Cum se sărbătorea 23 august în comunism, într-un oraș din Transilvania: „În fața Muzeului, am făcut playback comunist”

Ziua de 23 august 2023 marchează 79 de ani de la unul dintre cele mai controversate evenimente din istoria României. Timp de 40 de ani, până la prăbuşirea regimului comunist, la această dată se sărbătorea Ziua Naţională a României.

În urmă cu 78 de ani, la 23 august 1944, România ieşea din alianţa cu Puterile Axei (Germania, Italia şi Japonia), declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaţilor (Franţa, URSS, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii) şi declara război Germaniei naziste şi Ungariei horthyste.

În comunism, acest moment istoric a fost exploatat la maxim, fiind organizate evenimente uriașe în toate județele țării. La Alba Iulia, trei locuri erau dedicate sărbătorii de 23 august: Stadionul Cetate, unde să puneau în scenă regii complicate cu mii de oameni, strada din fața blocurilor M, pe Platoul Romanilor, unde erau defilările, și uneori zona din fața Muzeului Național al Unirii, unde se simulau spectacole artistice.

„Pe stadion aveam niște chestii colorate în mână, cartonașe am impresia, nu mai știu din ce erau confecționate. Ne aliniau, mâna pe umărul celui din față și ne ziceau cu ce parte să o ridicăm și din mulțimea aceea de oameni și pancarte se forma un mesaj. Ridicam cartonașul și ieșea: Trăiască pacea, Ceaușescu pace… cei de la școala mea le aveam pe astea cu pacea. Alții aveau alte mesaje. Făceam repetiții zile întregi ca să ne sincronizăm”, spune Sebastian C. fost elev al Școlii Nr. 7, potrivit unui document de la Muzeul Unirii din Alba Iulia

„Au pus muzică și ne strigau să deschidem gurile larg, să pară că știm versurile”

Paul Mureșan era în 1988 pionier și elev la Alba Iulia. Atunci ar fi trebuit să apară la televizor ca membru al unui cor, deși nu știa să cânte și nu cunoștea versurile. „În fața Muzeului, am făcut playback comunist. Știți cum e? Era muzică de cor și noi trebuia să cântăm. De fapt, să pară că o facem. Era anul 1988 când am participat la o filmare a TVR. Ne-au aliniat au pus muzică și ne strigau să deschidem gurile larg, să pară că știm versurile. Partidul, Ceaușescu, România și Iancule mare, Iancule tare. Astea două melodii”, a afirmat bărbatul. Filmarea nu a fost difuzată niciodată.

Profesorii erau obligați să iasă cu elevii la manifestări și nu conta dacă era foarte cald sau ploua. „Țin minte o senzație puternică de sete. Era foarte cald și trebuia să îi ducem pe copii la aceste prostii megalomanice. Era vacanță de vară, erau la bunici sau cu părinții și noi trebuia să îi adunăm. Se conta pe numere mari, să se vadă că toată suflarea, de la mic la mare, îl iubește pe tovarășul. Să dăm bine… Ne filmau și cei de la partid sperau să iasă bine, să prindem și noi 2-3 secunde la montajul TV dedicat zilei. Nu știu să fi apărut și noi vreodată”, spune fosta profesoară Maria Perța.

Pentru demonstraţiile de pe stadioanele și bulevardele fiecărui oraș din țară, se muncea enorm sub directa îndrumare a câte unui tovarăș local cu aptitudini artistice. Munca începea cu cel puțin două luni înainte, pentru ca în ziua de 23 august totul să fie perfect. Erau însă și incidente. Mulți dintre cei puși să stea cu orele în căldura insuportabilă nu rezistau și ajungeau la spital.