(Încă) o revelaţie filmul lui Sergei Loznitsa „A Gentle Creature“ / „Krotkaya“, pe care l-am văzut ieri în Les Films de Cannes şi care, pentru mine, se află până acum în fruntea selecţiei de anul acesta. De când am stat mult de vorbă într-o noapte cu regizorul ucrainean, după proiecţia cu „My Joy“ de la prima ediţie, din 2010, a Les Films de Cannes (mi-a spus atunci lucruri esenţiale, care mi-au rămas în minte, despre diferenţa dintre ficţiune şi documentar), timpul a trecut şi Loznitsa a ajuns unul dintre cei mai importanţi (şi mai actuali) cineaşti contemporani. Dacă autori sovietici clasici, precum Kalatozov şi compania (nu mai vorbesc de avangardiştii din anii ’20), ne-au „vrăjit“ în ce priveşte homo sovieticus, este rostul unor cineaşti actuali, precum Zviaghinţev sau Loznitsa, să ne „dezvrăjească“, să ne aducă cu picioarele pe pământ.

Vasilina Makovtseva, „une femme douce“ din filmul lui Sergei Loznitsa

„A Gentle Creature“ este un film foarte dur, cu o tensiune structurală, dată de cadrele lungi, precum şi de radiografierea Rusiei profunde contemporane, dar şi cu o poezie indicibilă, din exact aceleaşi motive. Aşa cum am mai spus despre puţine filme, cel mai nou film al lui Loznitsa (foto) ar trebui proiectat în piaţa publică, pentru ca să vadă tot poporu’ pe ce lume trăieşte. În film (care va fi distribuit la noi de societatea Voodoo) îl veţi putea vedea şi pe românul Valeriu Andriuţă, într-o scurtă, dar savuroasă apariţie (un rus tipic, arhetipal, ancestral, supranumit „Blue face“). Nu e singurul român implicat în producţie, pentru că imaginea este semnată, ca şi la alte filme ale regizorului, de reputatul Oleg Mutu (cei doi sunt născuţi în Republica Moldova, aşadar ex-URSS).

Transfigurarea este posibilă pentru eroina principală, „une femme douce“, numai în vis sau „otherworldly“...

Încă o observaţie: filmul, inspirat de „Sfioasa“ lui Dostoievski, se numeşte „Кроткая“ / „Krotkaya“, precum nuvela clasicului rus, iar rapelul la filmul lui Bresson din 1969 (care-a descoperit-o şi-a debutat-o pe Dominique Sanda) este explicit, pentru că personajul central al Vasilinei Makovtseva – nenumit niciodată pe parcursul naraţiunii – este identificat pe genericul final (filmul este o producţie în primul rând franţuzească) doar ca „Une femme douce“. Acesta şi „A Gentle Creature“ sunt variantele de traducere în limbile respective a titlului dostoievskian, care la noi este şi nu a fost niciodată altul decât „Sfioasa“ (inclusiv pentru filmul bressonian). Prin urmare, faptul că la actuala variantă românească titlul filmului a ajuns să fie tradus „Gingaşa mea fiară“ o fi şi o suna foarte poetic, dar nu mai are nici o legătură cu realitatea. „Sfioasa“ lui Dostoievski a ajuns să se transforme în contrariul său, mai degrabă într-un titlu de horror asiatic, japonez ori sud-coreean (notă: titlul cu care filmul intră acum în distribuţie este “O creatură delicată”, o traducere literală a variantei în engleză).

Un cadru demn de Bosch, Bruegel sau de-un Goya trecut prin stepă. Îi aparţine lui Sergei Loznitsa (Сергей Лозница)

PS: Iisus-ul feminin, „sfioasa“ Vasilina Makovtseva, nu este aici, se află în afara cadrului. Dar e la fel de „răstignit“ de contemporani.

PS 1: Cu acest film şi cu „Loveless“ al lui Andrei Zviaghinţev în competiţie, e inexplicabil că juriul prezidat de Almodovar le-a preferat, pentru Palme d’Or, ineptul „The Square“ al suedezului Ruben Östlund...

PS 2: Filmul lui Zviaghinţev („Loveless“ / „Nelyubov“), ca toate ale regizorului, îl simţi ca pe un pumn în stomac, simţi, după încheierea lui, că nu mai poţi să respiri, dar la filmul lui Loznitsa, cu toate că admiri măiestria cu care este realizat, te înfiori, îţi dai seama (ştii) că ai putea fi şi tu, oricând, în situaţiile acelea...

PS 3: Aici se află un portret al lui Serghei Loznitsa, ocazionat de proiecţia din primăvara 2017 cu „Austerlitz“.

PS 4: Despre alt Loznitsa, „Austerlitz“, distribuit de Transilvania Film în toamnă: „Et in Auschwitz ego“.

Info

O creatură delicată / Krotkaya / A Gentle Creature / Une femme douce (Franţa-Germania-Rusia-Lituania-Olanda-Ucraina-Letonia, 2017)
Regia şi scenariul: Serghei Lozniţa, după „Sfioasa“ lui Dostoievski
Cu: Vasilina Makovtseva, Liya Akhedzhakova, Valeriu Andriuţă
Rulează la: Cinema Muzeul Ţăranului, Cinemateca Union

5 stele

Citeşte şi:


Recviem pentru Uniunea Sovietică

Anti-Putin

Adevărata faţă a fascismului (portret de regizor Serghei Lozniţa)

Jurnal de Cannes

portret de regizor Andrei Zviaghinţev

Et in Auschwitz ego

Pentru ce trăim?