Neutralitatea Republicii Moldova
0
După o emisiune de televiziune - moderată cu tact, de jurnalistul Victor Ciutacu -, l-am întrebat pe finul sociolog Vladimir Ionaş: ce ar face dacă ar fi, ipotetic, preşedintele României şi ar primi solicitarea de ajutor de la omologul din Chişinău, în cazul unei invazii militare ruse în Republica Moldova? Mi-a răspuns onest. Nu ar rămâne indiferent.
Institutul pentru Politici şi Reforme Europene (IPRE), din Chişinău, în parteneriat cu Fundaţia Hanns Seidel în Republica Moldova, a organizat pe 11.08.2022, un eveniment public - şi cu sprijinul Privesc.Eu Moldova - intitulat „Neutralitatea Republicii Moldova, în contextul noii realităţi geopolitice”.
Evenimentul a fost rodul iniţiativei unor stagiari participanţi în cadrul programului Stagiu IPRE 2022, din proiectul IPRE „Schimbarea începe cu tine! – Be the Change: Tinerii pentru Europenizarea Republicii Moldova”, implementat în cooperare cu Fundaţia Hanns Seidel în Republica Moldova şi cu sprijinul financiar al Ministerului Federal al Afacerilor Externe al Germaniei.
Moderatorul Ion Cristea - stagiar la IPRE - a dovedit inspiraţie în focalizarea schimbului de opinii pe trecerea în revistă a condiţiilor stabilite de statutul de neutralitate al Republicii Moldova; pe evaluarea oportunităţii iniţierii unor discuţii la nivel de societate privind modificarea statutului de neutralitate; pe consolidarea capacităţilor de apărare ale Republicii Moldova, în contextul elaborării unei noi strategii de securitate a acestei entităţi statale.
Primul invitat care şi-a exprimat părerea a fost Valeriu Mija, Secretar de Stat în domeniul politicii de apărare, planificării apărării naționale și interoperabilității militare, Ministerul Apărării al Republicii Moldova.
În esenţă, acesta a afirmat că:
"Statutul de neutralitate al Republicii Moldova a fost evocat periodic în dependenţă de tendinţele de securitate din regiune.
Republica Moldova are un statut juridic de neutralitate, iar orice autoritate a statului este obligată să respecte şi să aplice prevederile articolului 11, din Constituţia Republicii Moldova.
Atunci când vorbim despre funcţionalitatea statutului de neutralitate, experţii în domeniu au păreri divizate, lucru care poate fi observat de altfel şi în abordarea partidelor politice.
În aceste circumstanţe, autorităţile Republicii Moldova se ghidează după normele din Carta Naţiunilor Unite, aspectele juridice stipulate în convenţia V şi XIII, de la cea de-a Doua Conferinţă de la Haga din 1907 şi Convenţia de la Geneva din 1949, privitoare la tratamentul prizonierilor de război.
La momentul actual, autorităţile statului se află într-o poziţie complexă, confruntându-se cu o dilemă în privinţa modului în care trebuie asigurată securitatea cetăţenilor, în condiţiile în care în Ucraina are loc un război în plină desfăşurare.
Carta ONU permite unui stat neutru să-şi suspende neutralitatea, atunci când este subminată securitatea internaţională.
Din acest punct de vedere, autorităţile Republicii Moldova au acţionat corect, în momentul în care şi-au exprimat solidaritatea cu autorităţile Ucrainei, deoarece conform ONU, Ucraina se confruntă cu o agresiune externă.
În legătură cu ajutorul militar oferit pentru statul ucrainean, Republica Moldova poate ajuta doar din punct de vedere social şi umanitar.
Ţin să menţionez că monitorizăm constant situaţia regională, construim diverse parteneriate şi dezvoltăm planuri de urgenţă, iar la momentul actual riscul militar pentru Republica Moldova nu este la un nivel înalt.
Valeriu Mija, Secretar de Stat în Ministerul Apărării al Republicii Moldova.
La nivelul conducerii s-a conştientizat că neutralitatea trebuie asigurată prin anumite capabilităţi militare de apărare.
Modernizarea capabilităţilor militare ţine de posibilităţile bugetului şi economiei naţionale.
Totodată, autorităţile statului se adresează şi la partenerii externi, cum ar fi România şi Ucraina, UE şi NATO.
