Tranziția de pe băncile școlii la angajarea pe piața muncii

Încă din timpul crizei economice din perioada 2008-2012, la nivelul Comisiei Europene și al guvernelor din statele membre, există o preocupare pentru facilitarea inserției profesionale a studenților și ucenicilor pe piața muncii, pentru o tranziție lină de la educație și formare profesională către statutul de angajat.

FOTO Shutterstock

Această tranziție către muncă se poate realiza prin facilitarea practicii de specialitate în cadrul companiilor, organizarea de programe de internhip prin parteneriate între instituțiile de învățământ (furnizorii de educație formală), prin încurajarea învățământului dual pentru elevii școlilor profesionale, precum și prin dezvoltarea abilităților antreprenoriale.

Față de alte vremuri, tinerii și-au schimbat comportementele față de muncă. Studiile sociologice pun în evidență fenomenul de „amânare a angajării” după finalizarea studiilor. Se spune că „tinerii din ziua de astăzi preferă să mai copilărească” sau să prelungească studiile fără a avea în vedere angajarea. Unii tineri își acordă o perioadă sabatică,  plătită sau neplătită, pentru a studia sau a călători. În sistemul public din România, funcționarii au dreptul de a solicita pentru o perioadă de timp un concediu pentru studiu și/sau susținerea unor examene. Alții tineri își acordă o pauză de la muncă pentru a petrece mai mult timp cu familia, pentru activități de voluntariat, pentru căutarea unui loc de muncă potrivit pregătirii profesionale și/sau aspirațiilor de moment.

Multe țări membre ale Uniunii Europene se confruntă cu problema tinerilor care nu învață, nu muncesc, nici nu urmează o formă de pregătire profesională, cunoscuți sub acronimul NEETs (young people neither in employment nor in education and training). Conform statisticii oficiale, indicatorul NEETs se referă la tinerii care se află în următoarele situații: (1) nu sunt angajați (șomeri, inactivi economic, nu caută un loc de muncă) și (2) nu au beneficiat de vreo formă de educație formală sau non-formală în ultimele 4 săptămâni înainte de derularea cercetării statistice privind forța de muncă. Pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani, Uniunea Europeană a stabilit un obiectiv care prevede că ponderea dintre tinerii care nu au un loc de muncă, nici nu învață ar trebui să fie mai mică de 9% până în 2030. În 2021, 13,1 % din tinerii cu vârsta între 15 și 29 de ani din UE nu munceau, nici nu învățau. Însă, între statele membre există diferențe deoarece mai multe țări au atins deja obiectivul pentru 2030.

Potrivit unei comparații realizate de Eurostat între cele două state membre ale UE cu cele mai mari și mai scăzute rate de NEET în 2021, se arată că proporția tinerilor adulți care erau NEET a fost de 4,2 ori mai mare în Italia decât în Țările de Jos. Ponderea totală a NEET a scăzut în UE cu 2,3 puncte procentuale (pp.) între 2011 și 2021. Dintre statele membre ale UE, cea mai mare reducere a ratelor NEET (în termeni de puncte procentuale) între 2011 și 2021 a fost de departe în Irlanda (-12,6 pp.) urmată de Bulgaria (-7,1 pp.) și Letonia (-7,0 pp.). Au existat, de asemenea, cinci state membre care au înregistrat creșteri ale ratelor lor de NEET din 2011, aceste țări sunt: Luxemburg (cu 2,2 pp.), Austria (0,9 pp.), România (0,8 pp.), Italia și Cipru (ambele cu 0,6 pp.).

Eurostat mai arată că, în anul 2021, ponderea tinerilor cu vârsta între 15 și 29 ani din România care nu muncesc, nici nu învață este de 32,7%. Ratele NEET în statele membre ale UE pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani cu un nivel scăzut de educație au variat între 6,4 % în Suedia și 32,7 % în România în 2021. Privind mai atent aceste cifre, șase țări au avut rate NEET mai mari decât media pentru UE și aceste țări au fost: Slovacia (16,6 %), Spania (18,4 %), Malta (20,3 %), Italia (23,0 %), Bulgaria (24,4 %) și România (32,7 %).

Recent, oficiul de statistică al UE, a dat diseminat o serie de date care arată câți dintre tinerii care sunt studenți și ucenici sunt angajați. În România, doar 2% din studenții și ucenicii din participau în 2021 într-o oarecare măsură la piața forței de muncă (inclusiv joburi part-time, de weekend etc), cel mai redus nivel din Uniunea Europeană și de peste zece ori sub media de 23%. Cel mai mare procent de participare pe piația muncii a studenților și ucenicilor din segmentul de vârstă 15-29 de ani a fost înregistrat în Olanda cu 70%.

Într-un interviu acordat recent jurnalistei Elena Bejinariu de la ProTV, am precizat că cele mai multe oportunități de angajare concretă pentru studenți se găsesc în industrie, construcții și IT, domenii care au corespondent cu studiile tehnice. Studenții de la umanioare, științe sociale și din alte domenii, care au o compenentă teoretică ceva mai mare, nu găsesc întotdeauna de lucru în domeniile pentru care se pregătesc. La masterat se schimbă lucrurile. Din experiența mea de lector universitar asociat la Departamentul de Sociologie al UAIC, am constatat că 80% din masteranzii cu care am lucrat în anul 2021-2022 erau salariați cu normă întreagă (program de 8 ore) sau parțială (program de 2, 4 sau 6 ore).

Statistica oficială europeană mai arată că, în anul 2021, 23% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani, din UE, aflați în învățământul formal, erau și angajați, în timp ce 3% erau în căutarea unui loc de muncă și erau disponibili pentru a începe să lucreze (adică șomeri). Cea mai mare pondere a studenților și ucenicilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani care erau șomeri (deci erau în căutarea unui loc de muncă și erau disponibili să înceapă să lucreze în timpul studiilor) a fost înregistrată în Suedia (14%), urmată de Finlanda (9%) și Țările de Jos. (7%). Pe de altă parte, mai puțin de 1% dintre studenții și ucenicii din Cehia, România, Ungaria și Croația erau în căutarea unui loc de muncă.

În perspectivă, trebuie să ne gândim la o flexibilizare a programului de studiu din școlile profesionale și universități în raport cu cererea de forță de muncă. Învățământul dual introdus în unele școli profesionale îmbunătățește considerabil șansele de angajare ale tinerilor ucenici. Apoi, introducerea învățământului în sistem mixt (online combinat cu on site) poate veni în întâmpinarea ideii de flexibilizare a școlii cu angajarea part-time.

În ceea ce mă privește, consider că pentru tinerii care urmează o formă de educație formală (universitate-studenții de la ciclul de licență,), accentul trebuie să fie pus pe acumularea de cunoaștere (cunoștințe teoretice și practice) și de competențe profesionale și transversale concomitent cu orientarea spre un loc de muncă, de preferat în domeniul pregătirii. Aici sunt ușor conservator: școala este pentru a învăța cât mai mult și mai bine, nu numai în domeniul pentru care am optat, ci și pentru a deveni buni cetățeni, oameni informați, cultivați, care nu constituie o pradă pentru manipulările, dezinformările, propadandei de orice fel. Pentru tinerii care urmează o formă de pregătire postliceală, universitară, postuniversitară este importantă nu numai orientarea spre piața muncii, ci și frecventarea bibliotecilor publice, a teatrelor, operei, filarmonizii, expozițiilor de artă, muzeelor, cinematrografelor. Viața bună și frumoasă nu se rezumă doar la obținerea unei diplome oricum și de oriunde, la muncă și clubbing.

Pentru studenți, masteratul este perioada optimă în care se poate realiza o tranziție lină de la educația formală către piața muncii. Aici rămâne o plajă de discuție despre calitatea pregătirii studenților înrolați într-un program de masterat care sunt și angajați cu normă întreagă. La masteratele de cercetare, în care studenții se orientează pentru o carieră în învățământ și/sau pentru cercetarea științifică cu perspectiva admiterii la un program de doctorat, angajarea într-un loc de muncă cu normă întreagă și/sau care nu are legătură cu domeniul de studii aprofundate devine problematică în raport cu calitatea pregătirii postuniversitare.