25 ianuarie: S-a născut cântărețul de muzică populară, Ion Dolănescu. Ce acuzații i s-au adus înainte de 1989

Ziua de 25 ianuarie a marcat naşterea unor mari personalităţi autohtone, precum interpretul de muzică populară, Ion Dolănescu şi omul politic, Alexandru Bârlădeanu. Pe plan internaţional, s-a născut Robert Burns, poetul naţional al Scoţiei şi au fost acordate primele premii Emmy din istorie, în anul 1949.

1554: A fost fondat oraşul Sao Paolo

Sao Paulo este aşezat pe coasta Oceanului Atlantic şi este capitala statului Sao Paulo din sud-estul Braziliei, stat federal, care are în componenţa sa 26 de state şi Districtul Federal. În prezent, zona metropolitană din Sao Paulo este plasată pe locul doi, luând în considerare aglomerarea urbană din America Latină, după oraşul Mexico City.

Cu o populaţie de peste 12 milioane, estimată în 2021, potrivit citypopulation.de/ Brazil-SaoPaulo, Sao Paulo este un oraş multicultural, foarte des comparat cu New York, având infl uenţe italiene, japoneze, chineze, arabe şi portugheze.

Aproximativ 9,5 milioane de persoane locuiesc în zona centrală a oraşului. Cinci milioane de persoane locuiesc doar într-una din cele 37 de municipalităţi incluse în zona metropolitană, care cuprinde 3.110 km pătraţi în total, potrivit https://www.ncbi.nlm.nih.gov.

Sao Paulo este cel mai mare oraş din emisfera sudică şi al treilea cel mai mare oraş de pe cele două continente americane. Adună peste 100 de muzee, 120 de teatre, aproximativ 300 de cinematografe, pe lângă numeroase parcuri şi zone verzi, potrivit visitbrasil.com. Este capitalalatino-americană a convenţiilor şi evenimentelor, având un centru numit „Anhembi” ce găzduieşte aceste acţiuni. În Sao Paulo se afl ă universitatea „Universidade de Sao Paulo”, o instituţie importantă de învăţământ superior şi de cercetare din Brazilia, responsabilă pentru educarea unei mari părţi a masteranzilor şi doctoranzilor brazilieni.

Ea s-a dezvoltat permanent fiind dotată cu noi departamente, devenind una dintre cele mai mari instituţii de învăţământ superior din America Latină, cu aproximativ 90.000 de studenţi înscrişi. În prezent, are unsprezece campusuri, dintre care patru în oraşul Sao Paulo. Muzeul de artă din Sao Paulo (MASP), situat pe bulevardul Paulista, este un muzeu privat, nonprofi t, înfi inţat de omul de afaceri brazilian Assis Chateaubriand, în 1947, devenind primul muzeu modern din Brazilia şi unul dintre cele mai importante centre culturale din America Latină.

În prezent, colecţia MASP conţine peste 8.000 de lucrări, inclusiv picturi, sculpturi, obiecte, fotografii şi costume din diverse perioade, care reprezintă arta din Africa, Asia, Europa şi America. Pe lângă expoziţia permanentă a colecţiei sale, muzeul organizează un program amplu de expoziţii, cursuri şi seminarii, precum şi spectacole muzicale, de dans şi de teatru, potrivit artsandculture.google.com.

„Morumbi Stadium” este cel mai mare stadion privat din Brazilia, proiectat de arhitectul Joăo Batista Vilanova Artigas, prevăzut cu 80.000 de locuri, potrivit meisarchitects.com.

Sao Paulo este oraşul preferat din Brazilia pentru desfăşurarea de concerte muzicale, concursuri, prezentări de modă, evenimente sportive internaţionale. Este renumit pentru viaţa nocturnă, având nenumărate baruri, hanuri, mari discoteci cu muzică variată pentru toate gusturile.

