Europa militară și ambițiile Rusiei lui Putin. Triunghiul Weimar organizează apărarea continentului în Ucraina

Europa se mișcă către asumarea posturii de apărare a continentului în Ucraina, potrivit ultimelor decizii luate la întrunirea trilaterală a Triunghiului de la Weimar – Germania, Franța, Polonia – de la Berlin. Trezită de avertismentele seviciilor germane privind iminența unui conflict cu Europa 2026 pentru care se pregătește Rusia lui Putin, triada Emmanuel Macron-Olaf Scholz-Donald Tusk a dat primele semne coerente de convergență și de trecere de la simbolismul înființării postului de viitor comisar pentru apărare și angajamentele de extindere a industriei militare europene, la fapte. Și Zeitenwende și investiția de 100 miliarde pentru a repune pe picioare armata Germaniei, și atingerea chiar de anul acesta a 2% din PIB pentru Apărare la Berlin, și Strategia de Aparare a Germaniei care anunță o armată gata să apere întreaga Europa în 5 ani, toate arată conștinentizarea amenințării războiului pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei nu numai împotriva Ucrainei, ci la adresa statelor membre NATO și UE. Reuniunea este un răspuns și la evoluțiile neclare din SUA, blocarea ajutorului de 60 miliarde de dolari pentru Ucraina în Camera Reprezentanților din Congresul american și perspectiva sosirii lui Donald Trump din nou la Casa Albă, din ianuarie anul viitor.

Alarma militarilor și miniștrilor Apărării din NATO a trezit și liderii politici europeni la acțiune

Se spune despre democrații că iau greu deciziile. Se mișcă greu, acționează pe baza unor mecanisme de transparență și consultare dificile și consumatoare de timp. Însă au capacitatea administrativă care permite aplicarea fără probleme a deciziilor luate și, odată declanșat un proces, sunt capabile să îl ducă la bun sfârșit, realizând pe deplin obiectivele la care s-au angajat. Așa se întâmplă astăzi și cu situația războiului de agresiune din Ucraina și a pornirii motoarelor producției de armament europene: nu se face simplu, investițiile sunt de durată, dar odată motoarele pornite, ele intră într-un ritm solid, menit să creeze cele necesare descurajării serioase și pregătirii de război pentru a evita ca luptele să se desfășoare vreodată pe teritoriul european al statelor membre.

Reuniunea de la Berlin a avut trei faze relevante: mai întâi a fost vorba despre o discuție lămuritoare franco-germană, pentru a netezi din asperitățile apărute între cele două capitale după ce Germania a refuzat livrarea de sisteme de rachete de precizie cu distanță lungă Taurus pe motiv că ar reclama prezența pe teren a militarilor germani pentru a le opera și instrui ucrainenii, pas pe care Germania nu este pregătită să îl facă și care ar reprezenta o escaladare în relația cu Rusia. Apoi Emmanuel Macron a intervenit subliniind că nici un pas necesar victoriei Ucrainei și capacității sale de a se apăra nu poate fi respins în perspectivă și că prezența militarilor din statele UE/NATO pe teren în Ucraina nu trebuie exclusă în viitor.

Sondajele de opinie din Hexagon au arătat imediat că 68% dintre francezi se opun unui asemenea gest iar criticile au venit de la nivelul unor lideri europeni, în primul rând a Cancelarului Olaf Scholz, cel care a subliniat chiar ipocrizia Franței care vorbește mult dar a diminuat nivelul livrărilor de arme către Ucraina. Aceste teme aveau nevoie de o discuție față în față, clarificatoare, la care sosirea lui Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European, obișnuit cu medierea între șefii de state și guverne, a adăugat calm și înțelegere, dar și formule de coeziune și unitate. 

Învățămintele de la Berlin arată că liderii politici au înțeles deja foarte clar că e nevoie de acțiune după alarma trasă mai întâi de șeful Comitetului Militar al NATO, apoi, succesiv, de șefii Apărării din statele membre NATO/UE, circa o duzină, urmați de miniștrii Apărării acestor state, de pe tot întinsul Europei. Rezultatul a fost o achiesare comună asupra câtorva teme extrem de clare: Rusia nu se va opri la Ucraina, ci țintele următoare sunt statele din Estul Europei, inclusiv cele membre UE/NATO, cu precădere Republica Moldova, Polonia și România au fost citate – deși și Balticele au fost atacate direct verbal și amenințate de diferiți membri ai autorităților ruse; apoi nu mai este vorba în Ucraina doar de securitatea acestui stat și de respectarea principiilor lumii bazate pe reguli, ci este deja vorba despre apărarea și securitatea Europei; în fine, Europa nu dorește nici un gest de escaladare, dar pregătește o coaliție de capabilități pentru artilerie de lungă distanță care să fie livrată Ucrainei.

