Autorul: Îmi vine să mă duc peste ei! Cum să-i las aşa, de capu' lor? E textul meu, înţelegi? Sunt cuvintele mele, carne din carnea mea, suflet din sufletul meu!... Auzi? Băi, Răzvane, m-auzi?... Eu nu te aud! Mută-te într-un loc unde ai semnal. Hai că te dau pe speaker! Mă auzi?
Răzvan: Da. 
Autorul: Să mă duc peste ei? Dacă mă opreşte portarul? 
Răzvan: Nu te opreşte, tu eşti autorul. 
Autorul: Şi de unde ştie portarul că eu sunt autorul piesei care tocmai este în repetiţie? Poate-i recunoaşte pe Cehov sau pe Shakespeare, care sunt morţi, dar nu pe mine, care sunt autor viu! 
Răzvan: Îl chemi la poartă pe regizor ca să-i confirme portarului că eşti autorul. 
Autorul: Hai, dom'le, că-i complicat! Regizorul trebuie să stea cu actorii ca să le explice piesa. Asta-i treaba lui! Dar dacă nu le explică bine? Dacă bate câmpii pe textul meu, pe cuvintele mele, pe sufletul meu? Dacă le explică aiurea? De aceea trebuie să fiu şi eu acolo! N-am să-l corectez pe regizor, dar am să stau într-un colţ, mă uit la ei, tac ca un peşte, dacă mă întreabă vreun actor despre rolul lui îi zic să-l consulte pe regizor, aşa fac... Mă duc!... Iau metroul şi mă duc peste ei!... Dar de ce nu m-au invitat la repetiţie? 
Răzvan: Au considerat că autorul n-are nevoie de invitaţie. 
Autorul: Eu am scris piesa! E piesa mea, carne din carnea... 
Răzvan: Du-te! 
Autorul: E copilul meu! Cum să-l las singur, în ghearele lor? Toţi sunt nişte păsări carnivore! Unde eşti, puişorule? Pui mic şi plăpând, cui te-am lăsat aşa, singur pe lume? Cum te descurci în lumea asta de carnivori, puişorule?
Răzvan: Nu e pui, e piesă. 
Autorul: Dacă îmi iau piesa la miştouri?
Răzvan: Sunt profesionişti!
E textul meu, înţelegi? Sunt cuvintele mele, carne din carnea mea, suflet din sufletul meu!
Autorul: Am văzut ce profesionişti au venit să-mi repare maşina de spălat! Mi-au pus-o pe butuci. Dacă se revoltă şi se duc la director: uite ce panaramă de piesă trebuie să jucăm!
Răzvan: Ai semnat contractul.  
Autorul: Am contract şi la cablu şi tot îmi cade conexiunea!... Alo? Alo, m-auzi?... Vreau să fiu sigur că nu se repetă faza din 2007. Ţi-am povestit-o? 
Răzvan: Da, mi-ai povestit. 
Autorul: În 2007, unul mi-a regizat „Duelistul” şi mi-a băgat în spectacol un pitic şi două siameze. Fără să mă întrebe! Auzi, Răzvane? Eu nu aveam în piesă un pitic şi două siameze!
Răzvan: Acum ai altă piesă. 
Autorul: Dacă îmi bagă un vampir? Vezi, de aceea trebuie să mă duc peste ei: băi, ce faceţi aici?, ia să văd dacă aţi învăţat replicile?, să nu care cumva să-mi tăiaţi un cuvânt!, să nu uitaţi textul la premieră!, hai, la muncă!, pentru că şi eu am muncit, piesa asta mi-a mâncat ficaţii, am scris-o cu sânge, fraţilor!, n-o trataţi superficial, vreau participare de la voi, vreau suflet, vreau emoţii, vreau metafizică, vreau catharsis, vreau aplauze...
Răzvan: Unge balamaua! 
Autorul: Alo? M-auzi? 
Răzvan: Unge balamaua de la uşă!
Autorul: Ce să fac?
Răzvan: Ia nişte vaselină sau ulei şi unge balamaua! 
Autorul: De ce?
Răzvan: Îţi scârţâie o uşă, autorule!

( - Cortina -)