiv prin exporturi de arme către Israel și politicieni care țin moment de reculegere pentru un comentator fascist (Charlie Kirk). 

Există un apetit foarte mare de virtue signaling din partea României față de Statele Unite. Încercăm și noi să ne combatem cu wokeismul, vrem și noi să fim MAGA. Au inaugurat parcul Donald Trump în Sectorul 3 și l-au adus pe bișnițarul de Zampolli. A fost super genială toată conferința aia de presă care îl sună pe președintele României. Cumva înțeleg de ce Péter Magyar evită România în momentul de față.

Alexandru Negrici: Noi ne-am descurcat cu deficitul mai bine decât se așteptau piețele. Austeritatea a fost atât de puternică încât am depășit orice așteptare a piețelor. Se întâmplă exact ca în 2010, adică mergem fix pe același model. Și atunci, nimeni nu se aștepta să ne placă atât de mult austeritatea, să ne placă atât de mult tăierile. 

Însă la fel ca atunci, când am ajuns pe mâna FMI-ului, e foarte probabil să ajungem și acum. Pentru că realmente nu se pune deloc presiune pe creșterea veniturilor. Se pune presiune doar pe tăierea costurilor și nu poți la infinit să faci asta. Adică, la un moment dat vei ajunge pe mâna FMI-ului. Credeți că acela va fi momentul în care ne putem aștepta la proteste ca în Franța, ca în Spania, ca în restul Europei?

Elena Trifan: Poate FMI-ul o să zică să ne ceară să creștem salariile. Raportul OECD la care vrem să aderăm spune inclusiv asta.

Alexandru Negrici: Comuniștii ăștia de la OECD...

Elena Trifan: Comuniștii care spun că există o problemă, că inegalitățile sociale din România sunt prea mari și ar trebui să fie rezolvate și ar trebui să avem salarii mai decente. Adică s-ar putea ca FMI-ul să ia niște măsuri la care nu ne așteptăm. Mă rog, glumesc. Nu știu dacă niște măsuri impuse din exterior sunt cele care mișcă lucrurile politice.

Alexandru Negrici: Poate că atunci când vom ajunge la măsuri impuse din exterior, se va trezi ceva în noi și vom spune: ok, e prea mult. Pentru că FMI-ului e foarte posibil să-i placă faptul că politicienii români nu se uită deloc spre creșterea veniturilor. Dacă o să impună o tăiere a costurilor și mai agresivă, ceea ce s-a mai întâmplat? Ei acum ne spun că ar trebui să trecem la taxare progresivă. Dar acum 15 ani când ne cereau și mai multă austeritate nu aveau același discurs.

Elena Trifan: Deci la o inflație de 10% să mai taie ceva? Atunci da, dacă mai taie ceva cred că pur și simplu, din neputință, o să ajungem în situația Greciei, în care o să facem centre de ajutorare, să ne gătim unii la alții, să ne ajutăm unii pe ceilalți. Și e tragic, mă gândesc și imigranți. 

Vă dați seama că oamenii au venit într-o Românie în care salariile erau la un nivel, era o creștere economică și prețuri relativ decente. Și acum sunt în această Românie în care trebuie să supraviețuiască. Mâncarea ocupă aproape toate veniturile tuturor. Incredibil, nu? 

Poate e nevoie de o scânteie, toate protestele, până la urmă, au pornit de la o scânteie. E absolut tragic că sindicatele din România – îmi pare rău că sunt atât de critică – nu fac absolut nimic în acest sens. 

Deși au încercat, mi se pare că nu au făcut suficient și e rolul lor să facă asta. Proteste spontane nu se întâmplă neapărat în felul ăsta în care ne imaginăm. Există și o formă de organizare și trebuie să existe în continuare forme de organizare dacă vrem ca manifestațiile să nu fie acaparate de George Simion, ci de valori progresiste, valori care să le facă viața mai bună, nu să îi îmbogățească pe alții.