„Teritorii contra pace” – se va aplica și în Ucraina principiul aplicat otrăvit care dezechilibrează și acum Orientul Apropiat?

Trump pesemne știe ceva despre mersul subteran al negocierilor privind Ucraina și, mai ales, fără niciun fel de reținere, indică faptul că știe de acum modul în care se vor finaliza: exact cum prevedea Kissinger, Ucraina va trebui să plătească un preț foarte greu pentru a obține un armistițiu și, poate chiar un Acord de Pace cu Rusia.

Foto: Profimedia

Va trebui să renunțe la o parte din teritoriul său național - deocamdată, sursele din serviciile de informații vorbesc despre începerea negocierilor pe baza unei hărți care ar consemna trecerea în Federația Rusă a aproximativ 19% din teritoriul Ucrainei, dar asta s-ar putea să nu fie decât un început deoarece pretențiile Kremlinului au crescut în ultimele zile, mai exact din momentul în care au început să sosească vești despre lista statelor care spun că nu mai au bani să susțină efortul de război al Ucrainei. Firește, pe lista respectivă nu figurează România, mesajul nostru fiind că vom susține partenerul nostru strategic ucrainean atât timp cât este nevoie și cu tot ceea ce este necesar.

Dar cred că, acum, în acest context extrem de neplăcut, poate ar fi cazul să reamintim originea formulei „teritorii contra pace” , principiul geo-politic central care a stat la baz reglementării, pentru moment, a conflictului israelo-arab, mai ales după „Războiul de șase zile” din 1967. Soluția respectivă a fost formulată în termenii Rezoluției 242 adoptată de Consiliul de Securitate al ONU în ziua d 22 noiembrie 1967: armata israeliană trebuia să se retragă din teritoriile ocupate în timpul conflictului în schimbul încetării tuturor luptelor și a recunoașterii suveranității, integrității și independenței tuturor statelor din regiune, printre care și Israelul. Se decidea și returnarea teritoriilor cucerite prin forță (Cisiordania, Ierusalimul de est, bana Gaza, Golan și Sinai) , la schimb cu recunoașterea oficială, a semnării unor tratate de pace și garantarea securității Israelului. Aplicarea în practică a principiului respectiv a permis semnarea tratatului de pace israelo-egiptean din 1967 când Israelul a restituit în integralitate Egiptului Peninsula Sinai și a Acordurilor de la Oslo din 1993 care prevedeau transferul progresiv către Autoritatea Palestinian a competențelor teritoriale pentru Gaza și Cisiordania, în schimbul recunoașterii reciproce și a promisiunii aplicării ulterioare a „soluției celor Două State”. Acum, în 2026, vedeți unde am ajuns și cum promisiunile de atunci sunt din nou reduse la neant.

Dacă ceva din ce spune Trump chiar reflectă ce se discută în spatele ușilor închise (închise inclusiv pentru europeni, cei a căror delegație așteaptă în anticameră să fie informată despre ceva detalii) atunci Ucraina va fi nevoită să renunțe la următoarele teritorii reprezentând 114.000 km pătrați, adică o suprafață de două ori mai mare decât teritoriul Belgiei. În afara Donbasului, e vorba despre teritorii care ar permite să controleze în totalitate întreg litoralul Mării Azov și să-și întărească în mod considerabil prezența la Marea Neagră, formând mult-dorita continuitate teritorială cu Peninsula Crimeea. Iată teritoriile despre care se negociază în această fază inițială:

• Donbasul, adică cvasi-totalitatea regiunii Luhansk și o porțiune importantă din Donețk care, deja, sunt acum sunt control rusesc. Datele comunicate de serviciile de informații occidentale arată că 92% din regiunea Luhansk este ocupată de ruși, iar celelalte în proporție de 70%
• Regiunile meridionale Zaporojie și Herson. Chiar dacă sunt parțial controlate de trupe rusești cele două regiuni au fost anexate oficial de Moscova în 2022 și, ca atare, sun prezentate ca parte din teritoriul național al Rusiei
• Crimeea, anexată de Rusia încă din 2014.

Este oare posibil?

Oficial, nu. Cel puțin așa a susținut Zelenski în numeroase rânduri, invocând câteva dintre succesele militarilor săi (mai ales în Donbas) dar și prevederile Constituției care spune că teritoriul național este indivizibil, principala cauză pentru care se spune că nu va fi posibilă o cedare teritorială de mari dimensiuni fără organizarea unui referendum. Presiunile economice asupra Ucrainei vor fi suficiente pentru a schimba poziția? Poate, oricum vom vedea mai clar ce înseamnă în realitate vorbele lui Trump care spunea că, la finele conflictului, Ucraina va avea „un contur puțin diferit” sau „o formă puțin diferită”.

Dacă Ucrainei i se va impune o cedare de teritorii asta este echivalent cu un câștig enorm, imediat și de durată pentru strategii Kremlinului care, foarte probabil, își vor maximiza cererile. Începând cu litoralul mai departe de Azov, incluzând tot sudul Ucrainei, cu punct central istoric Odessa, dar integrând totul până la Gurile Dunării. Nu acum, ci atunci când, în China, în Trilaterala Superputerilor, se va desena singura hartă importantă pentru ei, cea globală, în care-și vor redefini teritoriile de influență.

Suntem oare pregătiți pentru variantele care se vor deschide, chiar indiferent sau, în cazul cel mai grav, împotriva voinței și speranțelor noastre?