Este cunoscut, de asemenea, pentru preparatele culinare din bucătăria franceză şi chineză, servite în marile restaurante, dar şi în „fast-food-uri”.

1595: Mihai Viteazul a trecut Dunărea, a atacat şi a incendiat Rusciucul

În 1595, Mihai Viteazul, domn al Țării Românești, a întreprins o campanie militară împotriva otomanilor într-o perioadă în care Imperiul Otoman își extindea influența în Europa Centrală și de Est. În cadrul acestei campanii, Mihai Viteazul a decis să treacă Dunărea și să atace orașul Rusciuc (în prezent Ruse, în Bulgaria), care era sub control otoman.

În timpul asediului, Mihai Viteazul a reușit să obțină o victorie semnificativă împotriva forțelor otomane. Pașii Hasan și Mustafa, comandanții otomani, au fost uciși în luptă, iar artileria otomană a fost capturată de către forțele române. Acest succes militar a consolidat poziția lui Mihai Viteazul ca lider militar și a reprezentat o încercare de a contracara expansiunea otomană în regiune.

Trecerea Dunării și atacul asupra Rusciucului au fost acțiuni îndrăznețe și riscante, dar au avut un impact considerabil asupra echilibrului de putere în zonă. În ciuda acestui succes, contextul geopolitic complex și rivalitățile interne au adus provocări majore pentru Mihai Viteazul, iar consecințele ulterioare ale acestei campanii au fost parte a unui joc complex de alianțe și rivalități din Europa Centrală și de Est.

1759: S-a născut Robert Burns, poetul naţional al Scoţiei

S-a născut în Alloway, Ayrshire, Scoția. A fost un poet și scriitor scoțian, care a devenit cunoscut în întreaga lume pentru contribuțiile sale semnificative la literatura și cultura scoțiană. Burns este adesea denumit „Bardul Național al Scoției” și este considerat unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii de limbă engleză.

Burns a crescut într-o familie modestă de țărani și a avut o educație limitată, dar a arătat un interes timpuriu pentru lectură și scriere. În 1786, a publicat o colecție de poezii sub titlul „Poems, Chiefly in the Scottish Dialect”, care a avut un succes remarcabil. Această colecție a inclus multe dintre cele mai cunoscute opere ale sale, cum ar fi „To a Mouse”, „To a Louse”, și „Auld Lang Syne”.

Poeziile lui Burns reflectă adesea viața rurală, iubirea, natura și preocupările sociale ale vremii. El a scris în dialectul scoțian, ceea ce a adăugat autenticitate și unicitate operelor sale. Cântecul „Auld Lang Syne”, de exemplu, a devenit unul dintre cele mai cunoscute și interpretate cântece în întreaga lume și este adesea asociat cu sărbătorirea Revelionului.

Robert Burns a trăit o viață tumultuoasă și a avut numeroase relații amoroase. A murit la vârsta de 37 de ani, la 21 iulie 1796, în Dumfries, Scoția. Moartea sa prematură a contribuit la romantizarea și mitificarea personalității sale în cultura populară. Opera și moștenirea lui Burns au continuat să influențeze literatura și muzica timp de mai multe secole după moartea sa.

1844: S-a născut Ioan Mihaly de Apşa, istoric, membru corespondent al Academiei Române

Ioan (de Apşa) Mihaly s-a născut în localitatea Apşa (azi în Ucraina). A urmat cursurile Facultăţii de Drept de la Cluj, unde şi-a susţinut şi teza de doctorat. A fost prim-jurisconsult al Maramureşului (1887-1914), desfăşurând o intensă activitate pentru afirmarea drepturilor românilor maramureşeni, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A avut preocupări şi în domeniile numismaticii, diplomaţiei şi arheologiei, urmărind să strângă argumente privitoare la continuitatea românilor din Maramureş. A adunat o importantă colecţie de diplome maramureşene, pe care a publicat-o parţial („Diplome maramureşene din sec. XIV”, 1900) şi pentru care a primit Premiul „Năsturel - Herescu” al Academiei Române în 1902. Membru corespondent al Academiei Române (25 mart. 1901).

