Dificultăţi de limbă (VI): „Zoei”, „Zoe-i”, „Zoii” sau „lui Zoe”?

În limba română, numele de persoană feminine fac genitiv-dativul adăugând „-ei” sau „-ăi” la radical. Uneori, când regula nu funcţionează, apelăm la articolul masculin antepus „lui”, deşi scriitori mai îngrijiţi s-au străduit, pe cât au putut, să-l evite. Povestea acestei situaţii paradoxale, în cele ce urmează…

Ce ne spune gramatica? Norma spune că substantivele nume de persoană feminine (cele mai multe) terminate la nominativ-acuzativ în -a, au o flexiune analogă cu substantivele comune. Astfel, „Maria” face „Mariei”, după cum „familia” face „familiei”. La fel, Sanda” face „Sandei”, tot aşa cum „lavanda” face „lavandei”.

În flexiunea substantivelor comune există şi modelul „gradina, grădinii”, ceea ce explică apariţia timpurie a genitiv-dativul popular, pe care îl auzim şi astăzi în limba vorbită: „Irinii”, Valentinii etc.

• „Iar împărăteasa, muma Irinii, umbla toată ziulica cu copilaşul de mână.” (DELAVRANCEA, Stăpânea odată)
• „Când a terminat de strigat mama Irinii, cineva a făcut semn că-i de plecat la cununie.” (Internet)
• „Minunea de la Maglavit e mică faţă de cea de mai sus şi minciunile Mihaelii din Dor Mărunt de Călăraşi.” (Internet)

Alte nume, terminate de asemenea în -a, precum „Florica” sau „Rodica” fac literar „Floricăi”, „Rodicăi”, nu „Floricii”, „Rodicii” (după „furnica, furnicii”).

• „Aştept cu sufletul la gură să notez numele Floricii, al Stanei sau al Mărioarei.” (Renaşterea bănăţeană, 21.07.2016)
• „Şi datorită muncii din greu a Rodicii, ea şi bărba-su au reuşit în acest an să îşi cumpere un apartament în Insulele Canare.” (Internet)

A doua regulă ne spune că numele de persoane feminine care au alte terminaţii (alte vocale, consoane) primesc articolul antepus lui, ca şi cele masculine: „lui Carmen”, „lui Gabi” etc.

Să cercetăm acum şi modul cum au fost ele tratate unele nume de către scriitori, editori, revizori, corectori de carte.

Zoe, celebrul personaj caragialian, face genitiv-dativul în mai multe feluri. Autorul preferă forma „Zoii”:

• CAŢAVENCU: Omul meu! (se dă cam la spatele Zoii.)

sau, mai subtil: „coanii Joiţichii”:

• PRISTANDA: Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia...

Criticii au folosit şi ei diverse soluţii: „Zoiţei”, inexistent la Caragiale, unde găsim, o sigură dată, „Zoiţica” (C. Dobrogeanu-Gherea) sau „Zoei” (G. Călinescu).

Într-un articol din 2004 pe această temă, Rodica Zafiu mai menţionează: „Maitreyei” sau „Maitreyiei” (în funcţie de ediţie, la Mircea Eliade); „vizita Doly-i” (G. Ibrăileanu); „făcu o vizită de curtoazie Caty-ei” (G. Călinescu).

Nu putem să nu observăm efortul acestora de a-l lipi pe -ei, la genitiv-dativ, dar să fie oare soluţia normală?

Pe Internet, se poate vedea preferinţa netă a vorbitorilor contemporani pentru genitiv-dativul cu lui:

• „Fratele cel mic al lui Zoe, Nicu Ceauşescu, a decedat in toamna lui 1996, intr-o clinica din Viena.”
• „Cauza despărţirii era faptul că familia lui Maitreyi nu a putut să înţeleagă intensitatea iubirii dintre cei doi.”
• „Dany ii spune lui Doly: Hey, ce cauţi tu acasă la mine? De ce vii neinvitată?”
• „Apoi continuă, în alt registru: rochia verde-pal cu guler de dantelă a lui Caty, fiica Generălesei, aflată într-o ladă veche, plină de pânze de păianjen şi acoperită cu un cearşaf alb, „ca un giulgiu“, o rochie de mireasă ce stătuse, în mod miraculos, neîndoită în ladă, şi care, odată scoasă la lumină, nu pare să se mai potrivească...”

Acestea fiind faptele, ce concluzii am putea trage şi ce recomandări am putea face?

• O serie de substantivele nume de persoană masculine ne apar ca „unic model” pentru cele identice feminine, datorită sincretismul de gen: lui Dani, lui Doly, lui Gabi, lui Mina etc.
• Articolul lui, deşi masculin, este singurul posibil în cazul substantivelor nume de persoană feminine care nu pot fi asimilate de onomastica românească tradiţională: lui Alice (pronunţat: Alis), lui Beatrice (pronunţat: Beatris), lui Carmen, lui Cindy, lui Consuelo, lui Jeni, lui Lori, lui Naomi etc.
• Nu este îngăduit să folosim această formă de genitiv-dativ acolo unde cazul genitiv sau dativ poate fi format după regula tradiţională a limbii române. Vom spune şi scrie: Andreei, nu lui Andreea; Isabelei, nu lui Isabela; Taisei, nu lui Taisa.
• În limba literară, trebuie folosită forma în -ei sau -ăi, când acest lucru este posibil, fără o forţare nefirească a declinării. Putem spune, aşadar: Minei, Zoei etc.

• „Poate cea mai mediatizată iniţiativă muzicală a lui Elton John a fost adaptarea piesei Candle In The Wind (compusă iniţial în '74 în memoria Marylinei Monroe) pentru funeraliile prinţesei Diana.” (Internet)

• Se vor evita soluţiile de postpunere a mărcii de genitiv-dativ cu cratimă: Zoe-ei sau Zoe-i, Doly-ei sau Doly-i, Iris-ei etc.
• Se consideră populare, deci nerecomandabile, formele terminate în -ii: Angelii, Măriuchii, Voichiţii etc.
• Deşi hibride, soluţiile pentru formarea genitivului sau dativului la numele de persoană feminine (sau la cele asimilate acestora) sunt următoarele: -ei (Ioanei), -ăi (Rodicăi) şi lui (lui Carmen), neexistând motive de a nu fi acceptate.