Meritul fundamental este, desigur, al echipei coagulate în jurul scriitorului Dan Lungu şi al celor care au înţeles că dimensiunea culturală este un beneficiu pe care Iaşiul îl moşteneşte tradiţional, fără a fi fost folosit, însă, la capacitatea sa maximă în vremea din urmă.

Memoria este, desigur, importantă. O comunitate nu poate respira, însă, cultural, doar prin apel la memorie. Tradiţia, fie aceasta şi culturală, trebuie să fie, din când în când, reinventată. În ultimul sfert de veac, în Iaşi acest lucru s-a întâmplat, îndrăznesc să spun, pentru prima dată, prin FILIT. Cultural, Festivalul este cel mai important proiect organizat aici, dincolo de succesele individuale pe care diferite personalităţi ale Iaşului le-au repurtat în decursul acestui timp. Iar acest lucru se întâmplă, cred, tocmai pentru că FILIT este un cadru ce reuşeşte să reunească toate aceste succese individuale, asigurându-le, prin limbajul universal al culturii, posibilitatea de a se expune în forma comuniunii. Succesiunea de evenimente pregătite de organizatorii Festivalului, ca şi personalităţile invitate, dau notă de această filosofie a deschiderii spre lume, asumată ca un proiect al cărui obiectiv esenţial a fost atins încă de la prima ediţie: acela de reinventare europeană a Iaşului.

Căci, să nu ne iluzionăm: dintre dimensiunile comunitare pe care Iaşul poate miza pentru a conta în concertul european, cel puţin în perioada următoare, cultura este cea mai la îndemână. Politico-administrativ, dată fiind majoritatea covârşitoare a celor care ne reprezintă, nu am avut şi nu avem un oraş european (un pas ce ne poate da speranţa că acest lucru s-ar putea întâmpla a fost făcut recent, prin modernizarea Aeroportului). Economic suntem, la fel, încă departe, din moment ce Iaşiul este, totuşi, un oraş consumator de servicii şi care subzistă graţie mediului universitar. Cele mai importante mărci ale Iaşiului sunt, în continuare, cele cultural-academice, aşa încât reconfigurarea acestora rămâne, pentru Iaşi, o permanentă provocare.

Din această perspectivă, FILIT este dincolo de orice formă de provincialism, a depăşit discursul lacrimogen al „capitalei culturale” şi ne-a dus în plină postmodernitate europeană. O capitală culturală nefolosită, în anii postcomunismului, altfel decât ca etichetă politică, atât la stânga, cât şi la dreapta, nu putea să fie aşezată pe harta Europei. Ca dovadă, nici nu a fost – exceptând, repet, succesele individuale, faţă de care trebuie mereu să facem reverenţa necesară! – până la FILIT.

Impunându-se ca eveniment de anvergură europeană, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere reprezintă o marcă a ceea diplomaţia publică are drept nucleu central: identitatea competitivă. Aceasta din urmă obligă la două lucruri, continuitate şi inventivitate, pe care sunt convins că organizatorii FILIT şi toţi cei care susţin Festivalul vor putea să le asigure. Începutul a fost, deci, făcut, iar el e făcut pentu a naşte competiţie axiologică. Câtă vreme valoarea va fi cea care să primeze, vom avea garanţia că acestui Festival exemplar i se vor adăuga, în timp, alte evenimente de acelaşi calibru, ceea ce nu poate fi decât în beneficiul Iaşului.

Mai multe despre ediţia din 2014 a FILIT puteţi afla citind numărul din septembrie al revistei de cultură contemporană TIMPUL.