A murit la Gherla, jud. Cluj.

1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a numit ca primul prim-ministru al Ţării Româneşti

Evenimentele din anul 1859 au jucat un rol crucial în procesul de unificare a Principatelor Românești – Moldova și Țara Românească – sub domnia comună a lui Alexandru Ioan Cuza. După dubla alegere a lui Cuza ca domnitor al ambelor principate, s-a pus problema formării unui guvern pentru a gestiona noul stat unitar. În acest context, domnitorul a luat decizia de a numi primul prim-ministru al Țării Românești.

Astfel, în anul 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a numit pe Alexandru G. Golescu în funcția de prim-ministru al Țării Românești. Alexandru G. Golescu, membru al unei familii distinse și implicate în mișcarea pentru reformele țărănești și modernizarea țării, a acceptat această poziție într-un moment istoric crucial.

Nominalizarea lui Golescu, în calitate de prim-ministru, a venit în contextul în care Principatele Românești se aflau sub presiunea marilor puteri europene pentru a găsi o soluție definitivă la situația politică din regiune. Cuza a adoptat o abordare pragmatică și a căutat să formeze un guvern care să reflecte unitatea noului stat, dar și să asigure implementarea reformelor necesare.

În plus, tot în 1859, Alexandru Ioan Cuza a trimis o notă diplomatică către marile puteri europene care garantau independența Principatelor Românești. Nota a avut rolul de a informare despre dubla sa alegere ca domnitor al ambelor principate și de a solicita recunoașterea unirii. Această acțiune a avut un caracter important în consolidarea legitimității și recunoașterii internaționale a noului stat român unitar.

Alexandru Ioan Cuza și guvernul său au avut un mandat crucial în formarea statului modern român, iar perioada a fost marcantă pentru consolidarea instituțiilor, implementarea reformelor și afirmarea independenței României.

1864: S-a dat în folosinţă Spitalul Colentina din Bucureşti

Spitalul Colentina a fost construit în București, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în anul 1858, la inițiativa prințului Scarlat Grigore Ghica. Acest proiect a fost pus în aplicare pe un teren donat de domnitorul Grigore Ghica, aflat la marginea șoselei ce pleca de la bariera Podului Mogoșoaiei și ajungea la bariera podului Târgul de Afară (azi Calea Moșilor), având în față șoseaua Ștefan Vodă, pe o latură de 150 de stânjeni.

În contextul vremii, în București existau doar trei așezăminte medicale sub administrarea Eforiei Spitalelor Civile, formate în 1832 în timpul Regulamentului Organic: Colțea, Pantelimon și Filantropia. Având în vedere nenumăratele epidemii și boli sociale din acea perioadă, autoritățile au simțit nevoia de noi așezăminte medicale. Astfel, printr-un ordin domnesc, s-a format o comisie care a decis construirea unui nou spital, inițial denumit „Noul Pantelimon” și ulterior redenumit Colentina.

Construcția spitalului a început în baza planurilor elaborate de arhitectul M. Harti și aprobate de prințul Scarlat Grigore Ghica. Fondurile pentru construcție au fost completate cu o donație de 2.000 de galbeni oferită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în plus față de terenul generos donat pentru această cauză, având o suprafață de 87.320 m2 sau 8,73 ha.

La 24 ianuarie 1864, în timpul aniversării a cinci ani de la Unire, spitalul a fost redenumit „Noul Pantelimon”. Acesta dispunea inițial de un singur pavilion, în care erau așezate serviciile medical și chirurgical, fiecare cu 50 de paturi, precum și un serviciu de consultații gratuite. Descrierea arhitectului indică faptul că pavilionul era format dintr-o serie de saloane alăturate, luminate de o singură parte, cu un coridor bine încălzit, dar rău ventilat.

