Adevăratul templu al dacilor. Locul secret de lângă Sarmizegetusa unde erau comorile de aur uluitoare, aduse zeilor
0La doar câteva sute de metri de incinta sacră a Sarmizegetusei Regia au fost descoperite cele mai mari comori de aur dacice: cel puţin 21 de brăţări spiralice şi mii de monede preţioase.
Edificiile din incinta sacră a Sarmizegetusei Regia nu au păstrat comori antice preţioase. În schimb, pe culmea Căpărăreaţa, un loc misterios aflat la câteva sute de metri de temple, au stat ascunse, timp de aproape două milenii, cele mai preţioase tezaure ale dacilor.
Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat
Cel puţin 21 brăţări din aur masiv, dar şi mii de monede antice din aur au fost descoperite pe culmea ascunsă din pădure, pe care unii arheologi au asemănat-o cu un sanctuar unde dacii comunicau cu divinităţile.
Descoperirea care a adus „febra aurului”
Căprăreaţa a devenit cunoscută ca loc al comorilor la începutul anilor ´70. În toamna anului 1970, un localnic a descoperit aici un koson de aur, pe care l-a predat autorităţilor.
„Cu puţin timp în urmă, cetăţeanul Ştefan Portic a găsit din întâmplare o monedă în pădurea din apropierea fostei reşedinţe a regilor daci, Sarmizegetusa. La o cercetare mai atentă, moneda s-a dovedit a fi un Koson de aur (8,5 grame) şi reprezintă o raritate numismatică. Asemenea monede nu s-au mai descoperit din secolul al XIX-lea. Moneda a fost emisă între anii 40 şi 29 înaintea erei noastre şi este o copie a denarului republican roman. Inscripţia este în limba greacă şi se referă la numele presupusului rege dac, Koson. Cele două faţete ale monedei: consul roman între doi lictori care poartă torţele şi vultur ce ţine în gheare o cunună”, informa Drumul Socialismului, din 21 februarie 1971.
Brăţări dacice. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Descoperirea a fost remarcată şi de arheologi. „Timp de 17 decenii nu s-au mai semnalat monede Koson sau ale lui Lysimach printre descoperirile de pe dealul Grădiştei sau din regiunea munţilor Orăştiei. În septembrie 1970, un muncitor a găsit la est de terasa sanctuarelor, în afara zidurilor, la distanţă de circa un kilometru, o monedă de aur Koson. Astfel avem până în prezent trei puncte topografice sigure cu descoperiri de monede Koson în regiunea Sarmizegetusei Regia”, informa cercetătoarea Iudita Winkler în lucrarea „Consideraţii despre moneda „Koson”, din 1972, dedicată monedelor antice din aur.
Atelierul metalurgic al dacilor
În primăvara anului 1971, arheologii au cercetat zona Căprăreţei şi au scos la iveală o mulţime de obiecte antice, fără însă a menţiona găsirea unor obiecte de aur. „În primăvara anului 1971, la corhănitul buştenilor din exploatarea forestieră de pe versantul de sud al piciorului Muncelului, pe care se află Sarmizegetusa şi la est de incinta sacră, s-au descoperit unelte dacice de făurărire. Această descoperire fortuită a determinat începerea săpăturilor din campania anului 1971 în acel punct, cunoscut cu numele de Căprăreaţa. Cercetările au dus la dezvelirea unui mare atelier de făurărie, cu unelte, produse în curs de prelucrare şi produse finite, precum şi a circa 1.000 de kilograme de fier în lupe. Alte terase din apropiere au fost sondate constatându-se că toate au urme de locuire antică”, informau arheologii Constantin Daicoviciu, Ştefan Ferenczi şi Ioan Glodariu în studiul „Cetăţi şi aşezări dacice în sud – vestul Transilvaniei” din 1989.
În primii ani după 1990, moneda din aur găsită de Ştefan Portic şi uneltele dacice de la Căprăreaţa au atras numeroşi căutători de comori în Sarmizegetusa Regia, dotaţi cu detectoare de metale, cu hărţi militare şi cu documente care îi ajutau să se apropie de comorile dacilor. O anchetă a procurorilor informa că ginerele localnicului care a descoperit moneda koson le-a devenit călăuză traficanţilor de comori.
Căldarea de aur
În zona Căprăreaţa, prima mare comoară cunoscută publicului a fost scoasă la iveală de braconieri în luna august a anului 1998, după mai multe luni de scotocire a zonei. Conţinea peste 3.600 de galbeni – peste 30 de kilograme de stateri Lysimach, Pharnakes şi Asander din aur. Protagoniştii descoperirii au fost Darius Baci şi Mircea Mihăilă, doi hunedoreni cu legături în lumea interlopă a Devei, însoţiţi de localnicii luaţi drept călăuze şi sprijiniţi de unii poliţişti din zonă. La scurt timp după găsirea tezaurului aceştia i l-au arătat unui pădurar întâlnit pe drumul de întoarcere din Sarmizegetusa Regia. Cele peste 30 de kilograme de monede din aur găsite în vara anului 1998 de traficanţii de comori au fost valorificate la casele de licitaţii din Europa Centrală şi SUA, iar în prezent sunt date în urmărire internaţională. Doar 27 de monede au fost recuperate din imensul tezaur.
