Preşedinte pentru români: un filosof deghizat în gospodar

Păcat că democraţia a fost născocită înainte de descoperirea psihologiei. Dacă ar fi fost pe dos, cel care a inventat-o şi-ar fi pus mâinile în cap şi ar fi făcut lucrurile altfel. De pildă, le-ar fi spus oamenilor să voteze nu pe alţi oameni, ci să voteze şi să aleagă între diverse sisteme politice, doctrine şi proiecte economice şi sociale, feluri de a face lucrurile.

Şi apoi ar cere unei firme de recrutare să găsească oamenii cei mai potriviţi să se apuce de ele: un preşedinte, un prim-ministru, niscaiva miniştri şi parlamentari. Vă asigur că orice firmă de recrutare, oricare ar fi aceea - şi nu neapărat din Bucureşti - ar face o treabă cu mult, mult mai bună.

La întrebarea „Cum ar trebui să fie preşedintele ţării?", un anumit cuvânt îţi sare în ochi prin frecvenţa apariţiei între răspunsurile celor cu drept de a ţine o ştampilă de vot între degete: GOSPODAR! Cineva a mers cu raţionamentul şi mai departe şi a propus ca televiziunile sa aibă dreptul să meargă la candidaţi acasă şi să arate cât de curat este, cum îşi ţine fiecare sculele în debara, borcanele în camara şi cât de frumos îi sunt rânduite batistele şi ciorapii în şifonier. Drept este, asta spune ceva despre acel cetăţean.

Eu sunt pregătit pentru momentul în care FMI-ul, UE, SUA, Germania şi Franţa ne vor obliga să extindem „managementul privat” şi la politică. Am fost şi eu întrebat, despre care cred eu că ar trebui să fie profilul unui bun preşedinte, adică ce ar trebui să ştie şi cum ar fi cel mai bine să fie. Când am pornit argumentaţia de la Platon, care spunea că republica trebuie sa fie condusă de către „filosofi", dezamagirea a fost vizibilă, de fiecare dată. Sigur, când voi vorbi în public, nu voi folosi cuvantul „filosof", ca să nu le scadă ratingul celor care mă invită. Îl voi înlocui cu „gospodar", iar restul discursului poate să ramana aşa cum este acum.

Aşadar, ca sa poti sa faci bine celor din jur din scaunul de presedinte, trebuie, mai intai, sa poti sa intelegi "lucrurile mari". Or, pentru asta nu e de ajuns sa te prinzi repede sau sa fii foarte istet, trebuie sa mai fi si citit, si nu putin. Cineva care nu are cunoasterea si intelegerea profunde a intregului sistem de stiinte sociale, adanc, pana la nivel gospodaresc, nu are cum sa nu incurce rosturile unei tari daca ajunge presedinte. Cine crede ca poate sa guverneze fara sa fi citit inainte si permanenta cartile de stiinte politice, pana la ultima fila, e prost, indolent, rau intentionat, sau toate la un loc.

Abia dupa ce deschizi primul astfel de manual incepi sa intelegi. Si, daca iti dai seama ca l-ai deschis pe acesta inainte sa-i fi venit vremea, il inchizi la loc, il pui la pastrare pe raft, si te duci la biblioteca si o iei de la capat: scoti cursurile fundamentale de psihologie, de psihologie sociala si de sociologie si te apuci sa le citesti; apoi pe cele de istorie, inclusiv ceva de istorie a religiilor, pentru ca e importanta; mai departe, stiintele economice de baza, economie generala si, in special, economie politica; si dreptul, mai ales pe cele de drept constitutional. Doi ani ar fi de ajuns, pentru cineva care a avut obisnuinta mersului la biblioteca inca de pe cand era elev, sa inceapa sa intrevada si chiar sa inteleaga "lucrurile mari" de care ai nevoie ca sa nu faci rau fara voie daca ajungi presedinte. Si apoi, in urmatorii alti doi ani, poti sa treci la nivelul gospodaresc. Citesti si te straduiesti sa patrunzi gospodaria generala, cu toate acareturile ei: logica, morala, etica, estetica si altele. Si revii la cei ai citit in primii doi ani, insa de data aceasta cu niste carti de gospodarie constitutionala, de gospodarie economica, a religiei si, mai ales, de gospodarie politica pe masa.

Sigur, intre a sti ce sa faci odata ajuns la Cotroceni si a castiga alegerile, nu exista nicio legatura. Pentru aceasta din urma, adica pentru castigare, trebuie sa mai citesti alti cativa ani despre comunicare, tehnici de manipulare, marketing social si politic, si cate si mai cate. Si tot nu poti castiga alegerile daca nu arati a gospodar si daca nu esti facut intr-un anumit fel. Si, ca sa fie si mai complicat, e o diferenta intre cum trebuie sa fii (perceput) ca sa castigi alegerile si cum trebuie sa fii ca sa le pastrezi, sa castigi increderea oamenilor si sa-ti poti duce treaba pana al capat. Si nu e deloc mica aceasta diferenta. O sa scriu in alt articol despre cum trebuie sa fii, e mult mai mult de spus decat despre ce trebuie sa stii.

Dar daca noi am avut si pana acum un astfel de filosof la Cotroceni si la Palatul Victoria si s-a deghizat ata de bine in gospodar, in marinar sau in altceva, incat nimeni nu si-a dat seama pana acum?

Si un mic sondaj: Ce fel de democratie credeti ca ar fi mai eficienta in Romania? Cea in care cetatenii sa aleaga (voteze) politicienii, ca acum, una in care cetatenii sa aleaga doctrinele si orientarile politice, principiile si directiile politice, economice si sociale, sau una de alt fel?