Stegarul dac, excentricul ce a bulversat imaginea dacilor: „Caricatură modernă, care fascinează naivitatea populară”

Tot mai mulți români și-au descoperit vocația de „daci liberi”, după modelul controversatului „stegar dac”. Cei care cunosc cu adevărat fenomenul privesc cu regret modul în care moștenirea culturală a dacilor este adesea dusă în derizoriu.

Moștenirea dacică a devenit un motiv de mândrie pentru tot mai mulți români, dar specialiștii atrag atenția că aceasta este adesea dusă în derizoriu, atât prin comportamentul unora dintre „noii daci”, cât și prin impresiile greșite pe care aceștia le lasă în societate.

Stegarul dac, românul care a răsturnat imaginea strămoșilor noștri

Autointitulat „stegarul dac” ori „samuraiul dac”, Cezar Cătălin Avrămuță (58 de ani) a devenit în ultimii ani un personaj cunoscut românilor, pentru gesturile sale controversate, dar și prin înfățișarea sa. Îmbrăcat în haine inspirate din costumele dacice (tunică, manta și sandale), fluturând steaguri tricolore uriașe, excentricul „stegar dac” a atras atenția publicului prin proteste la înălțime.

De peste un deceniu, „stegarul dac” atrage din când în când atenția, cățărându-se în copaci, pe macarale și clădiri, făcând greva foamei ori certându-se cu forțele de ordine.

A fost amendat de mai multe ori, iar în alte situații a fost așteptat să coboare de la înălțime și a fost transportat la spital, pentru evaluare psihiatrică, după ce amenințase că se va arunca în gol dacă autoritățile vor încerca să-l aducă cu picioarele pe pământ.

Stegarul dac, popular printre români

În ultimele luni, aparițiile sale excentrice au fost tot mai frecvente, impulsionate de popularitatea pe care și-a creat-o în timp și de mediatizarea on-line. Numeroșii români i-au privit gesturile controversate cu admirație. Are peste 20.000 de urmăritori pe Facebook și aproape 60.000 pe TikTok, iar zilnic fanii săi îi transmit mesaje de susținere.

„Am fost la fiecare protest al dumneavoastră. Vă stimez din toată inima! Sunteți cel mai bun exemplu pentru întreaga noastră țară”, i-a transmis unul dintre aceștia.

Alții i-au luat exemplu „stegarului dac” și, echipându-se și ei în haine care amintesc de straiele dacilor, cu cușme de import achiziționate din piețe, cu cojoace, ițari, sandale sau opinci, au încercat să iasă în evidență pe rețelele sociale.

Adesea încercările de a-i copia pe dacii care au trăit pe teritoriul României în Antichitate se dovedesc ridicole. Unii specialiști arată că „dacii moderni” nu fac decât să distorsioneze istoria.

Ținutele acestora sunt nepotrivite, chiar dacă seamănă cu cele regăsite pe Columna lui Traian, anticii purtând straie simple, adaptate climei și nevoilor lor, decât cele cumpărate în prezent din comerț.

La fel de controversate sunt, arată unii oameni de știință, și asocierea dacilor cu curentul naționalist și cu diverse manifestări religioase și mistice. Din anii ‘90, Sarmizegetusa Regia devenise un loc de întâlnire pentru numeroase secte și grupuri de meditație, iar acest fenomen care a dăunat sitului a fost oprit cu greu.

În același timp, Țebea - locul din Hunedoara unde se află mormântul lui Avram Iancu, a devenit un teren de defilare pentru români echipați după modelul „dacic”.

Amărăciunea ultimului dac din Munții Orăștiei

Vladimir Brilinsky, omul care a descoperit matrița din Sarmizegetusa Regia și a avut grijă, timp de mai mulți ani, de cetatea dacică din Munții Orăștiei, a observat cu amărăciune degradarea dacismului în ultimii ani, un fenomen accentuat de personaje excentrice care folosesc imaginea dacilor pentru a se promova și a-și urmări interesele controversate.

