Artistul vizual Doru Dumitrescu: „Sculptez şi mă hrănesc din energia lemnului“

Artistul vizual Doru Dumitrescu: „Sculptez şi mă hrănesc din energia lemnului“

Doru Dumitrescu, în timpul atelierului de la Maison Folie de la Mons, Capitala Culturală Europeană    FOTO: ICR Bruxelles

Artistul timişorean Doru Dumitrescu povesteşte despre cum a ajuns să facă „sculpturi purtabile“, bijuterii din diferite esenţe din lemn, dar şi un leagăn din funii, cu efecte terapeutice

Ştiri pe aceeaşi temă

Doru Dumitrescu (38 de ani), un artist plastic din Timişoara, e mai cunoscut în străinătate decât în ţară. Lucrează cu lemn, cu sticlă, cu pietre pe care le şlefuieşte. A făcut chiar şi inele din diamant cu plexiglas. Nu aparţine niciunui „trend artistic“, dar nu-şi bate capul cu asta. Lucrările lui au fost numite „wearable sculptures“/ „sculpturi purtabile“. Lucrează din pasiune, se transpune total în obiectele pe care le face cu migală, cu grijă la detalii. Recunoaşte că uneori, după şase-şapte ore de lucru, intră în transă, atât de mult îl prinde energia materialului cu care lucrează. Lemnul de diferite esenţe îi transmite, prin energii inexplicabile, ce vrea să fie, ce formă să ia. Nu dă cu dalta în piatră – aşa cum ne-a rămas în memorie imaginea lui Brâncuşi – ci foloseşte instrumente de fierar: polizor unghiular, freză manuală, şlefuitor cu vibraţie, şubler, fierăstrău japonez, menghină, ciocan de lemn, cască de protecţie. Perfect conectat la timpurile noastre, face instalaţii moderne, din lemn şi lumini, folosind tehnologiile ultimelor generaţii. Şi-a dus lucrările şi în străinătate prin expoziţii de bijuterii de lemn, instalaţii, sculpturi. Cel mai recent, a fost invitat să expună şi să facă ateliere demonstrative la Mons, în Capitala Culturală Europeană din Belgia, în cadrul unui weekend cultural românesc (10-12 iulie), organizat de Fundaţia Mons şi de Institutul Cultural din Bruxelles. Designerul în lemn povesteşte, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, cum experimentează şi inovează arta lemnului, ce înseamnă să porţi o bijuterie de lemn şi de ce îşi vede creaţiile ca pe adevărate simboluri ale naturii la purtător.


Weekend Adevărul“: Cum ai ajuns la conceptul „wearable sculpture“/ „sculptură purtabilă“, în româneşte?
Doru Dumitrescu: Am ales o denumire foarte potrivită şi cu impact în momentul pronunţiei, care sună bine atât în engleză, cât şi în română. Am ajuns întâmplător să fac sculptură care să fie mult mai aproape de purtător. Am făcut, la un moment dat, o sculptură-instalaţie, cu forme de diamante. Am folosit multe esenţe de lemn exotice, printre care şi una purple heart din Brazilia. Pe la sfârşitul anului 2012, o prietenă de-a mea mi-a zis că vrea un medalion din lemn faţetat, care să facă trimitere la diamant. În primă fază nu a insistat, dar apoi, da. Nu îmi surâdea ideea. Dacă îmi zice cineva: „fă-mi aia“, eu nu pot imediat, nu sunt zugrav. La un moment dat, am spus că încerc să îi fac un inel din lemn cu forma asta, iar una dintre faţete să fie cu o oglindă. Însemna să decupez în interior, oglinda având 3 milimetri grosime, şi să o inserez, să nu se vadă. Am făcut asta şi aşa am început să fac sculpturi purtabile...

Ce lucrări ai simţit că trebuie să aduci la Mons, în Capitala Culturală Europeană?
Am adus 30 dintre sculpturile mele purtabile, câteva pietre din lemn şi leagănele UŢA. Am fost bucuros să figurez în grupul de artişti români care au luat parte la weekendul organizat de Fundaţia Mons 2015 şi ICR Bruxelles. Unele piese au fost făcute special pentru eveniment. Am ţinut nişte ateliere în care am arătat publicului cum se naşte o sculptură purtabilă, aducând şi nişte leagăne speciale denumite UŢA, pe care le-am pregătit împreună cu arhitecta Diana Giurea.