Al treilea eveniment al reuniunii a fost o discuție telefonică dintre Cancelarul german Olaf Scholz și președintele Ucrainei, Volodymir Zelenski. După relatarea poziției celor trei lideri și a Europei, se așteaptă decizia Comisiei Europene pentru formula de consfiscare și de utilizare a dobânzilor și dividendelor de la bunurile/fondurile ruse imobilizate la nivelul UE, o propunere urmând să apară la începutul săptămânii. Cancelarul Olaf Scholz a discutat prioritățile și nevoile stringente și urgente ale Ucrainei care sunt: mai multe tancuri, mai multe blindate, apărare antiaeriană și muniție, cu precădere cea de artilerie, de 155 mm.

Europa preia rolul de lider și încearcă sprijinirea deplină a Ucrainei chiar și fără Statele Unite

Marea schimbare care are loc astăzi chiar sub privirile noastre este nu numai realizarea de către Europa a situației dificile și timpului limitat pe care-l are la dispoziție pentru a se pregăti de război și a putea descuraja Rusia să se oprească, ci mai ales ieșirea din perioada de complezență și recursul exclusiv sau aproape complet la Statele Unite pentru Apărarea Europei. Dacă despre umbrela nucleară nu se va putea vorbi prea curând de un înlocuitor european, în privința apărării teritoriale a Europei, pașii au început să se facă: apărarea antiaeriană comună europeană lansată de Germania, decizia de la Paris de a recurge la achiziții de armamente și muniții și din afara UE pentru Ucraina, până la atingerea țintelor de producție din statele UE necesare livrărilor pentru nevoile frontului, umplerii depozitelor proprii și descurajării unui război pe scară largă al Rusiei, dar mai ales consolidarea acestei industrii militare pentru a atinge rapid ținte de producție necesare și fezabile.

Pașii nu sunt lesne de făcut pentru o industrie subfinanțată, obișnuită să producă pentru armate profesioniste limitate ca număr și desemnate să execute doar misiuni de management al crizelor la distanță strategică și exerciții de pregătire. De asemenea, nici armatele actuale nu au compoziția și pregătirea necesară în fața unui război pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung, precum cel declanșat de Rusia asupra Ucrainei - căreia îi neagă dreptul la existență, suveranitatea și pe care vrea să o absoarbă într-un nou imperiu rus, cum amenință și cu statele baltice, membre ale UE și NATO. Însăși frica prezumată a lui Putin sau lipsa de pregătire pentru a înfrunta NATO ar trebui pusă sub semnul întrebării, într-un interval de la 3 la 8 ani, potrivit estimărilor prezentate de diverșii lideri europeni pe baza estimărilor și rapoartelor propriilor servicii de informații.

De aceea sprijinirea Ucrainei devine crucială pentru a proba forța europenilor și capacitatea lor de descurajare credibilă în fața Rusiei. Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a subliniat că ucrainenii pierd teritoriu și vieți astăzi din lipsă de muniție, nu din lipsă de curaj. Coaliția cehă pentru muniție de artilerie a reușit să finanțeze achiziția a 300.000 de obuze de 155 mm care vor putea fi livrate în iunie Ucrainei, dintr-un total de 800.000 anul acesta, toate cumpărate din afara UE. Dacă UE a ajuns la 1 ianuarie 2024 la capacitatea de un milion de obuze pe an, liderii reuniți la Berlin au convenit și cumpărarea muniției pentru Ucraina din afara UE folosind dobânzile și dividendele la fondurile indisponibilizate în Europa din bani Rusiei. Vom vedea cum se va putea face acest pas la care Ungaria a semnalat deja că are rezerve – Cancelarul Germaniei fiind, totuși, optimist.

Bocajul sprijinului american de 60 miliarde de dolari în Congres de către Republicani a fost totuși urmat de o livrare de 300 milioane de dolari joia trecută, despre care președintele SUA, Joe Biden, subliniază că este departe de a fi suficient. Totuși și el ajută. În aceste condiții, UE consideră că nu este în război cu Rusia și va evita ecaladarea, dar va sprijini Ucraina pentru că trebuie să câștige războiul, inclusiv pentru credibilitatea europeană. Deja săptămâna trecută Fondul European pentru Pace a primit încă 5 miliarde de euro pentru a livra asistență militară suplimentară Ucrainei dar și pentru a întări misiunea UE de antrenare a militarilor ucraineni și a achiziționa cele necesare frontului pentru a confrunta “imperialismul expansionist” al Rusiei.

În plus, Comisia Europeană a alocat vineri, 15 martie, o sumă de 500 milioane de euro prevăzută în Actul privind sprijinirea producției de muniții pentru creșterea la 2 milioane obuze pe an până la sfârșitul anului 2025, finanțând 31 de proiecte, între care cel al Rheinmetal, un proiect comun Germania – România de 47 de milioane de euro. Programul va sprijini proiecte de creștere a capacității anuale de producție cu peste 10 000 de tone de pulbere și cu peste 4 300 de tone de explozivi. În acest scop, Uniunea va investi 248 de milioane de euro în capacitatea de producție a pulberilor și 124 de milioane euro în capacitatea de fabricare a explozivilor.

Intrarea Rusiei în format de război cu Occidentul a determinat postura beligerantă a europenilor de astăzi

Europa a observat fără plăcere faptul cum Rusia, vecinul său și, altădată, partener pentru securitatea europeană, a trecut la un format de pregătire de război, la un nivel fără precedent. Astfel, Kremlinul a îmbrățișat o poziție din ce în ce mai dură, a pus economia în stare de război perpetuu, a amplificat represiunea internă și uciderea disidenților, chiar aflați în închisoare, și a amplificat numărul de arestări pentru cele mai mici critici la adresa lui Putin sau a regimului său. Ba chiar a făcut arestări pentru depunerea de flori la altarurile improvizate pentru Navalnîi. În paralel, au fost escaladate atacurile cibernetice, informaționale și toate formele hibride, sub radar, care nu ating nivelul reclamat de articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic, la adresa tuturor statelor europene și membre NATO, “statele neprietenoase”, cum le-a calificat prin lege Putin.

Europenii au și o explicație foarte clară a nivelului de angajare a Rusiei până în ultimele momente, înaintea declanșării războiului din 24 februarie 2024. S-a încercat conversația, înțelegerea Rusiei, includerea temerilor sale în politicile europene, aplanarea temerilor și explicarea constantă a gesturilor occidentale care nu au depășit niciodată nivelul de apărare proprie sau de respectare a liberei decizii suverane a statelor, fapt acceptat ca principiu la nivel internațional prin Carta ONU în privința dreptului de a alege formulele potrivite pentru asigurarea securității și a prosperității propriilor națiuni.

Dar Rusia a ales să aducă războiul încă o dată în Europa, mai mult, amenință în mod repetat statele europene, nu numai pe cele din Estul Europei, ci pe toate cele care susțin Ucraina și ordinea bazată pe reguli, condamnând revizionismul și politica revanșardă a Rusiei. Abia după ce toate eforturile de pace, angajare și bună înțelegere au fost făcute, Rusia a fost declarată amenințare pentru Europa și tratată ca dușman și nu partener, respectiv a fost exclusă din dezbaterea privind securitatea în Europa abia după ce toate eforturile au fost făcute și duse la extremă. Securitatea Europei nu se mai face astăzi împreună cu Rusia, ci împotriva Rusiei, în urma alegerii făcute și declanșării războiului de agresiune în Ucraina. Acest fapt ar explica și transformarea liderilor europeni din parteneri de discuții în promotori ai componentei militare de protejare în fața amenințărilor Rusiei lui Putin. 

Astăzi, punțile au fost arse chiar de Rusia. Odată, în primul rând, prin utilizarea războiului pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung ca instrument de politică externă și de satisfacere a nivelului de ambiție exagerat al liderului său, ca substitute pentru prosperitate și dezvoltate, după ce a demonstrat că nu mai poate livra și a rupt contractul social cu cetățenii săi, limitându-le libertățile și aducând războiul la ușa lor nu numai prin recrutări, prețuri, inflație și izolare, ci și prin atacuri, lupte și înfruntări pe propriul teritoriu. Dacă ne uităm la proiectele “de pace” prezentate de Medvedev sau la abordările și amenințările cu utilizarea armei nucleare a liderilor ruși, ca să nu mai vorbim despre îndemnurile la distrugerea Occidentului din partea propagandei lui Putin, avem imaginea reală a confruntării care se anunță și amenințării directe a Rusiei lui Putin la adresa tuturor statelor europene, cu precădere a celor din flancul Estic. Iar amenințarea trebuie să aibă o reacție: stoparea Rusiei la linia de contact din Ucraina și sprijinirea Ucrainei pentru a-și recâștiga întreg teritoriul.