Dezamăgirile strigate de orășenii mutați la sat: „Noi muncim pe rupte, ei se uită la emisiuni tâmpite, nu citesc o carte, femeile au unghii lungi”

Experiențele trăite de numeroși români care s-au mutat de la oraș la sat sunt cu totul diferite față de felul în care își imaginau viața la țară. O arată comentariile pe care le-a stârnit mesajul unei românce stabilită într-un sat de munte din Hunedoara, despre viața la țară.

O româncă mutată de la oraș într-un sat din Hunedoara a stârnit un val de reacții, după ce a scris despre felul în care ar trebui tratați localnicii care au trăit de-o viață în așezările rurale.

„Noi, ăștia mutați la țară, nu avem drept să crâcnim. Suntem datori să păstrăm satul romanesc cum îl găsim, deși comportamentul nostru sigur va genera schimbări. Avem datoria morală cel puțin de a observa oamenii din jur și de a-i onora așa cum i-am găsit. Căci ei sunt aici din tată în fiu, cu multă muncă în spate pe care ... noi... ăștia care dormim la Netflix... nu o cunoaștem pe deplin. Cât de greu e să produci în zilele noastre un litru de lapte "bio"? Valoarea care-i? Să fim recunoscători din suflet că în zilele noastre mai putem să trăim așa. Noapte bună din Ardeu, județul Hunedoara”, a scris Ioana, pe grupul de Facebook „Mutat la țară, viața fără ceas”.

Satul românesc, pus la zid de orășeni

Mesajul transmis de românca mutată la sat a stârnit însă o mulțime de reacții dezaprobatoare. Unii dintre cei care i-au scris s-au plâns de experiențele trăite la scurt timp după ce au ales să renunțe la viața în oraș pentru satul românesc.

Unii orășeni spun că mutarea lor în satele arhaice a adus numai beneficii localnicilor, însă adesea sunt priviți cu resentimente de localnici.

„Noi, cei mutați de la oraș la țară, muncim pe rupte în grădină, în timp ce vecinii noștri stau pe Netflix, cred, că nu prea-i vedem prin curțile lor. Satul românesc este manelizat la propriu. Cel puțin în Dobrogea”, scrie un român, pe grupul de Facebook.

„Se uită la emisiuni tâmpite. Nu citesc o carte. Femeile au unghii lungi, gene lungi și cu zero pagini citite”, reclamă alt român.

Este contrazis însă de o timișoreancă mutată și ea la țară, după pensionare.

„Am lucrat la o instanță, iar 80 la sută dintre cei cu care am lucrat nu au citit vreo carte, decât cele impuse când erau la școală sau cele de specialitate. Și tot 80 la sută se uitau la telenovele. Toți cu studii superioare. Despre ce vorbim? Mutați de la oraș, dar văd o grămadă de agramați, iar noi începem și aruncăm cu noroi în țăranii de la sat care, ce să vezi - obiceiurile proaste de la orășeni le-au copiat. Și care e povestea cu unghiile și genele lungi? Nu au voie să se îngrijească, la fel ca și voi, cei mutați de la oraș? Nu pot înțelege răutatea asta și modul în care îi priviți de sus cu dispreț, dar mai ales dubla măsură cu care judecați lucrurile”, spune o altă româncă mutată la țară.

Manelele și arderile de vegetație, nemulțumiri ale orășenilor

Nu putem să vedem doar ce ne place la sat, spune un alt român. Însă în unele locuri, oamenii de la sat au păstrat o cultură pentru muncă și, chiar dacă ascultă manele și ard cauciucuri, au gospodării îngrijite, grădini și animale.

„Și aici trăiesc oameni harnici, muncitori dar și ceilalți. Ceilalți care își aruncă gunoiul prin pădure, se cred ,,jmecherii" locului cu manele urlătoare, puși pe scandal, înjurat și blestemat. Dar mai sunt și câțiva care muncesc pe rupte pentru un colț de rai, mai cred în Dumnezeu și omenie”, arată acesta.

„Cei veniți de la oraș - venetici - cum suntem ironizați, schimbăm în bine aspectul satului, avem un minim de educație, am venit să ne producem singuri câteva alimente de bază, dar suntem cam ținuți din scurt, priviți de sus și dacă se poate taxați dublu, norocul nostru este că nu suntem nici proști, nici amărâți să le cerșim pe la porți meltenilor care se cred stăpânii lumii!”, este părerea altul român.

„Să lăsăm satul cu maneliști și scandalgii? Cu ăia de dau foc la gunoaie de împut tot satul? Sau cu ăia de chinuie animalele fără nici o remușcare? Prea se romantizează viața la țară, iar realitatea e alta. Lucrurile trebuie schimbate în bine, nu înghețate în timp”, scrie un român.