Ce înseamnă aceste leagăne? O întoarcere la acel „huţa“ din copilărie?
Brandul e destul de nou, de anul trecut, din septembrie. Denumirea am căutat să fie răsunătoare şi nostalgică, adică să îi întoarcă în timp pe mai mulţi oameni, pe români în special. În primul rând, se adresează ţării şi apoi ies în exterior, unde se numesc la fel. Am reinventat leagănul, în sensul că am adăugat câteva module în plus, prin care ai posibilitatea de a obţine foarte multe moduri de interacţiune. Poţi face sport, relaxare, recuperare.

Cum se face recuperarea în acest leagăn?
Când stai în diverse poziţii, anumite grupe de muşchi intră în acţiune, aşa cum sugerează doctorul de recuperare. Sunt leagăne mai mult pentru adulţi. Unele poziţii sunt destul de greu de obţinut pentru un copil, pentru că mărimea nu-i permite, dar şi pentru că e destul de periculos.

„PIETRE DE RÂU DIN LEMN“
Care e povestea pietrelor din lemn?

Conceptul „pietre de râu din lemn“ l-am dezvoltat acum aproape zece ani şi am făcut câteva mii de astfel de pietre. În cazul acestora, e mai puţin importantă esenţa decât forma. Câteva dintre ele au mărimea pălmii. În momentul când se închide palma, se potrivesc foarte bine cu anatomia. Sunt bune şi pentru relaxare, cum sunt bilele acelea chinezeşti. Lemnul are energie pozitivă. Cred că aproape toate esenţele au. Simt lemnul şi sculptez în funcţie de energia lui.

Ce energie are copacul din faţa noastră, de exemplu?
Este un tei fără flori... Am citit că, în general, copacii emană o anumită energie la anumite ore. Nu ştiu exact la ce oră emană teiul, dar, oricum, trebuie să fie o apropiere ca să simţi energia mult mai intens. Poate chiar să-l atingi sau să-l îmbrăţişezi.

Energia despre care vorbeşti, cum e conectată la spiritualitate? Cum simţi legătura ta cu Dumnezeu prin arta pe care o faci?

Pe Dumnezeu îl numesc altfel: energie care e peste tot. Poate fi pozitivă sau negativă. Există o intensitate cerută şi o intensitate oferită. Simt asta de fiecare dată când şlefuiesc lemnul. El îmi transmite ce vrea să fie. Eu sculptez cu energia lemnului. Uneori mă apuc să fac ceva şi, ascultând glasul interior al lemnului, îmi iese cu totul altceva. Totul e să ştii să asculţi, să fii destul de curat cât să simţi ce vrea să fie materialul cu care lucrezi.

Cum faci distincţia între energia pozitivă şi cea negativă?

Eu sunt foarte optimist şi am tendinţa să transform ceea ce vine spre mine ca forţă negativă. Încerc să văd partea plină a paharului. Sunt de părere că orice ţi se întâmplă rău vine, de fapt, cu un mesaj, cu o lecţie, cu un semn.

Cum ai ajuns să lucrezi în lemn?

Apropierea cea mai pronunţată s-a petrecut în Olanda, unde am studiat. Cel care se ocupa de workshop-ul de lemn îmi mai dădea indicaţii, îmi mai sugera câte ceva, dacă îi ceream părerea. El era şi foarte pasionat de lucrul cu lemnul la strung şi făcea recipiente din lemn de diferite esenţe.

ARTĂ VĂZUTĂ PRIN PERDEA

În ce viziune te-ai încadra din perspectiva stilului?

Nu pot să mă opresc într-un punct, mă plafonez. Nu mă interesează să fiu încadrat într-un stil. Mă interesează să fie de calitate tot ceea ce fac. Sunt foarte grijuliu, atent şi migălos cu fiecare obiect pe care îl creez. Sunt atent la fiecare detaliu şi nu-l las din mână până nu simt că a ieşit bine, indiferent cât de mult muncesc.

Dan Perjovschi spunea că e o ruptură între sculptorii independenţi şi cei din Academia Română.