El povestește că nu a îmbrăcat hainele de dac dintr-o dată și că nu a făcut-o ca un gest ostentativ sau din dorință de spectacol, ci ca o expresie firească a implicării sale în salvarea sitului arheologic. Brilinsky a fost numit, poate exagerat, după cum afirmă, „ultimul dac din Munții Orăștiei”, pentru munca sa neobosită la Sarmizegetusa Regia.

După ce a început mișcarea de reconstituire istorică, adaugă fostul administrator al sitului Sarmizegetusa Regia, grupul Terra Dacica Aeterna, din care a făcut parte, a fost primul care a promovat o abordare riguroasă și autentică, bazată pe respectul față de cercetarea științifică, în reconstituirea vieții de zi cu zi și a ținutelor dacice.

Alături de istorici și arheologi, Brilinsky s-a implicat în proiecte educative și interactive, pentru a promova în rândul elevilor și tinerilor istoria dacilor și romanilor într-un mod corect și atractiv.

Cu timpul însă, au apărut și alte grupuri de reenactment, dar unele dintre ele nu au ținut cont de exigențele respectate de asociații ca Terra Dacica Aeterna și Garda Apulum.

„Din păcate, ideile de Dacia și de dac s-au răspândit și printre cei certați cu istoria adevărată, clienți ai ostentației, clovni sau șarlatani, care inventau tot felul de istorii cu dacul Iisus, cu vrăjitoare sau cu preotese dace, cu energii bune smulse din templele Sarmizegetusei, cu teorii halucinante, predate enoriașilor care scoteau din buzunar bani grei pentru a învăța tâmpenii”, a scris Vladimir Brilinsky într-un editorial publicat în Hunedoreanul.

Modul în care mulți români au ajuns să se raporteze la daci și la moștenirea lor s-a îndepărtat tot mai mult de adevărul istoric, fiind alterat de popularitatea crescândă a personajelor controversate care au exploatat imaginea anticilor într-un mod incorect.

„Peste toți, tronează un stegar dac, o caricatură modernă, care fascinează naivitatea populară prin originalitatea lui grotescă. Un pilaeus, o barbă, un cămeșoi asortat cu sandale chinezești și un drapel tricolor nu au nimic de a face cu ideea de dac dar în jurul lui istericalele fac zid, în numele libertății de exprimare. Ultima legănare a acestui maimuțoi într-un copac, din care răcnea un cântec al copilăriei, în care un elefant se legăna pe o pânză de păianjen, m-a făcut să-mi aranjez cu grijă costumul de dac, să-l așez cu infinită tristețe într-o sacoșă și să-l pun bine, acolo de unde îl vor lua cei care mă vor îmbrăca în drumul meu în pământ”, scrie Vladimir Brilinsky în editorialul „A fi sau a nu fi dac”.

Câți români au vizitat „patria dacilor”

Românii ajung rar în locurile istorice autentice care amintesc de daci și adesea îmbrățișează teorii controversate, respinse de istorici, despre daci și Dacia.

Din 2013, de când Sarmizegetusa Regia a intrat în administrarea Consiliului Județean Hunedoara și a început să beneficieze de îngrijire permanentă, pază și un program de vizitare, capitala dacilor din Munții Orăștiei a fost vizitată până în prezent de circa 700.000 de turiști, români și străini.

Anual, în situl UNESCO ajung mai puțin de 70.000 de vizitatori, deși, de aproape un deceniu, accesul a fost facilitat prin construcția șoselei Costești–Sarmizegetusa Regia, care urcă pe Valea Grădiștii dinspre Orăștie, și a drumului Călan–Costești, ce scurtează traseul turiștilor veniți dinspre Hunedoara și Hațeg.

Sarmizegetusa Regia rămâne cea mai populară destinație turistică dintre cetățile dacice, multe dintre ele fiind greu accesibile și mai puțin căutate de români. Însă calculele simple arată că, în ultimii 12 ani, mai puțin de cinci la sută dintre români au vizitat capitala dacilor și cetățile din împrejurimile sale.

Deși numărul turiștilor care au văzut „pe viu” așezările dacice este redus în raport cu populația țării, numărul celor care au îmbrăcat presupuse straie și echipamente dacice, pretinzându-se „urmași ai dacilor”, este în continuă creștere.