Primele şase brăţări
În primăvara anului 1999, braconierii au dat din nou lovitura în aceeaşi zonă, pe Culmea Căprăreţei. De aici a fost scos la iveală primul tezaur de brăţări de aur cunoscut până în prezent. Cele şase piese au fost descoperite pe o terasă artificială, la circa 600 de metri de incinta sacră a Sarmizegetusei. Aici au fost descoperite şase brăţări de aur, toate recuperate ulterior de autorităţile judiciare.
Cea mai faimoasă descoperire
Cea mai faimoasă comoară a fost descoperită în 6 mai 2000, pe aceeaşi culme a Căprăreţei, la circa 500 de metri de temple, tot de braconierii călăuziţi de localnici. Tezaurul care conţinea zece brăţări spiralice de aur se fusese depus la baza unei stânci înalte de trei metri, situată la marginea unei terase artificiale, amenajată în antichitate. Doi localnici, tată şi fiu, au fost folosiţi ca săpători de către braconieri. Unul dintre ei, Remus Râmbetea, a relatat autorităţilor cum s-au petrecut lucrurile.
„Florin (n.r. fiul său) a săpat în pământ dezvelind o lespede de piatră de formă aproximativ dreptunghiulară, cu dimensiunile de circa 50/35cm. După ce am ridicat lespedea, iar Florin a mai săpat puţin, am văzut un obiect din metal de culoare galbenă cu încrustaţii în formă de frunze, despre care iniţial am crezut că ar putea fi coroana unui rege dac. Florin a scos obiectul respectiv din pământ şi am observat că, de fapt, erau două brăţări comprimate şi introduse una în cealaltă. Brăţările aveau aproximativ cinci spire, iar la capete erau mai late şi încrustate sub formă de frunze şi capete de lup sau de şarpe. Am fost foarte impresionaţi de găsirea acestor brăţări”, mărturisea fostul pălmaş
Acesta a observat iniţial trei perechi de câte două brăţări, introduse una în cealaltă şi aşezate vertical într-o groapă care era placată cu lespezi de piatră. Groapa avea formă triunghiulară, fiind asigurată în partea de jos cu două lespezi de piatră, iar latura de deasupra reprezenta panta muntelui, nefiind pericol de surpare, adăuga acesta.
„Deasupra celor două lespezi se afla a treia lespede pe care am descris-o anterior, de formă aproximativ dreptunghiulară, având rolul unui capac. Florin a scos cele 6 brăţări două câte două, iar eu le-am aşezat pe un strat de frunze aflat în apropiere. A încercat încă o dată cu detectorul în groapa respectivă şi auzind semnal, Florin a căutat din nou şi a mai scos încă două perechi de câte două brăţări introduse una în cealaltă, care au fost aşezate pe fundul gropii în poziţie orizontală şi ceva mai în amonte decât celelalte şase brăţări. A luat cele 10 brăţări şi le-a introdus într-o geantă în care eu am transportat anterior mâncarea, păstrând în continuare acest bagaj asupra lui. Descoperirea acestor brăţări ne-a uimit astfel încât nu mai puteam vorbi unii cu alţii. A aruncat, de bucurie, cu uneltele încât era să mă lovească şi pe mine. Tezaurul de 10 spirale din aur a fost introdus într-o geanta de voiaj şi transportat la locul de campare unde, conform înţelegerii, au fost preluaţi de un alt căutător, în autoturismul de teren şi transportaţi la apartamentul său din Deva”, se arată într-un dosar al comorilor dacice.
În noaptea următoare, în apartamentul din Deva al unuia dintre braconieri, brăţările au fost împărţite între aceştia. În zilele următoare, au fost scoase din ţară şi traficate pe piaţa neagră a antichităţilor. În acelaşi timp, cei doi localnici care au participat la descoperire au fost nevoiţi să se ascundă timp de mai multe săptămâni, de teama grupărilor interlope, care s-au alertat la aflarea informaţiei despre descoperirea tezaurului. Au primit 15.000 de mărci, pentru a păstra tăcerea. Florin Râmbetea a devenit ulterior martor cu identitate protejată, în anchetele judiciare.
Cinci brăţări de aur
În perioada 26 – 27 mai 2001, alte cinci brăţări dacice de aur au fost scoase la iveală din zona Căprăreaţa.