Are dreptate… Am avut şi eu meciuri cu artiştii tradiţionalişti, chiar destul de aprinse. Diferenţa dintre noi e enormă. În timpul facultăţii nu îi înţelegeam. Evident că mă stresa faptul că eram atacat pur şi simplu. Ei mi-o ziceau pe a lor, eu nu înţelegeam de ce ei nu mă înţeleg şi de ce au blocajul respectiv. Am făcut o instalaţie-performance exact cu tema asta. Se numea „Arta azi“. Am făcut această instalaţie după ce m-am întors de la Bienala de la Veneţia şi de la expoziţia de la Kassel (Germania) din 2007. Am folosit mobilierul de acasă: calculatorul, biroul şi canapeaua. Am proiectat un filmuleţ făcut de mine în timpul vizitelor în străinătate şi am acoperit ecranul cu o perdea. A fost şocant, dar adevărat... Artistul meu preferat este Matthew Barney (n.r. – un artist american avangardist născut în 1967, care mixează sculptura cu fotografia şi filmul). 


„Am încercat până la sculptură vreo patru facultăţi“

Ai ştiut de timpuriu că vrei să faci sculptură?
De când am terminat Liceul de Arhitectură în Timişoara, am încercat vreo patru variante de facultăţi. Eram atunci mai mult cu distracţia.

Ai trecut şi prin etapa tânărului artist rătăcitor.
Pe vremea aia, deloc artist. Cred că puteam să mă plasez într-o zonă creativă, cu o anumită doză inconştientă de creativitate.

Şi cum ai înţeles că acesta e drumul tău?
Destul de târziu de la terminarea liceului. L-am terminat în ’96, iar sculptura am început s-o studiez în 2005. Până atunci, am încercat management turistic şi hotelier, dar nu aveam treabă cu asta. Era un prieten acolo şi i-am zis „vin şi eu“. Am stat un an. Apoi, am făcut hidrotehnică, măsurări de teren, geodezie. Voiam să călătoresc şi să fiu cât mai aproape de natură.

Foto: Mihai Surdea

Nu sculptai atunci?
Nu prea. Îmi mai făceam mobilier pe acasă. Mi se părea normal şi găseam tot felul de soluţii. După hidrotehnică am ajuns la design de interior. Deja începusem să mă apropii de zona de unde plecasem, de arhitectură. Acolo am stat doi ani, dar nu am simţit că e locul potrivit. Era o şcoală particulară şi se vedea că nu era ceva profund la baza modului de predare. Am nevoie şi de un mediu favorabil, spaţiul e foarte important pentru mine. După ce am venit din Olanda, un an jumate nu am lucrat absolut nimic, deşi deja eram în forţă, pentru că nu-mi găseam spaţiul în care să simt acea energie creatoare.

La ce vârstă ai început să sculptezi?
La 25 de ani. Şcoala am făcut-o de două ori.

Cum aşa?

Prima dată am lăsat-o deoparte. În perioada aia nu aveam scule, pentru că nu aveam bani. Acum am un adevărat instrumentar: polizor unghiular, freză manuală, şlefuitor cu vibraţie, şubler, fierăstrău japonez, menghină, ciocan de lemn, cască de protecţie. Folosind aceste unelte, trăiesc plăcerea procesului de creaţie, pentru că fac ce vreau fără să mă mai chinui. Am trecut aşadar prin toate etapele... Până la urmă, am îngheţat iniţial anul la facultate.


Foto: Mihai Surdea

Din ce ai trăit până te-ai apucat de sculptură?
Cumpăram chestii ieftine şi le vindeam mai scump. Acum trăiesc din ceea ce fac. Singura problemă e timpul.

Eşti un artist tânăr. Cum supravieţuieşti, ai un job fix?
Ăsta e jobul meu. Recunosc, n-am timp de vacanţe. În sfârşit, după trei ani, mi-am luat vacanţă, am mers câteva zile în Retezat. Când iau vacanţă, mă doare că trebuie să amân comenzi care intră zilnic.
Nu-mi place să-l fac pe client să aştepte şi în plus, o să am mai mult de lucru la întoarcere.