De altfel, în luna ianuarie, Uniunea Europeană a alocat 40 de milioane de euro, în beneficiul Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
Datorită acestor fonduri, Ministerul Apărării urmăreşte modernizarea şi consolidarea capabilităţilor:
a) De mobilitate;
b) De apărare cibernetică;
c) De comandă şi de control;
d) De comunicare cu tot sectorul de securitate al Republicii Moldova şi
e) De avertizare timpurie, în special mă refer la monitorizarea spaţiului operaţional cu ajutorul dronelor.
La momentul actual, Ministerul Apărării şi structurile de securitate nu urmăresc mărirea numărului de personal militar."
Generalul Eduard Ohladciuc comandă o armată de peste 7.000 de militari.
Un alt participant la schimbul de păreri a fost Marin Butuc, Şef Secție studii strategice de securitate și apărare, Agenția pentru Ştiință și Memorie Militară.
Acesta s-a referit la specificul statutului de neutralitate permanentă al Republicii Moldova, cât şi la condiţiile impuse de către acest statut:
"De la proclamarea, în 1994, a Statutului de neutralitate permanentă al Republicii Moldova, până în prezent, cu regret, neutralitatea nu a reprezentat un fundament al unei politici de securitate naţională.
Sunt prezente interpretări multiple cu privire la Statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova.
De exemplu, în unele perioade, neutralitatea a fost un subiect de speculaţie politică, unele cercuri politice pro-ruse interpretând neutralitatea drept o clauză constituţională ce nu permite posibile cooperări pe direcţie militară.
Totodată, a existat şi o altă părere la nivelul clasei politice, care a văzut în statutul de neutralitate un mijloc pentru soluţionarea problemei retragerii trupelor Federaţiei Ruse, de pe teritoriul Republicii Moldova.
Acest pluralism de interpretări este prezent chiar şi pe arena internaţională, unele capitalele europene având interpretări diverse, în ceea ce priveşte neutralitatea Republicii Moldova.
Din punct de vedere al Dreptului Internaţional, sustenabilitatea juridică pentru statutul de neutralitate permanentă rămâne a fi una problematică, dat fiind faptul că pe teritoriul Republicii Moldova sunt prezente trupe militare străine.
Noi nu avem certitudinea că statutul de neutralitate, în evoluţia şi în dinamica evenimentelor actuale, este un obstacol pentru cei care deja şi-au declarat drept obiectiv anumite pretenţii.
În concluzie, neutralitatea Republicii Moldova nu este un mijloc insuficient de asigurare a securităţii statului şi a cetăţenilor Republicii Moldova.
Marin Butuc, Şef Secție studii strategice de securitate și apărare, Agenția pentru Ştiință și Memorie Militară.
Hotărârea Curţii Constituţionale privind interpretarea art. 11 aduce o clarificare în acest sens, deoarece în această hotărâre este stipulat clar că Republica Moldova are dreptul la cooperări şi participări la misiuni, în scop de profesionalizare.
Totodată, cooperarea şi participarea la astfel de misiuni reprezintă o sursă de experienţă profesională pentru militarii moldoveni.
Cu alte cuvinte, colaborarea Republicii Moldova cu diverse organizaţii de securitate şi alianţe de apărare nu contravine statutului de neutralitate, ci este binevenită în contextul tendinţelor actuale de asigurare a securităţii regionale."
CHIŞINĂU, 10 august 2022 — Corpul de sergenţi şi soldaţi al Armatei Naţionale va avea epoleţi noi. Un decret în acest sens a fost semnat la data de 3 august curent, de Comandantul Suprem al Forţelor Armate, preşedinte al Republicii Moldova, Maia Sandu. Decizia a fost luată în contextul procesului de modernizare derulat în Armata Naţională. Ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, a înmânat epoleţii de tip nou sergentului principal al Armatei Naţionale, sergent major Andrei Cojocaru, menţionând că procesul de dezvoltare şi profesionalizare a efectivului de soldaţi şi sergenţi din Armata Naţională va continua, iar datorită acestor modificări, gradele militare ale Armatei Naţionale vor permite sporirea interoperabilităţii cu armatele altor state. Potrivit decretului, ,,Însemnele de grad militar pentru efectivele de soldaţi şi sergenţi ai Armatei Naţionale se compun din galoane unghiulare în formă de căprior, galoane în formă de arc concav şi stele cu opt raze, ordonate în pal şi unite sau nu lateral prin galoane verticale."
Sediul Ministerului Apărării al Republicii Moldova.
Punctul meu de vedere pe care l-am exprimat la schimbul de opinii menţionat a fost următorul:
<< Corect politic este să afirm că România respectă statutul de neutralitate permanentă a Republicii Moldova.
După cum onest este să semnalez că în contextul războiului din Ucraina, acest statut nu oferă securitatea dorită la Chişinău.
Desigur că, pe termen scurt, înaintarea forţelor invadatoare ruse, pe teritoriul ucrainean, este una încetinită în Donbas şi stopată în sudul Ucrainei.
Momentan nu este afectat principiul suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Un enunţ care ţine cont de specificul relaţiilor sensibile, dintre Chişinău şi Tiraspol.
Concomitent, situaţia de pe Frontul de Est, deschis în Ucraina invită la reformarea şi modernizarea sectorului de securitate şi apărare naţională, din entitatea statală existentă între Prut şi Nistru.
Statutul de neutralitate este unul la care Finlanda şi Suedia au renunţat în cunoştinţă de cauză optând pentru apartenenţa la NATO.
Situaţia aparte a Republicii Moldova invită la reflecţie, în condiţiile în care este pusă sub semnul întrebării realizarea obiectivelor strategice de dezvoltare, datorită stării de război din Ucraina.
Trăim un timp în care nu dreptul internaţional este respectat, ci, la est de noi, dreptul forţei imperiale.
O forţă revizionistă care a impus Belarusului să renunţe la neutralitate, pentru a permite amplasarea de armament al Federaţiei Ruse - la nevoie şi cel nuclear - pe teritoriul acestui stat, aliat cu Moscova.
Fapt ce arată ignorarea de facto a statutului de neutralitate, la est de graniţa răsăriteană a NATO.
Chiar dacă Republica Moldova se apropie tot mai mult de exigenţele Uniunii Europene, aceasta nu are mecanismele de a îi apăra graniţele actuale.
Într-o Europă paşnică nu ar fi pus nimeni sub semnul întrebării dreptul neutralităţii, dar în Europa de Est, dorinţa clar exprimată de restaurare a teritoriului fost sovietic, în graniţele mereu lărgite ale Federaţiei Ruse, anihilează efectele constructive ale acestui statut.
Chiar dacă pentru unii singurul principiu neschimbător inerent neutralităţii este neparticiparea unui stat la conflictele armate între alte state, operaţiunea militară specială rusă din Ucraina demonstrează că aşa ceva nu contează la Moscova.
Moderatorul Ion Cristea - stagiar la IPRE.
Republica Moldova este un partener al NATO, o Alianţă din care şi România face parte.
Iar Armata Naţională a Republicii Moldova cooperează pragmatic cu militarii destinaţi de Departamentul Apărării al SUA, pentru unele instruiri şi exerciţii periodice comune.
Interzicerea avută în vedere de unii, a cooperării şi interacţiunii cu NATO şi SUA ar fi sinonimă cu decuplarea entităţii dezirabil moderne, dintre Prut şi Nistru, de cea mai democrată şi avansată tehnologic comunitate internaţională, cea transatlantică.
Cei care doresc menţinerea fostei republici sovietice socialiste cu capitala la Chişinău în sfera geopolitică imperială răsăriteană susţineau recent ca unul dintre principiile neutralităţii să fie neaplicarea forţei.
Asta în condiţiile în care pe teritoriul ex-sovietic dictează doar dreptul forţei imperiale.
În situaţia în care şi la Bucureşti şi la Kiev este respectată opţiunea pro-europeană a Chişinăului, există totuşi în interiorul graniţelor Republicii Moldova unele voci transnistrene şi câteva opinii ale unor cetăţeni din Găgăuzia, care nu doar pun sub semnul întrebării neutralitatea entităţii dintre Prut şi Nistru, dar şi doresc reorientarea busolei geopolitice de la Vest spre Est.
Neutralitatea modernă nu exclude cooperarea cu membrii alianţelor sau cu alianţele militare, în scopul consolidării capacităţii de apărare a Republicii Moldova, iată un adevăr premeditat ignorat de cei rămaşi captivi mentalităţii imperiale a veacului trecut.
Iar de 16 ani încoace, Parteneriatul Republicii Moldova cu NATO este unul transparent, constructiv, derulat de la egal la egal, pe baza respectului reciproc şi al înţelegerii diferenţei specifice. Participarea unui stat neutru la o alianţă, atunci când îi este pusă sub semnul întrebării inviolabilitatea teritorială este un drept asumat conştient, mai ales în condiţiile apropierii unei forţe capabilă de o surprindere strategică. Iar Republica Moldova trebuie ferită de logica demilitarizării, care să fie îndepărtată de determinarea pentru apărarea naţională cu tehnică de luptă defensivă modernă, pe baza instruirii prealabile - agreată de autorităţile de la Chişinău -, cu militari specializaţi din Statele Unite ale Americii şi România.
Dezirabila perfectare ulterioară a unui tratat internaţional - menit să prevină agresiunea din exterior, precum şi să garanteze suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova - este o opţiune ce ţine de atributul exclusiv al celor care conduc acum entitatea dintre Prut şi Nistru.
În ce măsură va fi păstrată şi în viitor neutralitatea Republicii Moldova este o chestiune pe care numai Parlamentul de la Chişinău o va decide, după cum acelaşi for legislativ va lua în calcul şi alte modalităţi de apărare a frontierelor statalităţii conduse de la Chişinău.
Conceptul de neutralitate permanentă avea un anumit conţinut înainte de 24 februarie 2022 şi a căpătat o altă percepţie europeană, după declanşarea agresiunii militare ruse contra Ucrainei, devenind un element de vulnerabilitate regională, în faţa unei federaţii răsăritene în expansiune, captivă mentalităţii staliniste, ce nu vedea decât menţinerea închisorii popoarelor obligate manu militari să facă parte din Uniunea Sovietică.
Sunt trei repere care marchează viitorul teritoriului ex-sovietic:
11 septembrie – când vor avea loc alegeri în 15 entităţi federale ale Rusiei, când pot fi înglobate în Federaţia Rusă republicile separatiste Doneţk şi Lugansk.
7 octombrie – când Putin va aniversa şapte decenii de viaţă şi pot fi recunoscute noile republici separatiste Herson şi Zaporojie, care urmează a fi create prin prezenţa forţei militare de ocupaţie rusă.
30 decembrie – momentul comemorat fiind ratificarea, la 30 decembrie 1922, a Declaraţiei privind crearea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, o zi în care pot fi incluse în Federaţia Rusă, prin referendumuri mimate, republicile separatiste Herson şi Zaporojie.
Nu trebuie să spunem noi, de la Bucureşti, fraţilor de peste Prut, ce pericole îi aşteaptă, pentru că le simt şi le cunosc mai bine. Spre deosebire de cei care subestimează, din raţiuni multiple, forţa defensivă a Armatei Naţionale a Republicii Moldova eu am încredere în capacitatea profesioniştilor acestei instituţii militare de a se adapta rapid unei situaţii de criză, inclusiv prin focalizarea defensivei teritoriului asupra oraşului Chişinău, până la reacţia firească a celor interesaţi, în comunitatea transatlantică, de menţinerea suveranităţii Republicii Moldova. La Chişinău nu trebuie să se uite că România a fost şi rămâne sora geopolitică mai mare a Republicii Moldova.
La iniţiativa autorităţilor competente, din stânga Prutului, se poate reitera organizarea unui nou exerciţiu trilateral, cu participarea câte unei companii din Forţele Armate ale SUA, din Armata Naţională a Republicii Moldova şi din Forţele Armate Române, cu scopul instruirii specifice, de pildă genistice, lângă oraşul Chişinău.
Prezenţa simbolică a militarilor americani, în capitala Republcii Moldova, ar constitui un element disuasiv pentru forţele imperiale răsăritene.
Acolo unde sunt subunităţi americane nu acţionează subunităţi ruseşti.
Iar lumina flăcării simbolice a Statuii Libertăţii din New York ajunge şi la Chişinău.>>
Se încarcă comentariile...
