Bistriţa: Lucica Râpan este învăţătoarea care vrea să devină psiholog

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lucica Râpan

Lucica este o fire veselă a cărei viaţă se învârte în jurul şcolii. Adoră copiii, de aceea a făcut un master pentru a-i ajuta mai mult.

Este învăţătoare de opt ani. Crede că nimic nu este întâmplător şi că totul se întâmplă cu un scop. "Nu am ales această profesie pentru că mama mea şi sora ei sunt cadre didactice, ci pentru că mi-am dorit. Nu am avut niciun model. Aşa a fost să fie", spune Lucica. Ei i s-a povestit că, la botez, mătuşa sa, o educatoare în Bistriţa-Năsăud, i-a prezis că va deveni învăţătoare. "Sora mamei mi-a dat un stilou în mână de care eu nu am vrut să mă mai despart. Văzând reacţia mea, mătuşa a spus că mă voi face învăţătoare. În schimb, mama nu a fost prea încântată şi a zis că sunt destui profesori în familie", povesteşte zâmbind Lucica.

Primul eşec

Toată familia sa îşi dorea să o vadă medic, de aceea au îndrumat-o înspre profilul chimie-biologie în liceu. Însă, Lucica a simţit că locul ei nu e acolo. S-a înscris şi la profilul pedagogic al Colegiului Naţional "Andrei Mureşanu" din Bistriţa, unde, din nefericire, nu a fost admisă. "A fost primul meu eşec. A durut. Enorm", mărturiseşte învăţătoarea.

A intrat, în schimb, la chimie-biologie, un profil de care avea oroare şi pe care nu a putut să-l urmeze mai mult de două săptămâni. "Auzeam cum fetele de la pedagogic repetau la pian, iar asta accentua durerea. Atunci m-am hotărât să renunţ şi să dau admitere la anul. Şi am reuşit. Am fost foarte fericită. Mă minunez şi azi când mă gândesc cât curaj am putut avea atunci", crede Lucica. Ea mai spune că, de regulă, când şi-a dorit ceva, indiferent de opinia celorlalţi, şi a luptat pentru a obţine acel ceva, mereu a câştigat

Mama, colegă de şcoală

A intrat în învăţământ în 2002 cu o medie mare, peste 9. Cum în judeţ nu a prins post decât departe de Bistriţa, şi-a încercat norocul în altă parte, taman în capitala ţării. "Atunci am intrat, pentru prima dată, pe internet şi am văzut că erau posturi vacante în Bucureşti. Seara eram pe tren, iar a doua zi eram deja înscrisă", explică Lucica. Fiindcă a nimerit un post într-o comună la 30 de km distanţă de capitală, ea a cerut detaşare şi a ajuns în comuna bistriţeană Budacu de Jos. Un an mai târziu preda carte copiilor din comuna Budacu de Sus, unde a lucrat, timp de 5 ani, alături de mama ei, profesoară de limba germană. Din 2009 predă la Liceul de Muzică "Tudor Jarda" din oraş.

Psiholog, pe viitor

La copii iubeşte inocenţa, lipsa de prejudecăţi şi dezinvoltura. "Elevii mei mă uimesc şi mă impresionează în fiecare zi. Simt că întineresc alături de ei", crede învăţătoarea. Ea vrea să facă mai multe pentru ei, de aceea şi-a propus să devină psiholog, profesie pentru care s-a pregătit şi a absolvit un masterat în consiliere şcolară.

ÎNTREBĂRI şi RĂSPUNSURI

Care e lecţia de viaţă pe care o predai elevilor tăi?

Îi învăţ să fie mereu sinceri, să se respecte reciproc şi să socializeze. Lecţia socializării e foarte importantă pentru că, în timp, îşi pune amprenta. Dacă de mici vor şti să socializeze şi să comunice, atunci se vor descurca în viaţă.

Ce simţi că-ţi lipseşte?

Vreau să călătoresc, să văd lumea. Mi-am propus ca la anul să merg cu avionul şi o voi face. Tot la anul vreau să merg în Franţa, la muncă, mai mult pentru a cunoaşte felul de a fi şi cultura francezilor decât pentru bani.

PROFIL
Născută: 10 noiembrie 1981, Bistriţa

Studii: masterat în consiliere şcolară şi asistenţă psihopedagogică

Familie: necăsătorită

Ce-i place:

Iubeşte călătoriile şi excursiile pe munte. "Natura e perfectă, nu are cusur şi îţi oferă tot ce ai nevoie. Îmi plac excursiile pe munte pentru că, de fiecare dată, mă încarc pozitiv şi pentru că e un loc în care mă regăsesc", spune Lucica. Învăţătoarei îi mai plac lectura şi oamenii cu care poate comunica liber.

Ce nu-i place:

Detestă că totul e guvernat de principiul "cantitate, nu calitate". Ea crede că, din acest motiv, unii oameni renunţă aşa uşor la valorile la care ţin. Lucicăi nu-i mai place că politicul se implică atât de mult în sistemul de învăţământ. Ea mai spune că n-ar putea face o activitate care nu o atrage.