Încurajează legile Deca învăţământul particular? Dacă da, este de bine sau de rău?

Dacă ne uităm la sistemul de sănătate, nu ştiu cum ne-am descurca azi fără sistemul privat de sănătate. Policlinicile de stat de cartier au dispărut, şi locul lor a fost luat de unităţi private. Plătite parţial şi din fonduri CNAS.

FOTO Mediafax

Când vrei să-ţi faci analizele la privat, dacă ai suficienţi bani, nu stai la coadă, iar rezultatele îţi vin după amiază pe email. Sistemul de sănătate de stat trăieşte în continuare prin marile spitale, unde se fac operaţii pe banii CNAS. Cetăţenii nu şi-ar putea permite costurile unei operaţii complicate în sistemul privat.

Ce se întâmplă cu învăţământul privat în legile Deca

Art 27

(8) Statul asigură finanțarea de bază per antepreșcolar/preșcolar/elev, pentru învățământul preuniversitar organizat de unități de învățământ particular și confesional acreditate, în condițiile prezentei legi. Celelalte cheltuieli pentru organizarea și desfășurarea activităților de învățământ se asigură, în condițiile legii, din taxele de școlarizare stabilite de fiecare unitate de învățământ și din alte surse.

În acest aliniat se vorbeşte clar de unităţi de învăţământ privat acreditate.

Art. 133

(1) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea specială.

(2) Statul asigură finanțarea de bază pentru:

b) antepreșcolarii și preșcolarii din învățământul preuniversitar particular și confesional acreditat;

c) elevii din învățământul preuniversitar particular și confesional acreditat pe durata învățământului obligatoriu.

(9) Prin excepție de la alin. (2), lit. b)-c), statul asigură finanțarea de bază și pentru unitățile de

învățământ particular și confesional autorizate care nu percep taxe de studiu de la beneficiarii primari.

Iată că legea extinde principiul „finanţarea de la stat urmează elevul” şi în unităţile de învăţământ particular autorizate, nu doar pentru cele acreditate. Este evident o extindere a finanţării prevăzute în prezent, care se referea doar la unităţi acreditate. Sintagma „care nu percep taxe de studiu” este o condiţie ce nu poate fi controlată. Când şcolile particulare percep taxe de studii nu specifică ce parte din bani sunt „taxe de studiu” şi ce parte pentru alte cheltuieli de funcţionare. Şi ce ar putea însemna „taxe de sudiu”? Cele necesare salarizării profesorilor sau şi alte categorii de cheltuieli? Până una alta, nu se ştie.

(10) Veniturile salariale și extrasalariale ale directorilor și directorilor adjuncți, precum și salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ particular se stabilesc prin negociere între conducerea persoanei juridice finanțatoare și persoana în cauză, cu avizul consiliului de administrație al unității de învățământ.

Salarizarea în învăţământul particular nu este aceeaşi cu aceea din învăţământul de stat, aşa că şcolile particulare pot cere taxe peste finanţarea primită de la stat, inclusiv pentru salarizarea profesorilor.

Art 28

(3) Elevii din învățământul obligatoriu din unități de învățământ particular, inclusiv confesional autorizate să funcționeze provizoriu/acreditate beneficiază de manuale școlare, conform legii.

Este încă o dovadă a sprijinului acordat de stat învăţământului particular.

De ce ar alege părinţii învăţământul particular?

Pentru că ar asigura copiilor o educaţie de mai bună calitate, pentru că pot alege şcoala după recomandările altor părinţi, nu sunt legaţi de „glie” la primar şi gimnaziu, când îşi pot înscrie copiii doar la şcoală la care le este arondată locuinţa. Asta dacă nu aleargă după vize de flotant, pentru a-şi înscrie copiii la alte şcoli.

Şcolile particulare au resurse mai mari privind baza materială, selecţia cadrelor didactice performante, activitate „after school”, masa servită la şcoală, excursii şi activităţi recreative. Şcolile de stat au renunţat la aceste activităţi extraşcolare, din lipsă de bani în primul rând.

Ca şi în sistemul de sănătate, învăţământul particular degrevează de cheltuieli statul, cu cât mai mulţi părinţi apelează la şcoli particulare.

Taxele de şcolarizare variază de la şcoală la şcoală, funcţie de condiţiile oferite elevilor şi de salariile acordate profesorilor.

Cea mai importantă inovaţie adusă de legile Deca

Art 28

(2) În cadrul sistemului național de învățământ preuniversitar, se pot înființa și pot funcționa, în 

condițiile legii, unități de învățământ sau grupe/clase constituite pe bază de contracte de parteneriat public-privat, între autoritatea publică și furnizori privați sau între unități de învățământ de stat și unități de învățământ particulare, inclusiv confesionale acreditate.

Între unităţi de învăţământ de stat şi particular se pot încheia contracte de parteneriat public-privat. Deocamdată se pare că doar pentru învăţământul particular acreditat.

Este de departe cea mai tare cale de dezvoltare a învăţământului privat, dar şi periculoasă în acelaşi timp. Mai ales că, conform legii, decizia semnării unui contract de parteneriat public-privat nu este supusă niciunei aprobări, cel mult decizia se ia în Consiliul de Administrație al școlii de stat.

Adică, învăţământul particular poate beneficia de baza materială a unei unităţi de stat, de clădiri, mobilier, curte, terenuri ide sport, venind în schimb cu manageri şi profesori mai performanţi şi mai bine plătiţi. Est posibil ca părinţii să opteze pentru clasele de învăţământ particular dintr-o școala de stat.

Ce câştigă școala dintr-un astfel de contract? O contribuţie a unităţii particulare la cheltuielile de funcţionare, eventual ore mai bine plătite pentru proprii profesori, un exemplu de after school în şcoală, posibile materiale de învăţare (informatice), puse la dispoziţie şcolii de partenerul particular.

Nu este clar cum va funcţiona un astfel de parteneriat, pentru că nu avem o pilotare sau experienţe anterioare. Vom vedea dacă şi unde se vor semna astfel de contracte. Ar putea însemna o dezvoltare majoră a învăţământului particular, folosind clădiri şi mobilier, curţi, terenuri de sport ale unor unităţi de stat, care stau nefolosite pentru că nu au elevi.

În concluzie

Statul doreşte să extindă învăţământul privat, după modelul sistemului sanitar, ca să scape de o parte din cheltuielile pe care le face acum pentru învăţământul de stat. Dacă va fi bine sau rău, vom vedea pe parcurs.

Cert este că tot mai mulţi părinţi, dintre cei cu bani, aleg învăţământul particular, pentru că oricum dau banii pe meditaţii. Şi atunci, de ce să nu plătească o singură dată pe an taxa de la şcoala particulară? S-ar putea să scape mai ieftin cu cheltuielile!