Prezidențialele din România, test de rezistență pentru UE

Cu puține săptămâni înaintea alegerilor prezidențiale, ”dreapta extremă conduce detașat” în România, constată presa germană. Un poll-position la periferia UE care măsoară limitele valorilor europene.

O Românie aflată în pragul unei reconfigurări politice radicale, în care George Simion, liderul partidului de dreapta extremă AUR, s-a instalat în fruntea cursei pentru funcția de președinte, se vede de la Berlin, dinspre publicația cu simpatii ecologiste Tageszeitung. ”Cursa pentru cea mai înaltă funcție în statul român a început” iar articolul apărut astăzi, 14 aprilie 2025, sub semnătura jurnalistului și scriitorului german originar din Banat William Totok sună cumva a avertisment subtil, dar grav asupra fragilității democrației într-un stat membru al Uniunii Europene.

Moștenirea candidatului eliminat

Decizia din decembrie 2024 a Curții Constituționale de a anula turul doi al alegerilor prezidențiale, în care se contura victoria independentului de extremă dreaptă Călin Georgescu, a fost argumentată prin ”metode de campanie incorecte” și prin presupusul sprijin primit de candidat pe TikTok de la ”un actor statal străin”. Linia ideologică și, în bună măsură, metoda de campanie a lui Georgescu a fost preluată fără ezitare de Simion, autoproclamat moștenitor legitim al reprezentării așa-zisei ”tabere suveraniste”. O tabără fragmentată, însă influentă.

Rivalitățile din interiorul curentului anti-european sunt ilustrate de faptul că Simion este contestat în interiorul corului naționaliștilor, chiar dacă, observă autorul articolului din taz, candidatul AUR își asumă deschis afinitatea față de Donald Trump, promite măsuri protecționiste și o confruntare directă cu ”constrângerile elitei birocratice” de la Bruxelles. Un discurs care, s-a văzut, a avut priză la electoratul rămas acum fără erou al lui Călin Georgescu și parțial convins de liderul AUR.

Radicalii pe cai mari, moderații marginali

Simion nu este un populist oarecare, ci un produs și propagator al unei ideologii cu rădăcini primejdioase, pe care Totok le știe prezente de decenii în spațiul public românesc. Pericolul nu este, deci, doar candidatul, ci și solul ideologic fertil care îl susține. Dovadă că discursul populist și suveranist a fost identificat drept carte câștigătoare și de alți candidați, inclusiv de Victor Ponta. Prezentat de publicația germană drept ”o copie mai puțin convingătoare a lui Simion”, fostul premier PSD este, totuși, susținut de circa 20% din ”electoratul dezamăgit al social-democraților, care privește cu scepticism alianța de guvernare”.

Loc în electoratul ”suveranist”, cu un discurs național-conservator moderat, încearcă să-și croiască și candidatul coaliției guvernamentale PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu. Cândva o voce proeminentă a liberalismului românesc, Antonescu are, cu tot sprijinul puternicelor aparate de partid din zona majorității parlamentare, o susținere electorală modestă, de aproximativ 15%.

O prăbușire abruptă a suferit Elena Lasconi, candidata USR situată pe locul secund în primul tur anulat din toamnă și care abia mai atinge acum 4%. Partidul al cărui șefă este, cel puțin statutar, încă a anunțat oficial că îl susține pe Nicușor Dan, primarul general al Bucureștiului, cotat cu 17% și ”care ar putea deveni una dintre marile surprize ale alegerilor”.

Test pentru valorile europene

Deși relatează despre o realitate est-europeană aparent periferică, articolul semnalizează clar potențialul de contagiune a ceea ce părea cândva de neimaginat: o țară din Uniunea Europeană condusă de un președinte de extremă dreapta, într-un peisaj european în care dreapta radicală câștigă tot mai multă vizibilitate.

De altfel, textul lui William Totok se învecinează cu un altul dedicat loviturii pe care Ungaria a dat-o dreptului internațional, prin retragerea din sistemul Curții Penale de la Haga. Într-un moment în care gestul regimului Orban Viktor pune la încercare nu doar o instituție ci întreaga ordine liberală, cazul României devine un nou test pentru rezistența valorilor europene.

Cristian Ștefănescu - Deutsche Welle