Dan Sultănescu

De mai multe săptămâni auzim un nou discurs, care se insinuează treptat în spaţiul public - acela că viitoarele alegeri vor forţa românii să se pronunţe cu privire la apropierea de Europa sau de America. Că diversele forţe politice sunt fie pro-europene (pro-germane, în special) fie pro-americane (pe filiera celebrei axe Washington-Londra, sau pe mai noua axă Israel-SUA).

Într-un discurs susţinut la începutul anului, Regina Marii Britanii definea, în doar câteva cuvinte, nevoia întoarcerii la o bază comună pentru cei care iau decizii, pentru a sublinia rolul liderilor din ţările democratice.

România se află, pentru prima dată în istoria sa post-decembristă, în faţa unei opţiuni. Acum, spre deosebire de anii '90, elitele puterii din România au de ales între mai multe modele. Ceva ce n-am mai avut din perioada interbelică.

Am început săptămâna trecută o trecere în revistă a principalelor motive pentru care evenimentul de pe 17-18 septembrie este unul cu mize importante.

Înainte de orice, ce este Intermarium? Căutarea termenului ne arată o iniţiativa est-europeană (cu origini poloneze, plecând chiar de la planul Piłsudski – vezi primul grafic de mai jos, în care cu verde este definită zona dintre Rusia şi Europa) gândită să creeze un spaţiu de cooperare în regiunea celor trei mari – Marea Baltică, Marea Neagră şi Marea Adriatică.