Ruxandra Donose: „Opera din Bucureşti a reprezentat pentru mine încă din studenţie locul în care îmi doream să ajung”
0Într-unul dintre cele mai iubite roluri de mezzosoprană, Carmen, Ruxandra Donose va putea fi văzută la începutul primăverii pe scena Operei Naţionale din București.
Una dintre cele mai cunoscute şi apreciate mezzosoprane din generaţia sa, Ruxandra Donose a captat atenţia publicului în opere şi săli de concert din întreaga lume. Cu un repertoriu amplu şi divers, colaborând cu toate marile teatre lirice ale lumii şi cu nume de anvergură ale operei, în ultimii ani s-a îndreptat către repertoriul dramatic german, bucurându-se recent de succese de anvergură în mari roluri wagneriene.
O.Ș.P. 1 şi 3 martie, într-unul dintre cele mai iubite roluri de mezzosoprană, Carmen, Ruxandra Donose va putea fi văzută pe scena Operei Naţionale din București, oraşul ei natal. De ce Carmen acum şi aici?
R.D. În urma colaborării cu Ramon Vargas în cadrul Festivalului de Operă de la Salbek, respectiv în urma concertului din Piaţa Sfatului din Arad, unde am cântat împreună duetul final din opera Carmen în faţa câtorva mii de spectatori, s-a născut ideea de a ne uni forţele pentru un spectacol întreg, iar Opera Naţională din Bucureşti a reacţionat foarte pozitiv la această idee. Pentru mine, invitaţia de a cânta Carmen la ONB exista de mult, era de câţiva ani deja ca o întrebare încă fără răspuns, iar acum, ocazia de a interpreta rolul alături de Ramon Vargas, a reprezentat „picătura“ hotărâtoare.
O.Ș.P. Când şi unde v-aţi mai întâlnit cu Ramon Vargas pe scenă?
R.D. Cu Ramon am colaborat pentru prima dată la Metropolitan Opera New York, în „Povestirile lui Hoffman“ de Offenbach. Operă în care, apoi, ne-am reîntâlnit la Staatsoper Viena. Apoi ne-am întâlnit şi pe scena de concert în „Cântecul pământului“ de Mahler, în Mexico City.
O.Ș.P. În ultimii ani, luând ca reper galele Ruxandra Donose 30, apariţiile în România au fost mai frecvente şi în acelaşi timp importante, ieşind din sfera Festivalului Enescu sau a apariţiilor concertante. Ce momente au fost mai semnificative pentru Ruxandra Donose în această perioadă în legătură cu România?
R.D. Desigur, a fost o mare bucurie ca, într-un an atât de trist precum a fost 2020, urmat de 2021, perioadă în care oameni s-au pierdut, cariere s-au ruinat, lumea parcă a stat pe loc într-un fel de uimire expectativă, iar eu personal am pierdut multe contracte hotărâtoare, am putut în schimb să ... sărbătoresc 30 de ani de carieră internaţională, în nişte concerte de gală în diverse săli de concerte şi operă în întreaga ţară. A fost important pentru mine să mă “reconectez“ cu publicul de acasă. Ştim că, în vreme ce cariera internaţională la un nivel înalt te ţine permanent în “priză“, cu timpul supraîncărcat şi calendarul ocupat cu ani înainte, în suflet creşte nostalgia lui „acasă“ şi nu întotdeauna reuşim să ne întoarcem pe cât de des ne-am dori. De atunci, însă, am putut să revin la Opera din Bucureşti, sau la Filarmonica din Cluj şi Timişoara, de câteva ori, de fiecare dată cu mare bucurie.
O.Ș.P. Într-o carieră care se desfășoară de peste 30 de ani la nivel internaţional, Ruxandra Donose a cântat pe cele mai mari scene de operă ale lumii, de la Royal Opera Covent Garden, Londra până la Metropolitan New York, trecând prin Wiener Staatsoper, Theater an der Wien, Opera Paris Bastille, Théatre de Chatelet Paris, Opéra de Lyon, Teatro Real Madrid, Opernhaus Zürich, Grand Théatre de Genève, Deutsche Oper Berlin, Bayerischer Staatsoper München, Teatro la Fenice Venezia, Grande Teatro di Torino, Opera Bolshoi din Moscova, Opera din Beijing, Opera din Shanghai, ca şi Toronto Opera Company, San Francisco Opera, Los Angeles Opera, Chicago Opera, Philadelphia Opera, San Paolo Opera, Opera din Copenhaga, Opera din Helsinki, Glyndebourne Festival, Ravinia Festival, Festivalul de la Salzburg şi multe altele. Ce înseamnă Opera Națională din Bucureşti pentru Ruxandra Donose, are un parfum aparte această colaborare? Pe de altă parte, în calitate de mare artist al lumii, cum vede Ruxandra Donose acum, în 2024 Opera Națională din Bucureşti?
“Scena Operei din Bucureşti a păstrat tot timpul un rol important în inima mea”
R.D. Opera din Bucureşti a reprezentat pentru mine încă din studenţie locul în care îmi doream să ajung. În anii aceia, nu numai că am avut ocazia să fac figuraţie la operă, experienţă de mare importanţă pentru tânăra aspirantă care eram – în paranteză fie spus, ca un detaliu savuros, unul dintre rolurile mele mute de pe vremuri, era cel de servitoare a prinţesei Amneris în opera “Aida”, îi făceam vânt cu o frunză de palmier. Evident, visam că într-o zi voi cânta eu însămi Amneris pe acea scenă. Şi iată că, tot aceşti ani mai târziu, visul mi s-a împlinit. Dar nu numai atât, eu şi colegii mei de Conservator eram nelipsiţi de la spectacole, stăteam sus la balcon, priveam, învăţam şi visam. Deşi cariera m-a dus între timp pe multe alte scene, la care de asemeni visam, Royal Opera Covent Garden, Opera de Stat din Viena, Opera din Paris, Metropolitan Opera şi asa mai departe, scena Operei din Bucureşti a păstrat tot timpul un rol important în inima mea. Foarte mulţi ani de zile, nu am avut ocazia să mă reîntorc, calendarul meu extrem de plin, combinat cu o anumită lipsă de organizare sau inflexibilitate din partea Operei, au făcut ca prezenţa mea pe scena aceasta atât de iubită să fie extrem de sporadică. În perioada recentă această situaţie s-a îmbunătăţit. Constat cu bucurie că la ONB lucrurile se mişcă, artişti români cu cariere europene sau internaţionale sunt invitaţi şi vin să cânte acasă, există noi producţii printre care una nouă şi interesantă a operei Oedipe de Enescu, există un Festival de Operă în care deja de două ediţii încoace se adună companii din toată ţara şi din Europa aducând în faţa publicului bucureştean opere şi producţii noi, pe care altfel nu ar avea ocazia să le vadă, cu alte cuvinte, constat o activitate bogată, care mă bucură.
O.Ș.P. Pe 27 aprilie 2020 Ruxandra Donose urma să aibă premiera cu “Tristan şi Isolda” la Royal Opera Covent Garden. Vorbim după aproape 4 ani, când şocul resimţit de lumea artistică produs de trecerea prin pandemie s-a stins, dar nu toată lumea a reuşit să îl depăşească… Ruxandra Donose pregăteşte pentru Japonia acest rol pentru primăvara anului 2024… Cum apare el din perspectiva actuală?
R.D. Era şi atunci şi este şi acum un rol wagnerian de anvergură, care necesită antrenament şi rezistenţă. Chiar dacă este vorba de rolul de mezzosoprană, Brangäne, şi nu de rolul titular, este vorba aici de un rol lung şi dramatic, care se desfăşoară în marea majoritate în registrul acut. Foarte, foarte diferit de Carmen, dar eu întotdeauna am acceptat cu plăcere provocările profesionale. În egală măsură este şi o provocare spre înţelegerea în profunzime a muzicii dar şi al textului literar, scris de asemeni de Wagner, care câteodată depăşeşte limbajul convenţional, ajungând pe un tărâm fantastic de cuvinte şi formulări… în esenţă inexistente.
O.Ș.P. Să vorbim puţin despre ultimii ani, cei de după pandemie. Ce s-a întâmplat mai important din punct de vedere artistic, cum s-au legat lucrurile?
R.D. Lucrurile s-au legat, s-au transformat, aş zice ca pentru cineva care rămâne integru în slujba crezului său profesional, lucrurile se aşează întotdeauna până la urmă, într-un fel sau altul. Nu voi nega faptul că pandemia a însemnat în mod special pentru mine o ruptură serioasă şi o frână majoră în devenirea mea artistică dedicată repertoriului dramatic, cale pe care tocmai începusem să merg. Am pierdut nu numai “Tristan şi Isolda” la Covent Garden, ci şi “Don Carlo”, tot acolo, ca şi o înregistrare cu London Philarmonic cu “Walkiria”, în rolul Sieglinde, şi multe altele, diverşi paşi importanţi. Dar atâta vreme cât mi-am păstrat sănătatea, am putut să mă concentrez mai mult asupra unor proiecte de suflet, am început să scriu, să compun şi să predau, o activitate pe care o practic cu pasiune, şi care, pe lângă satisfacţia imediată de a dărui din imensa mea cunoştinţă acumulată, mă ajută şi pe mine să continui să învăţ şi să evoluez. Şi bineînţeles, am continuat să cânt.
“Am cântat în multe roluri sau piese de concert în primă audiţie absolută”
O.Ș.P. Printre proiectele din viitorul apropiat, menționăm recitaluri de Lied la Viena, opera "Tristan şi Isolda" de Wagner la Tokio, sub bagheta lui Marek Janowski, despre care am vorbit și premiera americană a operei "Innocence“ de Kaja Saariaho la Opera din San Francisco. Ce a însemnat relaţia cu opera contemporană de-a lungul carierei dvs.?
R.D. Încă de studentă, am cântat în multe roluri sau piese de concert în primă audiţie absolută. Piese de Liana Alexandra, Fred Popovici, Şerban Nichifor, Nicolae Brânduş, ş.a.m.d. Datorită educaţiei mele de pianistă, cu un nivel ridicat de teorie şi solfegiu, apropierea de muzica modernă s-a petrecut întotdeauna cu uşurinţă şi cu plăcere. Mi se pare un privilegiu să poţi participa în mod direct la noi prime audiţii de muzică, la premiere mondiale. Într-un fel, faci istorie. Am mai creat prime audiţii absolute şi în operele „Narcissus“ de Beat Furrer în Austria, „The fly“ de Howard Shore în Franţa şi SUA, sub bagheta lui Placido Domingo, şi recent, „Julius Cesar“ de Giorgio Batistelli la Opera din Roma sub bagheta lui Daniele Gatti. Am interpretat de asemeni rolul Elektra în opera „Orest“ de Manfred Trojahn la Opera din Zürich şi la Opera de Stat din Viena. Cu alte cuvinte, opera modernă, contemporană, îmi este tovarăşa de drum, dintotdeauna.
O.Ș.P. Mult repertoriu baroc înregistrat pentru EMI, Deusche Gramphone, Decca, Naive şi altele, cu orchestre ca Armonia Atenea, La Cetra, Concerto Köln, I Barrochisti, şi altele. Înregistrările mai cuprind şi multe lucrări vocal simfonice, sau lieduri, iar cea cu Stabat Mater de Dvorak, sub bagheta lui Giuseppe Sinopoli a fost nominalizată la cea de-a 44 ediție a premiilor Grammy. Ce ar interesa-o pe Ruxandra Donose să mai înregistreze în viitorul apropiat?
R.D. Poate chiar rolul Carmen, de ce nu? :) Realizez în acelaşi timp, că nu am petrecut atât de mult timp cât mi-aş fi dorit explorând şi interpretând lieduri. Există un ciclu de lieduri de Schubert numit „Winterreise“ (Călătorie de iarnă), cântat în mod uzual de către bărbaţi, dar pe care m-ar atrage mult să îl înregistrez.
“Cred că profesorii care au stat pe scenă au de împărtăşit cunoştinţele dintr-o altă poziţie”
O.Ș.P. Pedagogia în domeniul artei lirice este un domeniu care o preocupă pe Ruxandra Donose în ultimul timp. Oferă acest domeniu o satisfacție comparabilă cu cel al interpretării, sau vorbim despre cu totul alt palier?
R.D. Este într-adevăr cu totul altceva. Nu ştiu dacă este comparabil, dar asta nu reprezintă o ierarhie. Cred însă că profesorii care au stat pe scenă, au de împărtăşit cunoştinţele dintr-o altă poziţie. E important să poţi aduce experienţa reală, de pe „scândură“ cum se zice, în clasa de studiu. În altă ordine de idei, îţi trebuie acelaşi nivel de dăruire, de energie, şi de investiţie emoţională pentru a aduce un tânăr student în starea şi la înălţimea artistică spre care tinde, atât el/ea, cât şi profesorul însuşi.
O.Ș.P. Din atât de amplul domeniu muzical, ce direcţii noi ar vrea să mai abordeze Ruxandra Donose în viitorul apropiat?
R.D. Mi-ar plăcea să cânt orice fel de muzică. Ştiu că fiecare gen are cerinţele lui, dar în acelaşi timp ştiu că aşa numitul cross-over, cel care combină cântece de largă circulaţie, o melodicitate supremă îmbinată cu texte minunate, cu care aproape toti ne identificăm, poate fi avantajat de o voce cultivată, si de o tehnică de cânt şi dicţie puse la punct.
O.Ș.P. O invitaţie pentru publicul bucureştean în finalul acestei convorbiri…
R.D. Cred că publicul bucureştean a fost dintotdeauna un public doritor de cultură, concerte, teatru, spectacole, iar oferta culturală din Bucureşti este la înălţime. Le doresc tuturor, să se bucure în continuare cât mai mult de această ofertă culturală, de orice posibilitate de a se apropia şi de a se educa muzical, şi să îşi amintească mereu că muzica şi arta sunt cele care ne elevează, şi ne prilejuiesc să trăim viaţa în toată frumuseţea şi complexitatea ei spirituală şi emoţională.
Se încarcă comentariile...
