La Forumul Economic Mondial de la Davos 2016 s-a discutat despre a 4-a revoluţie industrială, pe care o trăim chiar acum – o transformare fundamentală a societăţii, sub toate aspectele, sub influenţa sistemelor cibernetico-fizice extrem de complexe.

Precedentele revoluţii industriale:

  • 1784 – Prima revoluţie industrială: bazată pe producţia mecanizată, cu ajutorul unor echipamente puse în mişcare de motoarele cu aburi
  • 1870 – A doua revoluţie industrială: apariţia producţiei de masă, prin dezvoltarea conceptului de diviziune a muncii şi utilizarea energiei electrice
  • 1969 – A treia revoluţia industrială: bazată pe folosirea mediilor electronice şi a tehnologiei informaţiei, pentru producţia automată

Domeniul sănătăţii este cel care ar putea beneficia în cea mai mare măsură de avantajele epocii pe care o trăim (a patra revoluţie industrială), conform The Economist Intelligence Unit. În acelaşi timp, domeniul sănătăţii este şi cel mai puţin reformat şi cel mai puţin dispus să accepte schimbarea, în comparaţie cu alte domenii (energie, educaţie, finanţe). Pentru tot în lume, nu doar în România.

Noile tehnologii au deja un impact semnificativ asupra creşterii supravieţuirii şi asupra creşterii calităţii vieţii pacienţilor, în societăţile care asigură un acces rapid, constant la inovaţie în medicină. În perioada 2000 – 2009 s-a înregistrat o creştere a speranţei de viaţă la nivel european de 1,74 ani şi 73% din această creştere se datorează accesului la medicamente de ultimă generaţie (PwC 2015).

În România, accesul la inovaţie în medicină este cel mai redus din întreaga Uniune Europeană. Pacienţii români au aşteptat mai bine de 2000 de zile pentru acces la medicamente de ultimă generaţie (PwC 2016).

  • 2008 – 2014 – aproximativ 6 ani fără o actualizarea concretă a listei de medicamente compensate
  • 2014 – 40 medicamente noi introduse pe lista medicamentelor compensate
  • 2015 – 15 medicamente noi introduse pe lista medicamentelor compensate
  • 2016 – 21 medicamente noi introduse pe lista medicamentelor compensate (dar, în fapt, niciunul nu este încă disponibil pentru pacienţi, în lipsa protocoalelor de prescriere)

Speranţa de viaţă a românilor se situează sub media europeană, respectiv 71 de ani pentru bărbaţi şi 78 de ani pentru femei, faţă de 79 de ani, respectiv 83 de ani. Mai mult, în România există o diferenţă notabilă între speranţa de viaţă şi speranţa de viaţă în condiţii bune de sănătate, ceea ce arată că o mare parte a populaţiei îşi petrece o perioadă semnificativă din viaţă în morbiditate şi dizabilitate (13 ani în cazul bărbaţilor şi 20,8 ani în cazul femeilor). (PwC 2016, Eurostat)

Aproape 50% din decesele înregistrate în România în rândul pacienţilor cu vârsta sub 75 de ani ar putea fi evitate în condiţiile existenţei tratamentelor medicale şi infrastructurii sanitare adecvate, disponibile în alte ţări europene (Eurostat – Amenable and preventable deaths statistics, mai, 2016).

45% din români consideră că cele mai grave 3 probleme ale sistemului de sănătate sunt (GfK):

  • personalul medical insuficient
  • administrarea ineficientă a bugetului Sănătăţii
  • lipsa accesului la medicamente de ultimă generaţie

Din aceste motive, dar şi din multe altele, avem nevoie de regândirea totală a sistemului de sănătate, pornind de la nevoia reală a pacientului/cetăţeanului.

De aceea, #VotezPentruSanatate.