De ce ai ales să te întorci în România după bursele în străinătate?
Pentru limba română şi modul de comunicare fluent. Pentru prieteni.

Simţi că eşti artist european sau ai un complex al provincialului?
Nu am niciun complex. Deocamdată am multă treabă în România şi nu am timp să mă plictisesc. Îmi promovez lucrările pe Facebook.

Cum arată atelierul tău?
În casa mea în Timişoara, am amenajat o debara în care îmi ţin toate utilajele. E o casă naţionalizată, o fostă casă a bunicii, cu camere înalte, de peste 3,5 metri înălţime. Atelierul e foarte mic. Are un metru lăţime, e ca un hol. În spaţiul ăsta m-am organizat în aşa fel, încât să nu mă simt înghesuit, deşi este peste tot plin.


Ai stat timp de un an în Olanda, cu o bursă...
Între 2009 şi 2010, printr-un program Erasmus de un an. Un profesor de acolo m-a iniţiat în arta lemnului... Până atunci, avusesem contact cu lemnul doar prin pietrele de lemn şi alte câteva sculpturi. Am început acolo o girafă din două bucăţi de lemn, la care am lucrat patru ani. Lucrul la această lucrare a fost şi un proces de cunoaştere. Am folosit cât mai multe tehnici. Partea de jos din lemn am scobit-o pentru a ţine sculptura, care e realizată pe verticală.

Ce te mai inspiră în creaţia ta?
Am mai făcut recent, inspirat de drama unei prietene care a pierdut un copil la cinci ore după ce l-a născut, o burtă de gravidă. Prietena mea ştia din perioada gravidităţii că pruncul va muri. Nu a vrut să avorteze, deşi a fost avertizată de medici că ea însăşi, ca mamă, îşi periclitează viaţa dacă va păstra copilul. Ea a mers până la capăt... A vrut să-şi strângă copilul în braţe cu orice risc. Am sculptat o burtică şi un făt în interior care se luptă pentru viaţă. A fost un drum greu de naştere a acestei lucrări şi pentru mine, gândindu-mă tot timpul că prietena mea putea să moară. E greu să naşti, să creezi, cu gândul tot timpul la moarte... ;



Uneori mă apuc să fac ceva şi, ascultând glasul interior al lemnului, îmi iese
cu totul altceva…Totul e să ştii să asculţi, să fii destul de curat cât să simţi ce vrea să fie materialul cu care lucrezi.

Pe Dumnezeu îl numesc altfel: energie care e peste tot. Poate fi pozitivă sau negativă. Există o intensitate cerută şi o intensitate oferită. Simt asta de fiecare dată când şlefuiesc lemnul.

Am sculptat o burtică de gravidă şi un făt în interior care se luptă pentru viaţă.
A fost un drum greu de naştere a acestei lucrări. E greu să naşti, să creezi, cu gândul tot timpul la moarte...

 

Foto: Mihai Surdea

Experienţa profesională Doru Dumitrescu

2014        - proiect ECO impotriva taierii brazilor de Craciun “Alternative Christmas Tree” executat inpadure si expus si mediatizat pe platforma virtuala
               -  expozitie de design cu participarea unora dintre cei mai renumiti designeri din Romania “Marche de Noel #6 - Casa Universitarilor Bucuresti
               - expozitie de bijuterie contemporana (cu participarea unui numar de 20 dintre cei mai buni designeri de bijuterie contemporana din Romania) - Accent #1 - Muzeul Hartilor Bucuresti
                    - expozitie internationala de bijuterie contemporana ( cu participare prin selectie a unui numar de 54 dintre cei mai buni designeri de bijuterie contemporana din Romania si din strainatate) - Autor #12
                  - expozitie internationala de bijuterie contemporana (cu participare prin selectie a unui numar de 60 dintre cei mai renumiti designeri de bijuterie contemporana din intreaga lume) - Joya Barcelona - Joyeria Contemporanea 2014
                  - infiintarea brand-ului UŢA si lansarea sa in cadrul unui eveniment ce intruneste foarte multi designeri din Romania - CreativeEst #1 - Parcul Botanic Bucuresti 
                   - expozitie internationala de bijuterie contemporana “The After - JOYA effect”- Popeye Loves Olive Gallery - Atena - Grecia
                 - expozitie internationala de bijuterie contemporana ( cu participare prin selectie a unui numar de 72 dintre cei mai buni designeri de bijuterie contemporana din Romania si din strainatate) - Autor #11
             - invitat in calitate de expozant in cadrul expozitiei internationale de bijuterie contemporana “Month of Design 2014” - Ljubljana, Slovenia
             - invitat in calitate de expozant in cadrul expozitiei de bijuterie contemporana “LOOT:MAD About  Jewelry” - Museum of Art and Design New York
           - invitat in calitate de expozant in cadrul expozitiei internationale de bijuterie contemporana “Inhorgenta Munchen 2014”
  