„O nouă echipă de braconaj arheologic a verificat zona primei descoperiri pentru a găsi alte tezaure. Echipa a întreprins un raid pe versantul opus al culmei Muchea Căprăreţei unde a localizat şi sustras prin detecţii ilegale 3 spirale din aur. Continuând detecţiile a doua zi, la circa 150 metri în aval de groapa celor 3 spirale, pe aceeaşi direcţie, a mai descoperit încă două spirale, aflate la distanţa de circa 10-15 metri între ele. În final, raidul de două zile al echipei, pe acest versant al culmii Muchea Căprăreţei, s-a soldat cu localizarea şi sustragerea a 5 spirale din aur. Una din primele trei piese poartă amprenta unei lovituri de sapă, aplicată în momentul descoperirii”, arăta fostul procuror Augustin Lazăr, la acea vreme prim-procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, coordonatorul anchetelor din dosarele comorilor dacice. Tezaurul a fost împărţit de braconieri şi traficat apoi pe piaţa neagră, în Occident.
În afara comorilor de la Căpărăreaţa, alte cel puţin trei brăţări dacice de aur au fost scoase la iveală de braconieri, de la Sarmizegetusa Regia. Acestea din urmă fac parte din două tezaure antice, descoperite în apropierea zonei sacre. Până în prezent, autorităţile au recuperat 13 spirale de aur.
Ofrandele depuse într-un loc sacru
Din cele trei tezaure de brăţări dacice descoperite pe culmea Căprăreaţa unul a fost depus la baza unei stânci masive, care, potrivit arheologilor, avea rolul de altar, iar al doilea pe o terasă artificială pe care s-ar fi aflat un edificiu de cult. Unii arheologi au concluzionat că brăţările dacice de la Căprăreaţa reprezentau depuneri rituale în cinstea zeilor.
„Studiind locurile de descoperire de brăţări de aur polispiralice, decorate cu protome de dragon şi palmete poansonate se poate constata faptul că acestea se grupează în apropierea sanctuarului Sarmizegetusei, sau în imediata vecinătate a acestuia, în poziţii care par să aibă o legătură cu cultul înălţimilor sau al stâncilor. Deşi aceste tezaure au fost depuse în zone care par să fi fost continuu ocupate în cursul secolelor I a.Chr. - I p.Chr., persoanele care au încredinţat pământului asemenea bogăţii, le-au îngropat la mică adâncime, fără să se teamă că ele ar putea fi recuperate de alţii. Toate acestea ne îndreptăţesc să socotim că avem de a face cu depuneri rituale, de ofrande sacre dintre cele mai preţioase şi prestigioase, consacrate zeilor, constând din podoabe măreţe şi un mare număr de monede de aur şi argint, depuse în locuri încărcate de o semnificaţie religioasă aparte”, scria dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, managerul Muzeului Naţional de Istorie a României, în lucrarea „13 din 24… – Brăţările de aur regale dacice de la Sarmizegetusa Regia”, publicată în volumul „Combaterea traficului cu bunuri culturale ‐ recuperarea trecutului” (2013).
De ce dacii au depus aurul în Căprăreaţa
Culmea Căprăreţei, un loc unde accesul era dificil, marcat de stânca pe care arheologii au considerat-o parte a unui altar natural, nu a fost aleasă întâmplător de daci, pentru depunerea tezaurelor de aur, scrie dr. Barbara Deppert-Lippitz, în lucrarea „Simbolism şi Semnificaţie – Spiralele dacice din aur”.
„Ofrandele erau depuse numai în locuri care erau considerate porţi către „lumea de dincolo”. Formaţiunile muntoase bizare, peşterile, rocile, copacii sau apa erau indicii esenţiale pentru a crede că un loc era locuit de spirite divine sau misterioase. Unele din aceste locuri sunt chiar şi astăzi atracţii turistice, altele nu mai pot fi identificate. Copacii, care formau odată un crâng sacru nu mai există, râurile şi-au schimbat cursul, agricultura şi industria a schimbat peisajul. Dar chiar şi atunci când nu există indicaţii externe, orice ofrande ritualice sunt dovezi că locul de descoperire a fost odată considerat sacru. Cel puţin la un moment dat în istoria lor, vârful şi incinta sacră a Sarmizegetusei Regia, precum şi versanţii abrupţi de la Căprăreaţa au fost locuri care permiteau comunicarea cu puterile transcendente ale Lumii de Dincolo”, afirma arheologul, în lucrarea publicată în volumul „Combaterea traficului cu bunuri culturale ‐ recuperarea trecutului” (2013).
Vârful Căprăreaţa aminteşte de faimoasele descrieri „nemata” celtice, sanctuare naturale unde doar preoţii comunicau cu divinităţile, adăuga dr. Barbara Deppert-Lippitz.
Vă recomandăm să citiţi şi: