Povestea mărţişorului

Obiceiul celebrează sosirea primăverii şi datează de acum 8.000 de ani, când mărţişoarele erau pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă. Simbolul şnurului confecţionat din cele

Obiceiul celebrează sosirea primăverii şi datează de acum 8.000 de ani, când mărţişoarele erau pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă. Simbolul şnurului confecţionat din cele două părţi răsucite, una albă şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci, înainte ca romanii să-i cucerească.

La acea vreme, mărţişoarele constau în monede atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Tipul de monedă - aur, argint sau bronz - indica statutul social. Dacii considerau că aceste amulete preveneau arsurile din cauza soarelui şi le aduceau fertilitate. O altă datină despre purtarea mărţişorului spune că părinţii legau, pe întâi martie, copiilor câte o monedă la gât sau la mână pentru a avea noroc în timpul anului. Ritualul de punere a mărtişorului se făcea în zorii zilei, până să răsară soarele.

Pentru a fi frumoase şi albe la faţă întregul an, fetele treceau moneda-mărţişor prin caş. După ce o purtau, ele cumpărau cu ea caş dulce şi vin roşu pentru a rămâne albe la faţă şi rumene în obraji. Obiectele erau purtate până când copacii înfloreau, după care erau agăţate de crengile lor. Firul mărţişorului reprezintă funia de 365 sau 366 de zile şi, după unele tradiţii, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Ca şi ursitoarele, care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăverii, la naşterea anului agrar. Roşul şi albul simbolizează lupta între bine şi rău, între iarnă şi primăvară.

Ulterior, la acest şnur

s-au adăugat simboluri aducătoare de noroc: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar, inimă. Odată cu sosirea primăverii, oamenii obişnuiesc să lege de copaci funii albe şi roşii, fiind convinşi că, în acest mod, alungă duhurile rele. Se crede că purtătorii mărţişorului vor fi sănătoşi, bogaţi, norocoşi şi ocoliţi de boli şi deochi. (Andreea Romaniuc)