În 1864, au început să lucreze primii medici la Spitalul Colentina, printre care Teofil Glück – medic primar, Samuel Scheiber – medic secundar, Ion Hurduanu – subchirurg, Nicolae Dumbrăvescu – subchirurg, Ilie Eminovici – intern și Andrei Parușev – intern. Cu toate acestea, Teofil Glück a fost înlocuit curând cu Adolf Gruman. Spitalul a atras medici de calibru, precum C. Dumitru Severeanu și Nicolae Kalinderu.

Numărul paturilor a crescut treptat, ajungând la 180 în 1867 și la 200 în 1869, ceea ce a plasat Spitalul Colentina la egalitate cu celelalte spitale mai vechi din București. Acest spital a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea serviciilor medicale din capitală, iar numele său a rămas asociat cu contribuția la îngrijirea sănătății în istoria medicală a României.

1911: S-a născut Alexandru Bârlădeanu, economist şi om politic

S-a născut în Comrat, Imperiul Rus, având o origine etnică găgăuză. A fost o figură marcantă în viața politică, culturală și științifică a României, devenind cunoscut atât ca economist cât și ca om politic. Membru titular și vicepreședinte al Academiei Române, Bârlădeanu a avut o carieră diversificată și influentă.

Alexandru Bârlădeanu s-a numărat printre personalitățile de seamă ale etniei sale, alături de alți notabili precum Gleb Drăgan și Ion Fazlî. Înclinația sa către economie l-a determinat să devină membru al Partidului Comunist Român în 1943. După anexarea Basarabiei de către URSS, Bârlădeanu a lucrat într-un institut de cercetări economice din Moscova în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, revenind în România în 1946.

A ocupat funcții importante în diverse ministere economice și a avut un rol semnificativ în implementarea economiei de comandă, alături de Gheorghe Gaston-Marin. Reprezentând România în cadrul CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), a deținut poziții de conducere în planificare și comerțul exterior. În ciuda ideologiei comuniste, Bârlădeanu a atras adversitatea lui Nikita Hrușciov, refuzând să se supună planurilor URSS-ului de creare a unui complex economic suprastatal.

Cariera sa politică a cunoscut o ascensiune notabilă, ajungând de la Membru supleant al Biroului Politic sub Gheorghe Gheorghiu Dej la Președintele Consiliului Național al Cercetării Științifice. A contribuit la realizarea Declarației Partidului Muncitoresc Român privind mișcarea comunistă internațională. Confruntat cu adversitatea Elenei Ceaușescu, Bârlădeanu a demisionat din toate funcțiile în decembrie 1968.

După Revoluția din decembrie 1989, Bârlădeanu a devenit demnitar în cadrul Frontului Salvării Naționale și a ocupat funcții importante, inclusiv cea de Președinte al Senatului României. A semnat „Scrisoarea celor șase” în martie 1990. Cu o carieră în domenii precum economie, politica și sportul (în calitate de președinte al Federației Române de Fotbal în anii 1960-1962), Alexandru Bârlădeanu a fost o figură complexă în istoria modernă a României. A decedat la 13 noiembrie 1997, în București.

1919: Irlanda: Dáil Éireann s-a reunit pentru prima dată în Mansion House

Dáil Éireann s-a reunit pentru prima dată în Mansion House, Dublin. Acesta cuprindea membri Sinn Féin aleşi la alegerile generale din 1918 care, în conformitate cu manifestul lor, nu şi-au ocupat locurile în Parlamentul Regatului Unit, dar au ales să declare o Republică Irlandeză independentă.

1934: S-a născut Val Gheorghiu, pictorul, prozator şi publicist

S-a născut la Dorohoi. A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi (1953-1957), studiind şi pictura. A fost redactor şi desenator la ziarul „Flacăra Iaşiului” (1957-1967), apoi redactor artistic la revista „Cronica” (1967-1976) şi la Editura „Junimea” (1976-1985). Ca pictor a debutat la Iaşi, în 1961, şi a participat la expoziţii colective la Iaşi şi la Bucureşti.

