Exclusiv Dezastrul economic spre care ne îndreptăm, anunțat de un reputat economist: „Un festival de pomeni electorale nu poate duce decât într-o mare fundătură”
0Cunoscutul economist Cristian Păun, profesor universitar de economie și finanțe internaționale, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de ce riscăm să ne confruntăm cu o nouă criză și de ce statul nu găsește soluții pentru a reduce deficitul și inflația.
Adevărul: România are cel mai mare deficit bugetar dintre toate țările Uniunii Europene, iar de aici decurg o serie de probleme serioase. Chiar și așa, fostul ministru Câciu spunea că avem acest deficit uriaș pentru că s-au făcut investiții majore. În ce măsură o putem considera o explicație plauzibilă?
Cristian Păun: Deficitul nu poate fi cauzat de o anumită cheltuială, având în vedere că toate aceste cheltuieli sunt decontate din buget la comun, la grămadă. E o șmecherie ca să justifice acest deficit excesiv. Chiar și cu explozia din ultimii ani motivată de cofinanțarea pe proiectele europene, investițiile rămân marginale în total cheltuieli publice. Chiar și așa, faptul că avem întârzieri mari în absorbția fondurilor europene (tranșe importante ratate din PNRR, niciun euro absorbit pe noua programare), bugetul a trebuit să contribuie cu și mai mulți bani la finanțarea unor proiecte, mult peste cofinanțarea inițial programată, aceasta adâncind și mai mult deficitul. Mai pe înțelesul tuturor, nu am absorbit fondurile din PNRR (tranșele fiind mult întârziate), dar am preluat pe bugetul de stat (pe deficit și datorie) aceste sume. Cu alte cuvinte, o parte din deficitul de astăzi ține și de incompetența cu care nu reușim să accelerăm aborbția fondurilor europene.
Greșeli în lanț
Cum se face că România e campioană la deficitul de cont curent în UE și are lună de lună cea mai mare inflație? Unde s-a greșit? Chiar nu se poate face nimic ca să rezolvăm aceste probleme eterne?
Greșeala nu este doar una. Sunt mai multe, în lanț. O să menționez pe cele mai importante. Prima greșeală este miopia cu care am privit evoluția macroeconomică când am construit bugetele ultimilor 2 ani. Am insistat pe o creștere economică ireală care nu avea cum să se materializeze. A doua greșeală ține de modelul de dezvoltare al României, un corolar keynesist care la noi nu poate produce efectele scontate: stimularea cererii agregate prin creșterea iresponsabilă și nesustenabilă (mult peste potențialul economiei reale) a cheltuielilor publice cu salariile în sectorul bugetar, asistența socială și pensiile. Guvernul a mizat că oferta internă va ține pasul cu această stimulare.
Ceea ce nu s-a întâmplat, problemele structurale din sectorul de afaceri din România (mai ales IMM-uri) sunt foarte dificile: acces la capital, acces la tehnologie, inovare redusă, competitivitate redusă etc. Modelul generează inflație și deficit comercial imens. De ani buni. A treia greșeală ține de populismul din spatele multor cheltuieli care au crescut mai ales în acest an electoral. A fost un festival de pomeni electorale care nu poate duce decât într-o mare fundătură. O corecție va fi inevitabilă. Acele cheltuieli sunt atât de nesustenabile încât nu pot dura mai mult de câteva luni. Ceea ce și pare că se întâmplă. A patra greșeală ține de încetinirea creșterii economice în UE, de care depindem foarte mult atât pe partea de investiții, cât și pe partea de exporturi. Contagiunea cu aceste țări s-a mai întâmplat și este iminentă. Orice calcul macroeconomic trebuie să țină cont de acest risc, nu să îl ignore. La el mai adăugăm și recenta depunctare în sistemele de rating internaționale și creșterea instabilității politice și neîncrederii în sistemul politic de la noi.
Imaginea incompetenței
Ca și cum nu ar fi de ajuns că suntem campioni ai deficitului și inflației, România are din vremuri imemoriale cele mai mici venituri fiscale din UE. S-a spus că s-a făcut totul inclusiv pentru a se reduce acel GAP imens, dar că până și experții Comisiei Europene ar fi admis că România a încercat toate soluțiile posibile, însă e un caz imposibil. Oare chiar așa să fie sau pur și simplu nu au luate în calcul cele mai bune soluții?
La noi GAP-ul de TVA vine din regularizările pe care le fac companiile. Este nevoie de revizuire a normelor de încasare, decontare a TVA, instituirea de reguli mai stricte prin care se poate face regularizarea TVA și o înțelegere mai bună a efectului pe care îl are TVA când vine vorba de operațiunile intra-comunitare. Probabil că digitalizarea va mai scoate la iveală din acest TVA, dar rămân pesimist. Soluțiile digitale propuse sunt în continuare birocratice, greoaie, dificil de integrat, costisitoare, mai ales pentru antreprenorii mici și foarte mici. În plus, problemele evaziunii, contrabandei, contrafacerii afectează și ele sumele pe care guvernul le colectează din economia reală. Vedem în continuare mult prea puține cazuri de capturi importante la produsele cu risc ridicat de acest tip (produse din tutun, produse de lux, jucării etc.). Avem o economie paralelă, o economie în care „caietul”, și nu e-factura, este folosit cu precădere. Ori, așa ceva nu se descoperă din birou, nu se descoperă cu resurse puține și slab pregătite. Mai mult, chiar și atunci când mai descoperim din traficanți, mulți scapă prin prescrierea faptelor sau prin tot felul de proceduri alimentate de haosul legislativ și juridic de la noi. De recuperarea pagubelor nici nu merită să mai discută, este inutil. Concluzia este că avem mari scăpări aici pe care trebuie să le rezolvăm cu celeritate.
Ce înseamnă, de fapt, austeritatea
Există tot mai multe voci care susțin că România trebuie să înghită pilula amară a austerității pentru a-și rezolva problemele economie. Așa să fie?
Austeritatea este un cuvânt greșit folosit aici. Aici este o simplă corecție. O confruntare cu realitatea. Situația actuală a României nu permite suportarea majorărilor de pensii și salarii promise în anul electoral de un guvern populist. Care a dus populismul la extreme de neimaginat. Este un duș rece inevitabil. Poate deveni austeritate dacă economia reală se va contracta și mai mult ca urmare a efectului de contagiune. Dar, până la urmă, austeriatea are și ea rolul ei benefic. Va pune o presiune extraordinară pe politicieni să reformeze cu adevărat statul român. Să îl modernizeze și să îl redimensioneze prin raportare la ce poate produce economia reală pentru a-l finanța.
Care vor fi cele mai mari provocări pentru noul guvern și ce măsuri ar trebui luate în următoarea perioadă?
Provocările sunt în această ordine: bugetul de stat pentru anul viitor, reducerea deficitului sub 3% din PIB cu o economie care se contractă și cu un buget încărcat de cheltuieli structurale (greu de diminuat fără scandal), repunerea economiei pe un trend pozitiv evitând pe cât posibil creșterea semnificativă a taxării, cooptarea unui aparat administrativ extrem de incompetent și neimplicat în a pune în aplicare cu consecvență măsurile de ajustare fiscală și rezistența în fața unei coaliții foarte eterogenă și dominată de interese de grup care nu vor pregeta să iasă la iveală cât de curând.
Se încarcă comentariile...
