Războiul din Israel inflamează regiunea și tensionează instituțiile internaționale

Era de așteptat ca Curții Penale Internaționale să ordone Israelului să prevină actele de genocid împotriva palestinienilor, decizie în spiritul căreia încep demersurile care se vor finaliza în marele proces care urmează, cel în care judecătorii CPI vor fi chemați să se pronunțe asupra multiplelor acuzații de genocid și crime de război formulate împotriva Israelului. Nu era rolul acestei instanțe să ceară, cu atât mai puțin să impună o încetare a ostilităților, este misiunea care, la nivel teoretic, revine Consiliului de Securitate al ONU convocat acum în sesiune de urgență la cererea Algeriei. Cu ce speranțe?

Analizând soarta precedentelor tentative, este clar că SUA este acum obligată să meargă fără ezitare în sprijinirea totală, fără rezerve, a Israelului, mai precis a Primului Ministru Netanyahu și a guvernului său de război, chiar dacă acesta refuză să ia în seamă mesajele de ponderație transmise de americani. Și nici nu va vrea vreodată să accepte măcar soluția „Celor Două State” susținută de majoritatea covârșitoare a comunității internaționale, inclusiv de România.

Acesta este contextul, parcă blocat în neputința totală a părților de a schimba cumva situația tragică pe care zi de zi o inflamează prin noi acte de teroare, în care analiștii serviciilor importante de informații se concentrează acum asupra mișcărilor care au loc în zonă și care sugerează posibilitatea apariției unui dezechilibru major.

Semnele acestea existau de mult timp, se  răspândeau în întreg Orientul Apropiat pe măsură ce progresau negocierile americanilor cu talibanii pentru plecarea urgentă din Afganistan, iar fuga precipitată din Afganistan a trupelor americane și ale coaliției internaționale a accentuat presiunea pentru schimbarea raportului de forțe în regiune. Cât de mult și cât de rapid se va schimba?

Deocamdată, avem un răspuns confirmat în Irak unde Asharq Al-Awsat una dintre sursele media cele mai bine informate din Irak anunță că autoritățile americane au trimis o scrisoare oficialităților din Irak privind aranjamentele necesare retragerii forțelor coaliției internaționale: „Mesasajul include programul și metodele retragerii precum și obligațiile ce revin părții irakiene, subliniind că dacă retragerea se va produce, va veni cu un preț și că, în niciun caz, nu va duce la oprirea atacurilor asupra grupărilor pro-iraniene.”. Iată și confirmarea din partea americană, relatată de Washington Times. Negocieri dificile nu din motive legate de participanții direcți care vor să creeze condiții pentru a nu se mai repeta haosul declanșat în Afganistan, ci mai degrabă de teama ca militanții din diferitele grupări islamice pro-iraniene să nu continue loviturile cu drone sau atacurile directe asupra locațiilor unde se mai află trupe americane. Așa cum, spre exemplu, promitea joi gruparea „rezistența islamică din Irak” după un atac asupra unei baze americane (foto) din vestul țării.

Este cert că recentra decizie a CPI (care sigur că va fi comentată îndelung în cazul dezbaterilor ce se anunță dramatice în Consiliul de Securitate al ONU) a ridicat cu câteva grade climatul de tensiune și a adus – cel puțin pe nenumăratele rețele sociale – zeci de mii de chemări la luptă pro-palestiniene. În paralel, în ciuda unor dezmințiri venite de la Pentagon, circulă insistent zvonuri privind o altă posibilă retragere, din Siria de astă dată,  tot sub presiunea atacurilor neîncetate venite din partea unor grupări islamiste foarte bine înarmate. Cei de la Foreign Policy anunțau această posibilitate dar, spre exemplu, sursele media din Turcia spun că știrile pe acest subiect trebuie tratate cu maximum de reținere.

Totul devine potențial câmp de luptă. Și nu numai în Orientul Apropiat. Tragic este că, din dorința de a testa cât mai multe arme și de a vide subdezvoltaților tot ce ruginea prin arsenale, marile super-puteri au stârnit un cuib de vipere, cel reprezentat d acum de armatele non-statale care luptă pentru ideologii extremiste, au soldați care au participat la lupte din nou tip de război asimetric, fanatici care și-au lăsat familiile la adăpost și luptă fără complexele pe care le au soldații din armatele clasice. Tragedia reală este că încă nu se știe foarte bine dacă mai pot fi impuse decizii luate în stilul diplomației tradiționale sau dacă noul tip de război va trebui rezolvat între interesele multinaționalelor care domină piețele puterii și nu sunt obligate cu nimic să respecte convențiile sau acordurile timpurilor trecute.

Se schimbă esența conflictelor pe măsură ce interesele economice au determinat cu totul alte priorități, iar vechea imagine asupra Apocalipsei se redesenează sub ochii noștri indiferenți și plictisiți.