A continuat cu expoziţii personale în ţară şi în străinătate: Berlin, Barcelona, Roma, Paris, Buenos Aires, Istanbul, New Delhi, Moscova, Ankara, potrivit „Dicţionarului Scriitorilor Români” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1998). În 1968 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. În 1985 i s-a publicat un album monografic în seria „Maeştrii artei româneşti”, fiind considerat una din personalităţile reprezentative ale picturii ieşene şi româneşti contemporane.

A publicat un original album bilingv „Uşi celebre, uşi umile” (2002). Debutul literar s-a produs în presa ieşeană, în anul 1960, cu proză şi cronici de artă. A colaborat cu proză scurtă, articole despre artă, eseuri în diferite reviste locale precum „Iaşiul literar”, „Flacăra Iaşiului”, dar şi în „România literară”, „Arta” sau „Cronica”. A semnat o rubrică permanentă la „Ziarul de Iaşi”.

A scris nuvele, povestiri şi schiţe, adunate în mai multe volume, între care: „Arlechin în iarbă” (1972), „Viaţa în teleferic” (1979), „Madona cu gâtul lung” (1987), „Mă#ntorc în Bermude” (1999), „Pretenţiile barcagiului Caron” (2000). A publicat şi un volum de însemnări, jurnal, refl ecţii despre artă, ilustrat cu reproduceri din pictura sa: „Vieţile după Vasari” (1980). În 2007 i-a apărut jurnalul „Cinci degete-n ochi” (1990-2006), un „jurnal public”, cum l-a numit Liviu Antonesei în prefaţă. În anul 2000, a fost distins cu Marele Premiu pentru pictură (Filiala Iaşi), iar în 2006 cu Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România. A murit la 28 mai 2017.

1944: S-a născut Ion Dolănescu, cântăreţ de muzică populară

S-a născut în Perșinari, județul Dâmbovița, a fost un renumit cântăreț român de muzică populară și politician, deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Ilfov pe listele partidului PRM.

Debutează în muzică la vârsta de 18 ani, la Casa de Cultură din Târgoviște, și în 1966 devine solist la ansamblul „Ciocârlia”. Ion Dolănescu a urmat o carieră impresionantă, înregistrând peste 50 de albume și colaborând cu artiști de renume precum Maria Ciobanu, Ionuț Dolănescu, Ionela Prodan și Elena Merișoreanu.

Pe lângă activitatea sa artistică, Dolănescu s-a implicat și în viața politică, fiind ales deputat în legislatura 2000-2004. Cu toate acestea, a renunțat la cariera politică considerând că nu a reușit să facă suficient pentru artiști.

Viața sa personală a fost marcată de relații și căsătorii, prima cu Iustina Băluțeanu și apoi cu Maria Ciobanu, cu care a avut un fiu, Ionuț Dolănescu. Ulterior, s-a căsătorit cu Margarita Valenciano, cu care a avut un al doilea copil, Dragoș Carlos.

Ion Dolănescu a fost în centrul unor controverse înainte de 1989, fiind acuzat de câștiguri ilicite. Cu toate acestea, a redevenit o personalitate publică respectată, iar moștenirea sa artistică este impresionantă, cu piese celebre precum „M-am născut lângă Carpați” și „Gorjule, grădină dulce”.

În ianuarie 2006, Dolănescu s-a declarat dezamăgit de aspectele lumești și a anunțat că va renunța la majoritatea lucrurilor efemere pentru a-și dedica viața lui Dumnezeu.

Ion Dolănescu a încetat din viață la 19 martie 2009, la vârsta de 65 de ani, în București, din cauza unei afecțiuni cardiace. Este înmormântat la cimitirul Bellu din București. Pentru contribuția sa, a fost numit cetățean de onoare al comunei natale, Perșinari, iar Căminul Cultural din localitate îi poartă numele.