„Dacă tot se promovează si romantizează țăranul autentic, păi atunci de ce ascultați manele si nu muzica populară? Că de acolo ați pornit! Deci v-ați schimbat și voi, dar nu recunoașteți. Ideea este, nu că ascultați manele, ci că țineți să asculte tot satul manele cu dvs! Adică se aduc boxe, se dă muzica exagerat de tare, aia e problema! Chiar dacă stai la țară trebuie să ai bun simț, nu? Și să ții cont de cei din jur. Nu pui porcii lângă gardul vecinului, nu iți legi câinele sub geamul lui să-i latre la ureche, nu arzi gunoaiele și cauciucurile ca să împuți și poluezi tot satul”, spune un alt român.

Noua generație de la sat nu mai reprezintă țăranii autentici, crede un alt român.

„Țărani au fost bunicii noștri..Acești țărani de acum sunt o corcitură dintre oraș, străinătate și sat, o amestecătură, un amalgam de idei, care amestecate dau haosul adică nu există lege, fiecare face ce vrea. Dar nu este asa. Încetați săi- mai sanctificați pe cei de la țară, și ei trebuie sa respecte legea vecinătății, legea ordinii publice, exact ca si noi”, este de părere un alt român.

Unii localnici de la sat consideră că nu trebuie ca noii veniți să se simtă deranjați de lătratul câinilor și cântatul cocoșilor, or de faptul că găsesc balegi de vaci pe drumuri. Mirosul focurilor de toamnă, face și el parte din farmecul vieți la țară, spun aceștia.

„Cum este cu maneliștii de prin orașele din care veniți? Cu ăia care aruncă gunoaie pe-acolo, prin centrele orașelor? De ce nu luați atitudine și la nivelul ăla? Nu vă țin bojocii. Atunci eu zic să-i eutanasiați pe țărani ori mutați-i în rezervații, pentru că unii dintre ei ascultă manele și nu hip-hop. Hai, că le sunteți superiori și puteți! Ce mai contează că ei muncesc zi lumină și că majoritatea produc de-ale gurii, că tot îi dați cu hrana sănătoasă în sus și în jos? A devenit un obicei să aruncați cu noroi în cei ce trăiesc de o viață la țară și să le negați orice merit. Păi, stați la oraș atunci și faceți educație acolo, dar se vede că acolo nu prea puteți schimba lucrurile în bine”, scrie un alt român.

Unii români mutați la sat spun că își fac cu greu prieteni

Românii mutați de la oraș la țară, într-o zonă unde nu au neamuri și nu cunosc pe nimeni, își fac cu greu prieteni, este de părere alt român. Iar în privința ajutorului, îl găsesc și mai greu de la consăteni. Unii orășeni i-au influențat negativ pe localnicii satelor, crede o altă româncă.

„În satul unde mi-am luat căsuță și-a făcut loc o comunitate de ”mutați la țară”. 95 la sută dintre ei susțin în fața celor de la sat că au studii superioare. Nu au. 95 la sută dintre ei nu au citit vreo carte și dacă unora le-am propus să le împrumut cărți m-au refuzat, că nu-i interesa. 95 la sută dintre ei ascultă manele și strâmbau din nas când mai ascultam muzică rock în prezența lor, bineînțeles, la mine în casă. 95 la sută dintre ei stau pe Tiktok cât e ziulica de lungă, iar ca să intri pe proprietatea lor îți trebuie macetă, dar fac pe marii permaculturiști, că ei se aprovizionează de la țăranii din sat”, spune o româncă.

„Am avut nevoie de un om sau doi să îmi sape o groapă în curte pentru fosa septică, pe bani, evident și abia am găsit doi amărâți. Majoritatea, deși trăiau de pe o zi pe alta sau pe ajutoare sociale, erau la crâșmă de la nou dimineața, dar nu aveau nevoie de bani că munca este grea”, spune un alt român.

Unii nou-veniți în sate spun că nu au mai văzut nicio vacă pe uliță. „Când am întrebat de ce nu sunt vaci, mi s-a răspuns că este prea multă muncă”.

„Când vin orășenii la țară, instalându-se în vreo casă cumpărată, greu se vor acomoda. Ei vin să caute liniște și aerul curat. Dar ce te faci când dimineața cântă cocoșul pentru deșteptare, apoi Grivei își cere drepturile, Joiana în drum spre islaz își strigă suratele din cireadă. Să nu uităm de rațele care se duc la bălăceală la iaz, făcând ditamai tărăboiul. Nea Ion vecinul mai aprinde focul la ceva vreascuri afumând juma' de sat, celălalt are liber și-și taie lemnele cu drujba. Cu toată "liniștea" asta se duc orășenii la primărie cu jalba-n proțap cerându-și drepturile de cetățeni. Și uite așa, vrând nevrând, se infiltreză ura pentru cei nou veniți”, este de părere un alt român.

Oamenii sunt mult mai preocupați de ceea ce fac altii și constata că toți cei din jur sunt răi și invidioși, iar ei - pâinea lui Dumnezeu, indiferent de unde provin, de la oraș sau sat, concluzionează un alt internaut.