Sfârşitul tragic al fiului lui Stalin: Iacov Giugaşvili s-a sinucis într-un lagăr nazist

Povestea lui Iacov Giugaşvili, fiul unui dintre cei mai puternici oameni ai planetei în timpul celui de-al Doilea Război - Stalin, este cu adevărat tristă. Acesta a sfârşit prin a se sinucide într-un lagăr nazist, fără ca tatălui său să-i pese.

14 Aprilie 1943. Lagărul de Concentrare Sachsenhausen - aflat la 30 de km de Berlin. O zi ca oricare alta pentru deţinuţii. Majoritatea, soldaţi sovietici capturaţi în primii doi ani ai războiului din răsărit, aşteptau liniştiţi soarta hărăzită de învingători, dar şi de Stalin, indirect, care îi condamnase la o luptă nedreaptă, inegală, văduvindu-i de echipament şi mai ales de lideri competenţi. Mulţi dintre aceştia muriseră între 1936 şi 1938, iar nefericiţii de astăzi îşi imaginau probabil că le vor lua urma.  Era, posibil, una din acele zile în care venirea serii e anunţată de o îngemănare aproape perceptibilă a luminii cu întunericul. O seară a cărei cadenţă normală fu stricată de ieşirea intempestivă a unui deţinut dintr-o baracă a prizonierilor. Căutându-şi moartea, individul, s-a aventurat în afara perimetrului de securitate al prizonierilor. A fost împuşcat pe loc. O sinucidere şi o conştiinţă încărcată de moartea prematură a unui tânăr ofiţer rus de artilerie.

Uniunea Sovietică, între 1936-1941, a fost un stat care a trecut de la o izolare completă la statutul de participant esenţial la cel de-al doilea război mondial. Pe plan intern, Rusia cunoaşte, începând cu 1936, o perioadă de represiune a statului împotriva propriilor cetăţeni, comandată de Stalin. Estimările istoricului britanic Robert Conquest sugerează că 20 de milioane de cetăţeni ruşi, duşmani ai poporului, au suferit în urma Marilor Epurări (1936-1938)(Conquest, Robert - The Great Terror, Penguin Books Ltd, Harmondsworth, Middlesex, England, 1971, pg. 711). Procesele politice au lovit în toate categoriile sociale, de la colaboratorii apropiati ai lui Stalin, la kulaci sau ofiţerii armatei sovietice. Majoritatea au fost condamnaţi la moarte sau la executarea de pedepse grele în Gulaguri.  Din cele 8 milioane de tineri ruşi condamnaţi să populeze faimosul arhipelag al lui Soljeniţîn, estimările arată că doar 10% au supravieţuit experienţei. Alături de ei, în aceeaşi perioadă, au fost executaţi aproximativ 35.000 de ofiţeri ai Armatei Roşii, eveniment ce a decapitat, cu numai 2-3 ani înainte de începutul celei de-a doua conflagraţii mondiale, structurile de conducere ale armatei.

În plan internaţional, datorită contextului, Rusia iese din izolarea impusă de Occident şi reuşeşte la 23 august 1939 să semneze un tratat de neagresiune cu Germania Nazistă, asociere cunoscută în istorie sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov. Acesta este primul pas spre acceptarea Rusiei Sovietice ca partener de luptă şi dialog de către comunitatea internaţională.

URSS pleacă la război, fiul lui Stalin e soldat pe front

Tumultoasa epocă a prigonirilor interne se opreşte brusc, în vara lui 1941, când Germania nazistă atacă URSS şi toata atenţia liderilor sovietici se concentrează pe efortul de război. De aici începe şi povestea noastră. Mai exact, la Smolensk, acolo unde s-a dat una din marile batalii de pe frontul de est, lupta soldată cu 250.000 de victime ruseşti.

Printre acestea s-a aflat şi Iacov Giugaşvili, fiul Ecaterinei Svanidze şi a lui Iosif Visarionovici Stalin. Iacov s-a născut pe 18 martie 1907 în satul Borji, din Georgia, şi a fost primul copil al lui Stalin. Crescând în Georgia, departe de capitala URSS, Iacov Giugaşvili a avut o relaţie mai rece cu tatăl sau, fapt ce se va păstra de-a lungul vieţii sale şi pe care îl vom observa în cele ce urmează.

Trăindu-şi o parte a vieţii într-un mediu paranoid, alături de un tată neîndurător şi crud, nu este de mirare că fiul dictatorului a avut o labilitate emoţională, care l-a determinat, în tinereţe, să încerce să se sinucidă. Tânărul Iacov a încercat să se sinucidă din dragoste, pentru că tatăl său nu a fost de acord cu logodna sa cu o tânăra evreică de o reputaţie discutabilă. Scăpând, fiul a primit numeroase aprecieri din partea tatălui său, care, într-un acces de dragoste părintească a afirmat că "fiul meu nu este în stare nici măcar să se sinucidă". În mod inexplicabil, caldele cuvinte ale tatălui au rămas fără ecou în sufletul fiului care a continuat să aibă o relaţie tumultoasă cu acesta.

Iacov Giugaşvili, în detenţia nazistă

În 1941, în primele faze ale războiului, Iacov Giugaşvili a fost capturat şi trimis de nemţi în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen. Alături de alţi militari ruşi, Iacov a intrat în contact şi cu soldaţi şi ofiţeri polonezi sau britanici. Aici a aflat, cu puţin timp înainte de moartea sa, povestea masacrului din pădurea Katyn, aşa cum a fost ea relatată de ziarele germane. Unele surse sugerează că Iacov a fost marcat de acest eveniment, ce i-a sporit neliniştea psihică.

Dacă în primă fază germanii nu au ştiut că este fiul lui Stalin, ulterior au încercat să se folosească de el pentru a spori eficienţa propagandei germane pe frontul de est. Lui Iacov i s-a propus să colaboreze cu autorităţile naziste, lucru pe care l-a refuzat. Refuzul său nu a putut însă bloca tentativa de manipulare a germanilor care au creat fluturaşi de propagandă în care se sugera că Iacov Stalin s-a predat pentru a se salva.

Mai multe poveşti neverificate se învârt în jurul capturii lui Iacov Giugaşvili. Unele date sugerează că Stalin nu a ramas indiferent la suferinţa fiului şi a încercat organizarea a doua tentative de salvare, lipsite de succes. De asemenea, la sfârşitul războiului, Stalin a încercat să afle mai multe informaţii referitoare la soarta lui Iacov, oferind recompense pentru cei ce deţineau informaţii în acest sens, spun unele surse. Totusi, aceste povesti nu sunt acoperite de dovezi palpabile si raman doar supozitii.

Alţi istorici acrediteaza poveşti mai puţin flatante pentru liderul sovietic. În 1943, după lupta de la Stalingrad, când sovieticii l-au capturat pe mareşalul Friedrich von Paulus, se pare ca nemţii au propus un schimb: fiu contra mareşal. Răspunsul lui Stalin pare sa fi fost negativ, şi sursele invoca două variante. În prima, răspunsul ar fi fost "Nu schimb un mareşal pe un soldat" Iacov Giugaşvili nu numai pe fiul meu Iacov, ci milioane de fii ai mei. În cazul în care nu îi eliberaţi pe toţi, fiul meu va împărţi aceeaşi soartă"( Revista Time - http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,941216,00.html).

Dacă în spatele acestor vorbe s-a aflat un tată îndurerat de postura de om de stat pe care o deţinea sau pur şi simplu Stalin a rămas insensibil la suferinţa fiului său, este neclar. Îi era lui Stalin teamă că un eventual schimb de prizonieri ar slăbi moralul societăţii într-un moment încă delicat sau, din contră, a refuzat orice negociere pentru a nu fi perceput drept un conducător slab? Asta, probabil, n-o vom şti niciodată. Aşa cum nu vom şti de ce, pe 14 aprilie 1943, un tânăr ofiţer rus de artilerie, a depăşit voit linia de demarcaţie a  lagărului de concentrare Sachsenhausen, fiind ucis pe loc de un glont nazist.