1949: Au avut loc alegeri generale, în Israel

Au avut loc alegeri generale în urma cărora a fost constituit primul Parlament (Knesset), care s-a întrunit la 14 februarie 1949 şi l-a ales pe David Ben Gurion în funcţia de prim-ministru.

1949: S-a creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

România a fost membru fondator, alături de Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi URSS.

La 28 iunie 1991, în condiţiile crizei economice de sistem în care au intrat, în proporţii diferite, toate ţările membre ale CAER, s-a hotărât desfi inţarea acestuia.

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) a fost creat la 25 ianuarie 1949, România fi ind membru fondator, alături de Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia şi URSS, potrivit volumului „Istoria României în date” (Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

La CAER au mai aderat Albania (în febr. 1949, apoi, în 1962, a încetat să mai participe la activităţile organizaţiei), RD Germană (oct. 1950), RP Mongolă (iul. 1962), Cuba (iul. 1972), RD Vietnam (iun. 1978). „Constituit după modelul şi potrivit teoriilor economice sovietice, CAER a avut drept scop satelizarea în jurul URSS a ţărilor membre, atât în plan economic cât şi în plan politic”, menţionează sursa citată mai sus.

La 28 iunie 1991, în condiţiile crizei economice de sistem în care au intrat, în proporţii diferite, toate ţările membre ale CAER, s-a hotărât desfiinţarea acestuia.

1949: Au fost acordate primele Premii Emmy

În 1949, industria televiziunii a sărbătorit un moment istoric atunci când au fost acordate primele Premii Emmy, marcând astfel începutul unei tradiții prestigioase în recunoașterea excelenței în televiziune.

Primul eveniment Emmy a fost organizat de Academia Televiziunii și Științelor Radio (ATAS) în cadrul Hollywood Athletic Club din Los Angeles, California, pe data de 25 ianuarie 1949. La acea vreme, televiziunea era încă în faza sa incipientă, iar premiile au fost concepute pentru a recunoaște și a celebra excelența în programele de televiziune, într-un efort de a încuraja inovația și creativitatea în această nouă formă de divertisment.

Categoriile inițiale ale Premiilor Emmy au inclus recunoașterea celor mai bune programe, actori, actrițe și realizatori tehnici în diferite genuri de programe, cum ar fi comedie, dramă, emisiuni de varietăți și documentare. Aceste premii au devenit o modalitate de a celebra excelența artistică și tehnică în televiziune, și au ajutat la conturarea standardelor de calitate pentru industrie.

De-a lungul decadelor, Premiile Emmy au evoluat și s-au extins, adaptându-se schimbărilor în peisajul televiziunii și includând acum o gamă largă de categorii, de la cele tradiționale pentru actorie și regie, până la premii pentru realizări tehnice, animație, programe de noapte și multe altele. Evenimentul a devenit unul dintre cele mai așteptate și vizionate în calendarul industriei, atrăgând atenția publicului larg și a profesioniștilor din domeniu.

2019: Parlamentul Greciei a ratificat acordul cu Skopje

Parlamentul Greciei a ratificat acordul cu Skopjeîn favoarea numelui Republica Macedonia de Nord. Din totalul de 300 de deputaţi în Parlament, 153 au votat în favoarea acordului, 146 împotrivă şi s-a înregistrat şi o abţinere.

2019: A murit Dusan Makavejev, regizor şi scenarist

A murit Dusan Makavejev, regizor şi scenarist din Serbia, cunoscut pentru peliculele „Montenegro” (1981) şi „The Coca-Cola Kid” (1985), renumit pentru filmele sale inovatoare despre cinematografi a iugoslavă la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970 - dintre care multe aparţin Valului Negru; premii Ursul de Argint la Berlin, „Luis Bunuel” la Cannes şi „Silver Hugo” în Chicago.