A murit maestrul Stelian Olariu

A murit maestrul Stelian Olariu

Stelian Olariu (1928-2017)

Dirijorul Stelian Olaru s-a stins din viaţă în cursul zilei de duminică, 29 ianuarie, la vârsta de 88 de ani. Opera Naţională Bucureşti (ONB) se află în doliu în urma acestei dispariţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

UPDATE: Conform ultimei dorinţe a maestrului, trupul neînsufleţit va fi înmormântat la Timişoara, fără a mai fi expus la Opera Naţională Bucureşti (ONB), pe care a slujit-o timp de 55 de ani neîntrerupţi.

Stelian Olariu s-a născut pe 26 noiembrie 1928, în localitatea Parţa, judeţul Timiş.

A urmat cursuri de vioară la Timişoara la clasele profesorilor Iosef Braudeis, Ion Munteanu şi Adelaida Iancovici, apoi a fost student al Conservatorului de Stat din Timişoara, unde a avut ca profesori mari personalităţi din viaţa muzicală: Sabin Drăgoi, Nicolae Ursu, Vasile Ijac, Liviu Rusu, Mircea Hoinic, Cornel Givulescu, Ion Ţiculescu, Silvia Humiţa.

În 1950 vine la Bucureşti pentru a studia la Conservatorul "Ciprian Porumbescu” pedagogie şi dirijat coral cu alte mari nume ale învăţământului muzical românesc: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Mircea Basarab, Dumitru D. Botez, Ion D. Vicol, Ion Şerfezi.

După absolvire, în 1952 este angajat ca dirijor şi înfiinţează Corul de copii al Palatului Copiilor din Bucureşti, pe care îl conduce până în 1966, activând cu acest cor şi în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, în concertele vocal-simfonice şi cele corale. Cu acest cor a desfăşurat o activitate concertistică amplă la Bucureşti, dar şi în alte oraşe ale ţării: Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova, Sibiu, Braşov, Târgu-Mureş, Bacău, Constanţa. Repertoriul foarte bogat (preclasic, clasic, romantic, contemporan) din creaţia naţională şi internaţională, colaborările corului cu Filarmonica “George Enescu” pentru lucrări în primă audiţie în România, l-au făcut cunoscut pe maestrul Stelian Olariu ca unul dintre cei mai buni dirijori de cor din ţară. În această perioadă a compus şi tipărit o culegere de cântece pentru copii, apărută în două ediţii, care să asigure pregătirea vocală de la vârste foarte fragede.

În paralel, din anul 1956 înfiinţează un Cor studenţesc la Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti, obţinând succese şi premii pe ţară la toate concursurile şi festivalurile la care a participat. Din 3 Ianuarie 1962 este dirijor al corului Operei Naţionale din Bucureşti şi datorită programului de lucru epuizant este nevoit să renunţe cu mari regrete la activitatea sa alături de corul studenţesc, deşi la acea vreme visul tânărului dirijor Stelian Olariu era să aibă „corul lui”, înfiinţat şi format cu propria muncă.

Încă din stagiunea 1961 – 1962 lucrează împreună cu maestrul Gheorghe Kulibin[1] la premiera operei Năpasta de Sabin Drăgoi – Sâmbătă 23 Decembrie 1961 (Premiera absolută: 1927), dirijor Egizio Massini, regia Eugen Gropşeanu şi la opera Cavalerul rozelor de Richard Strauss – Sâmbătă 30 iunie 1962 (Premieră: 1929), dirijor Mihai Brediceanu, regia Jean Rânzescu[2].

În stagiunea în care a fost angajat în cadrul Operei Naţionale din Bucureşti cu contract provizoriu din 3 Ianuarie 1963, (stagiunea 1962 - 1963), dirijorul Stelian Olariu s-a hotărât să se întoarcă la corul Casei de Cultură a Studenţilor, dar la rugăminţile maestrului Gheorghe Kulibin care era grav bolnav, acceptă să lucreze în continuare cu corul Operei pentru un important turneu al operei bucureştene, invitată la sărbătorirea semicentenarului Teatrului des Champs Elysees, celebra sală de spectacole din Paris. Cu acest prilej au fost alese titluri reprezentative din repretoriu, cântate de cei mai buni solişti ai momentului.

