Nu e doar despre bani!

Copiii pierduți ai României, așa s-ar putea intitula un film documentar despre zecile de mii de elevi care n-au mai ajuns să-și finalizeze gimnaziul sau liceul ori care, în școală fiind, stau cu gândul la plecarea din țară. Că absenții de la Evaluarea Națională și de la Bacalaureat or fi fost 15-20-50.000, estimările variază, însă cifra celor care nu s-au prezentat la examene este descurajantă. Există, desigur, și explicații tehnice, de genul corigențelor sau repetenției, care le-au fost piedici, există și varianta optării pentru filiera tehnologică, care nu necesită susținerea Evaluării Naționale, cum există și circumstanțe sociale pentru acest absenteism. Unii copii pun punct studiilor în aceste etape (ori chiar mai devreme) și, presați de contextul familial ori de dorința părinților de a-i lua cu ei la muncă, eventual în străinătate, renunță la a-și mai încheia ciclul școlar printr-un examen căruia nu-i văd utilitatea și pentru care oricum nu sunt pregătiți.

Din păcate, cu excepția cazului în care s-a ales un alt parcurs școlar decât cel teoretic, în restul situațiilor vorbim despre destine în pericol să-și irosească potențialul, despre tineri pe cale să piardă pasul cu generația lor și care riscă să-și vadă viitorul limitat la munci necalificate ori să îngroașe numărul celor care trăiesc din te miri ce. Iar din această perspectivă, numărul lor este deja alarmant. La polul opus, din rândul studioșilor, 55% ar vrea să-și ia lumea-n cap, după cum a arătat studiul prezentat în aprilie de Salvați Copiii, motivul principal reprezentându-l oferta educațională mai atractivă peste hotare (26,3%), pe locul secund venind neîncrederea sau nemulțumirea față de condițiile oferite în țară (21,9%). Iar dintre cei plecați, majoritatea nici nu se mai întorc!

Și ajungem astfel la una dintre problemele dureroase care contribuie la risipirea energiilor juvenile și nu numai: contextul social, înglobând gradul de civilizație, condițiile de viață, mentalitatea predominantă în societate, respectarea și aplicarea legii. Pentru destui copii și tineri, bursele, voucherele, mesele calde – toate binevenite –  nu sunt suficiente ca să le creeze mediul stimulativ de dezvoltare la care visează. Și asemeni lor, și adulții cu orizont larg și preocupări intelectuale se simt încorsetați în zone profesionale lipsite de dotări și oportunități similare celor văzute peste hotare. De aceea se perpetuează dezechilibrul distribuției medicilor la nivel național, cu aglomerări în centrele universitare și cu regiuni aproape lipsite de doctori, și nici nu vedem mulți profesori alegând catedrele rurale. Soluțiile financiare de genul salariilor mărite ajută, dar nu pot compensa lipsa infrastructurii moderne – fie că vorbim de spitale și clinici, fie de școli sau chiar drumuri – și nici absența altor elemente care definesc un trai civilizat. Cum observa medicul Radu Țincu la Prima News, salarizarea singură nu poate opri exodul urmașilor lui Hipocrat, pentru că e firesc ca oamenii să se gândească și la condițiile în care profesează, dar și la ce fac în afara serviciului, unde se pot relaxa, de ce oferte culturale pot avea parte șamd. O viață decentă nu înseamnă doar o slujbă bănoasă, un cămin confortabil, alimentație de calitate și o mașină bună, pe care le poți avea la o adică și în localități mai mici. Mulți simt nevoia de a-și hrăni și sufletul, vor să vadă un film, o piesă de teatru, vor să meargă la un concert sau la un muzeu, obiective greu de bifat atunci când nu le ai în vecinătate ori când deplasarea până la ele îți mănâncă multe ore și nervi.

Prin urmare, a judeca totul doar prin prisma banilor este greșit. Ca sa fie mulțumiți, oamenii au nevoie de mai mult: de o muncă semnificativă, care să le dea sentimentul împlinirii, de respect și de civilizație împrejur, iar astea nu țin exclusiv de autorități.

În cartea sa „Excepționalii”, ziaristul Malcolm Gladwell demonstrează cu exemple concrete că oamenii de succes nu apar de nicăieri, iar poveștile despre ascensiunea fulminantă a unor indivizi ridicați doar prin puterile lor sunt mai degrabă ficțiuni. În fapt, notează autorul citat, carierele răsunătoare sunt rezultatul unui cumul de factori în care talentul/inspirația contează aproape cel mai puțin. Grosul contribuției îl are truda personală – 10.000 de ore de exersare fiind cifra magică pentru excelență, fie că vorbim despre sport, muzică sau afaceri, teorie ilustrată cu destinul lui Mozart, ale Beatleșilor sau al lui Bill Gates. Dar mai există niște ingrediente esențiale pentru reușită, iar ele sunt mediul din care provii (locul și familia, felul în care ai fost educat), epoca în care te naști și chiar moștenirea culturală, care te predispune sau nu la efort susținut! Potrivit lui Gladwell, avocații superstaruri, geniile în matematică și antreprenorii software pe care-i admirăm „sunt cu toții produse ale istoriei și ale comunității, ale oportunităților fructificate și ale moștenirii personale”. Iată, așadar, cât de mult contează contextul!