Duminica viitoare va fi un nou moment electoral care poate fi definitoriu pentru direcţia în care mergem ca ţară, nu doar prin numele celui care va fi Preşedintele României, ci mai ales prin modul în care acţionăm ca societate în acest context. Ce am învăţat cu toţii din aceşti ani? Cred că e înţelept să analizăm ce lucruri au evoluat în bine, care au rămas constante şi care au evoluat în rău. Rezum, pe scurt, 3 evoluţii care merită menţionate:
Ce contează, de fapt, înainte de votul de la aceste alegeri prezidenţiale? Vreau să trec în revistă câteva date (fapte, nu păreri) care ar putea ajuta la încadrarea mai corectă a acestor alegeri.
De mai multe săptămâni auzim un nou discurs, care se insinuează treptat în spaţiul public - acela că viitoarele alegeri vor forţa românii să se pronunţe cu privire la apropierea de Europa sau de America. Că diversele forţe politice sunt fie pro-europene (pro-germane, în special) fie pro-americane (pe filiera celebrei axe Washington-Londra, sau pe mai noua axă Israel-SUA).
Într-un discurs susţinut la începutul anului, Regina Marii Britanii definea, în doar câteva cuvinte, nevoia întoarcerii la o bază comună pentru cei care iau decizii, pentru a sublinia rolul liderilor din ţările democratice.
România se află, pentru prima dată în istoria sa post-decembristă, în faţa unei opţiuni. Acum, spre deosebire de anii '90, elitele puterii din România au de ales între mai multe modele. Ceva ce n-am mai avut din perioada interbelică.