2013       - ECO street instalation impotriva taierii brazilor de Craciun in colaborare cu libraria Carturesti Timisoara “Peronul Spre Rai” - Pietonala Marasesti Timisoara
             - expozitie de design cu participarea unora dintre cei mai renumiti designeri din Romania “Marche de Noel #5 - Casa Universitarilor Bucuresti
- expozitie internationala de bijuterie contemporana (cu participare prin selectie a unui numar de 70 dintre cei mai buni designeri de bijuterie contemporana din Romania si din strainatate) - Autor #10
                - expozitie internationala de bijuterie contemporana (cu participare prin selectie a unui numar de 50 dintre cei mai renumiti designeri de bijuterie contemporana din intreaga lume) - Joya Barcelona - Joyeria Contemporanea 2013
               - proiect street social performers in cadrul evenimentului Spatii in asteptare “Bio Air” - Pietonala Marasesti Timisoara
               - proiect instalatie de sculptura cu interactiune din partea publicului in cadrul zilelor Francofoniei - Centrul Cultural Francez
            - expozitie internationala de bijuterie contemporana (cu participare prin selectie a unui numar de 50 dintre cei mai buni designeri de bijuterie contemporana din Romania si din strainatate) - Autor #9
              - infiintarea brand-ului DDWS (Doru Dumitrescu – Wearable Sculptures)                            Foto: Vaduva Cristian

2012     - eveniment artistic continut de instalatie cu performers dedicat “sfarsitului lumii” SI CU ASTA 'BASTA' ” - MOI (Muzeul Ordinii Interioare) Timisoara
           - expozitie personala “HOW WILL YOU DRESS AT THE END OF THE WORLD” - Galeria Calina Timisoara
           
           - expozitie personala “Like a Super Rocket Scientist” - libraria Carturesti Mercy Timisoara 
2011   - prezentare proiect “Important message for human species” în cadrul NAGB prin intermediul galeriei mobile "Strada Panterei" din Bucureşti

2010     - expozitie de grup alaturi de studenti internationali Erasmus "Memento 2" - ArtEZ AKI Academy Of Visual Arts - Enschede - Olanda
               - expozitie de grup - ArtEZ AKI Academy Of Visual Arts - Enschede - Olanda
            - expozitie personala "Knowledge under stones" -  ArtEZ AKI Academy of Visual Arts - Enschede - Olanda
               - expozitie de grup "Technological singularity" - Amsterdam - Olanda
            - expozitie personala "Important message for human species" - ArtEZ AKI Academy of Visual Arts - Enschede - Olanda

         Educatie si formare:

2010 - absolvent al Facultatii de Arte Plastice si Design Timisoara, sectia sculptura;
2009-2010 - studii cu programul Erasmus la ArtEZ AKI Academy of Visual Arts - Enschede - Olanda
1996 - absolvent al Colegiului Ion Mincu Timisoara, sectia arhitectura;

PREMII

2013  - Premiul AAA ( Autor Awesome Award) in cadrul expozitiei Autor #9 (cel mai mare targ de bijuterie contemporana de designer din estul Europei) 
2008 - Premiul Special Altfel din cadrul Expozitiei- concurs organizat de Fundatia Triade „Gradina viziunilor mele”,
2009 - Premiul doi în cadrul concursului de sculptura "Singuratate" organizat de catre galeria Triade
2010  -  Premiul întâi în cadrul unui concurs de proiecte pentru spaţiul public organizat de către biroul de arhitectură  Stadswerk OOR - Olanda  

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările