Timpuri grele și alegeri dificile

Toată lumea este îngrijorată de războiul economic pornit de Administrația Trump și de efectele negative pe care noile măsuri de taxare le vor produce nu doar asupra țărilor față de care au fost luate, ci și față de SUA prin contramăsurile preconizate de statele afectate.

Pe plan internațional, multe țări, în special cele din NATO care se simt amenințate de pericolul rusesc se pregătesc tot mai intens de război. De apărare!

Europa se reînarmează!

Unele țări cu economii importante nu doar că-și iau măsuri urgente pentru a face față taifunului economic pe care specialiștii îl anunță la orizont, ci își pregătesc industriile importante să treacă de la producția civilă la producția militară.

Germania este cel mai vizibil exemplu și se mișcă foarte rapid în acest sens.

În România oricum aveam o criză economică incipientă, un deficit bugetar tot mai mare, o inflație galopantă, situație pe care guvernanții actuali nu reușesc să o amelioreze nici măcar cu ordonanța trenuleț și nici cu alte măsuri pompieristice și neeficiente pe care le adoptă de pe o zi pe alta.

Pe acest fond deloc roz, lidershipul politic al țării noastre se zbate în mediocritate, cu interesele majore ale găștilor politice de a-și asigura puterea.

Mai mult, avem și o criză politică generată de anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut și agravată acum de bătălia electorală care va decide noul președinte al țării și odată cu acesta direcția în care va merge România de aici înainte-est sau vest?

Intrată în ultima lună dinaintea primului tur de vot din 4 mai, cursa dintre cei 11 candidați mai mult sau mai puțin cunoscuți, mai mult sau mai puțin cu șanse de a fi aleși, este tot mai încinsă.

În ultimele două săptămâni, dinainte de începerea campaniei electorale tabloul favoriților redat din sondaje, din tot felul de măsurări și apariții publice ne arată că în frunte ar fi candidatul suveraniștilor, George Simion.

Pentru poziția secundă urmând să se bată alți doi/trei candidați, numele vehiculate fiind Nicușor Dan, Crin Antonescu și Victor Ponta care pare să fie candidatul preferat al pesediștilor în ciuda declarațiilor de formă ale lui Ciolacu.

Doar unul dintre cei trei sau chiar patru cu Elena Lasconi care declară sus și tare că ea va merge mai departe, doar unul singur va intra în turul doi.

Datul la gioale este în toi atât între candidații așa zis proeuropeni cât și între ceilalți. Se caută schelete în dulap și secrete murdare cu care sunt atacați principalii favoriți. Dacă nu se găsesc se fabrică!

Adevărul și programele candidaților nu prea interesează!

Unele stafuri de campanie au dat deja ordinele de zi pe unitate, cu ținte precise pentru demolarea contracandidaților.

Până acum, unul dintre cei mai vizați candidați de atacuri este Nicușor Dan, împotriva căruia se folosește tot arsenalul din dotare al adversarilor pentru a-i diminua șansele de intrare în turul doi.

Faptul că este cel mai atacat dintre toți înseamnă că este considerat și cel mai periculos candidat prin șansele pe care le are, dar și prin modul în care încearcă să își mărească șansele de succes.

Mai mult, este foarte meticulos, răspunde la toate acuzele care i se aduc și în plus contraatacă precum un șahist.

Cel mai mult se teme de el coaliția la guvernare, cu PSD-ul în frunte, care se teme că va pierde și îl atacă tot mai furibund, dar până acum parcă ineficient.

Nicușor Dan pare că este și favoritul europenilor, dar nu se știe dacă și al trumpiștilor!

Nu știm dacă vom avea și dezbateri directe între contracandidați în această lună de campanie electorală! Unii refuză confruntarea direct!

Sigur însă decența va avea de suferit, atacurile se vor înteți, iar candidații se vor bate cu pumnul în piept pentru a convinge electoratul că ei sunt cei mai frumoși, cei mai deștepți și potriviți pentru funcția de președinte al României.

Posibil să avem și surprize după primul tur al alegerilor, cum s-a întâmplat anul trecut!

Cert este că în situația internă a țării, în contextul de geopolitică internațională, de amenințare, de război economic și militar, România are cu atât mai multă nevoie urgentă de un președinte, guvern și instituții democratice pe măsura provocărilor actuale.