S-a cântat din nou în capitala Franţei, după aproape trei decenii, Oedipe-ul enescian, la prima dintre cele două reprezentaţii, pe 21 Mai 1963, aflându-se în sală libretistul Edmond Fleg. Celelalte două titluri alese pentru acest eveniment au fost Bărbierul din Sevilla şi Cavalerul rozelor.

Printre cei mai lăudaţi artişti români s-au numărat: Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu, Elena Cernei, Zenaida Pally, Valentin Teodorian, Magda Ianculescu, Arta Florescu, Ladislau Konya, Ioan Hvorov, sub bagheta dirijorului Mihai Brediceanu.

Tot în stagiunea 1962 – 1963 a lucrat la opera Manon de Jules Massenet – Duminică 11 Noiembrie 1962 (Premiere: 1895, 1901), dirijor Cornel Trăilescu, regia Eugen Gropşeanu.

A urmat o premieră absolută în România, Logodnă la mânăstire de Serghei Prokofiev – Sâmbătă 7 Iulie 1963, dirijor Egizio Massini, regia Hero Lupescu, maeştrii de cor Gheorghe Kulibin şi Stelian Olariu.

Maestrul Kulibin moare în urma unei grele suferinţe la 17 Septembrie 1963 iar de atunci, cariera dirijorală a maestrului Stelian Olariu este definitiv legată de corul Operei, deşi până în anul 1966 a continuat să dirijeze şi Corul de copii al Palatului Copiilor.

Astfel, sub îndrumarea sa, Corul Operei Naţionale a participat în peste 150 premiere şi reluări, rămânând în amintirea publicului din capitală, din ţară şi de peste hotare cu prestaţii de excepţie.

Sub îndrumarea maestrului Stelian Olariu corul Operei Naţionale Bucureşti a participat şi la nenumărate concerte aniversare, gale şi promenade, înregistrări la Radio şi Electrecord, şi filmări la TVR.

A compus şi prelucrat colinde şi piese corale reunite într-o culegere intitulată „Colinde şi coruri liturgice”. Culegerea apărută la Bucureşti în ediţie limitată în 2008 şi 2010 cuprinde piese care au fost interpretate în concerte timişorene ale corului „Ion Românu” condus de maestrul Diodor Nicoară, dirijor al Filarmonicii Banatul, în „Festivalul internaţional muzical Bemus” de la Belgrad, precum şi în concertele de mare prestigiu susţinute de „Corala Sursum Corda” la „Festivalul coral internaţional Giovanni Pierluigi da Palestrina”, organizat de Vatican în Catedrala Sant Ignazio din Roma.

De asemenea, unele dintre aceste piese au fost prezentate în concert de „Corul Radiodifuziunii” sub conducerea maestrului Dan Mihai Goia, de „Corul Filarmonicii George Enescu” la Ateneul Român, cor dirijat de maestrul Ion I. Pruner. Au fost prezentate în primă audiţie la concertele de Crăciun ale „Corului Operei Naţionale din Bucureşti”, pe scena Operei. Unele au fost cântate la Paris şi în alte oraşe ale Franţei de către „Corul de cameră al Filarmonicii Moldova” dirijat de profesorul universitar Ion Pavalache, de asemenea în concertele „Corului Filarmonicii Oltenia” condus de profesorul şi compozitorul Alexandru Racu.

Au fost imprimate la Radio de către „Corul Preludiu” sub conducerea mestrului Voicu Enăchescu şi „Corul de copii al Radiodifuziunii”, dirijat de Eugenia Văcărescu-Necula.

Este menţionat în Enciclopedia Who is Who. Din rândurile de mai sus se observă că activitatea artistică a maestrului Stelian Olariu se identifică practic, cu istoria Operei Naţionale Bucureşti pe parcursul ultimilor 50 de ani. În tot acest răstimp a fost şi este omul care a educat şi continuă să educe generaţii de corişti.

Este dirijorul cu cea mai lungă activitate artistică din lume, susţinută continuu în aceeaşi instituţie, dedicându-şi întreaga viaţă instruirii aceluiaşi cor de operă.

Citiţi şi

Blog Anca Florea: S-a stins un simbol al Operei din Bucureşti

Blog Costin Popa: La trecerea în nefiinţă a maestrului Stelian Olariu

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: