Votul din Camera Reprezentanților a creat un lider republican: Mike Johnson
0A trecut votul din Camera Reprezentanțior pentru ajutorul SUA pentru Ucraina. 6 luni de la începutul procesului, două luni după legea bipartizană din Senat (70 – 29 voturi), o minoritate largă de 101-112 republicani s-au alăturat altor 210 democrați pentru a trece legislația de finanțare. Votul a subliniat ruptura din Partidul Republican, mai mult, impactul excesiv al minorității MAGA (Make America Great Again) din Congres și Partidul Republican asupra congressmanilor, amendamentul de schimbare/anulare a legii al radicalei Marjorie Taylor Greene primind 71 voturi pentru și 351 împotrivă. Dar 41 de repubicani li s-au alăturat celor din gruparea MAGA pentru votul final din nevoia acută de a-l avea dacă nu alături pe Trump, măcar de a nu-l avea împotrivă în alegerile din noiembrie.
Dinamica internă din Partidul Republican a fost mult mai complexă, și a însemnat și o alegere grea pentru liderul republicanilor din Camera Reprezentanților, congressmanul de Louisiana, Michael Johnson: postul său versus ceea ce trebuia să facă. Susținut de Mike Pompeo, briefat și consiliat de șeful CIA, Williams Burns, având alături și în susținere republicanii Reagan din partid, Johnson a supus legea la vot după ce a obținut o relativă neutralitate din partea lui Donald Trump și un sprijin foarte relativ în păstrarea poziției sale. De fapt a fost, în cea mai mare măsură, alegerea congressmanului creștin practicant, după ce s-a rugat în ajun, așa cum ne-o spune președintele Comisiei de Afaceri Externe a Camerei, Michael McCaul, un fervent susținător al Ucrainei.
Rezultatul a fost unul care a salvat și Partidul Republican – în fața unui public care susține ajutorul pentru Ucraina într-o proporție covârșitoare, 36% dintre americani considerând că SUA nu face îndeajuns – a dovedit curaj și a utilizat instrumentarul la dispoziția liderului Camerei și unui politician versat pentru a trece legislația la vot. Desigur, cu largul sprijin al Democraților, într-un efort bipartizan profund aplaudat de către publicul care urmărește în mod consecvent pozițiile moderate și coezive ale Congresului în fața extremelor și diviziunii.
Unii s-au grăbit să-l numească pe Mike Johson un Churchill al epocii moderne și al momentului, cu referire, probabil, la câștigarea războiului, participarea la reașezarea lumii prin participarea la reuniunile și deciziile celor Trei Mari, dar care a pierdut primele alegeri de după război. Desigur comparația este excesivă, dar cred că putem spune că, în ciuda întâmplării care l-a adus pe Johnson la conducerea Camerei după atâtea încercări ce au urmat demiterii lui Kevin McCarthy, că votul a adus un nou lider Partidului Republican.
Johnson are câteva credențiale care, dacă va reuși să-și păstreze poziția până la alegeri, îl vor recomanda pentru conducerea republicană și noi funcții în viitor. Face parte din spațiul tradiției americane republicane tradiționale, creștin – democrat, practicant, din America profundă a sudului, susținut de republicanii tradiționali și acceptat de Trump mai de voie, mai de nevoie, o punte excelentă către votanții și susținătorii lui Nikki Haley. A dovedit că are curaj, acceptă argumentele și se convinge singur înainte de a-și căuta alianțele și a-i convinge și pe alții de ceea ce ar fi inacceptabil, potrivit rețelelor sociale.
În actuala penurie de lideri și dominație trumpistă, Republicanii chiar aveau nevoie de un lider. Cu viitor.
Se încarcă comentariile...
