Dr. Anca Moisa, specialist în reproducere umană asistată: „Infertilitatea nu iartă pe nimeni, nu ţine cont de condiţia socială“

Medicul Anca Moisa coordonează Programul Naţional de Fertilizare in Vitro în Spitalul „Panait Sârbu“, mai cunoscut drept Maternitatea „Giuleşti“. Consideră că ajutorul pe care statul îl oferă cuplurilor este mai mult decât oportun astăzi, când infertilitatea dă mari bătăi de cap.

Pentru un medic, şi mai ales pentru unul obstetrician, duminică este o zi ca oricare alta a săptămânii. Sigur, ca şi pentru un jurnalist.
Într-o zi de duminică am putut discuta pe îndelete cu medicul Anca Moisa, la Maternitatea „Giuleşti".

I-am trecut pragul prima oară acum mulţi ani, când am vizitat laboratoarele de fertilizări in vitro de aici. Procedurile acelea foarte complexe de reproducere asistată au devenit acum accesibile. Ele au transformat sute de oameni în mămici şi tătici.

Departamentul de Reproducere Umană Asistată de la „Giuleşti" este un reper pentru medicina reproductivă şi o Mecca a cuplurilor infertile. Iar medicul Anca Moisa - a cărui fermitate ar da încredere chiar şi cuplurilor care şi-au pierdut orice speranţă că vor deveni părinţi - contribuie la acest succes. 

„Weekend Adevărul": De ce auzim atât de des astăzi de cupluri care nu pot aduce pe lume copii?

Anca Moisa: Pentru că şi România se încadrează în trendul european, ca să-i spunem aşa. În toate ţările dezvoltate se înregistrează o înmulţire a cazurilor de infertilitate, atât în rândul femeilor, cât şi în cel al bărbaţilor. Multe cupluri aleg să-şi facă o situaţie, să-şi completeze studiile şi să-şi cumpere o casă, amânând momentul concepţiei. Ceasul biologic bate însă şi, în momentul în care decid să conceapă, au surpriza să vadă că nu reuşesc.

Cum influenţează înaintarea în vârstă fertilitatea unei femei?

Pe măsură ce trec anii, scade rezerva ovariană (n. r. - numărul de ovule cu care fiecare femeie se naşte). În mod normal, această scădere ar trebui să apară după 35 de ani, dar noi o înregistrăm de la vârste tot mai tinere, de la 20 şi ceva de ani, iar acest fenomen este alarmant. Scăderea rezervei ovariene nu înseamnă nicidecum că femeia se apropie de menopauză, ci că ovarele ovulează tot mai rar şi ovulele sunt de o calitate tot mai slabă. La 35 de ani, doar 50% din ovocitele (n. r. - celule din care se dezvoltă ovulele) unei femei mai sunt capabile să dea embrioni de calitate, cu potenţial evolutiv. La 40 de ani, 80% din ele sunt afectate, de unde şi scăderea ratei de concepere odată cu înaintarea în vârstă. Dar repet, noi vedem o scădere drastică a rezervei ovariene de la vârste tot mai tinere. Vin la noi femei de 31-32 de ani cu o rezervă ovariană la fel de proastă ca a unei femei de 42 de ani. Medicina a făcut paşi mari, dar nu uriaşi în tratarea problemelor de fertilitate. O rezervă ovariană aproape nulă nu poate fi stimulată cu medicamente.

Ce anume a dus la aşa o scădere a vârstei fertile?

Are legătură cu infecţiile sexuale netratate, cu poluarea chimică şi fizică (prin asta înţelegem radiaţii), cu alimentaţia şi cu stilul nostru de viaţă în general.

Sunt mai multe cupluri infertile la oraş decât la ţară? Cu alte cuvinte, poluarea din mediul urban are vreun impact asupra fertilităţii?

Aş vrea să vă dau nişte date statistice, dar nu le am. Noi avem pacienţi şi din mediul rural. Infertilitatea nu iartă pe nimeni, nu ţine seama de condiţia socială sau de contul din bancă. Dar, sigur, poluarea este printre factorii care ne influenţează fertilitatea.

Se ştie astăzi că alimentaţia, cu aditivii ei, afectează fertilitatea?

Cei din Vest ştiu. La congresele la care particip este adusă în discuţie şi această problemă. Am observat şi la noi o tendinţă a cuplurilor, cel puţin a celor care doresc copii, să trăiască mai sănătos. Am avut mulţi pacienţi care, schimbându-şi regimul alimentar cu unul mai natural, fără E-uri, au reuşit să-şi recapete fertilitatea. Unii, pentru că-şi doreau foarte mult copii, au renunţat la băutură, la fumat şi la alte asemenea obiceiuri nocive pentru fertilitate.

Dacă o femeie a luat mulţi ani anticoncepţionale, îi va lua mai mult timp să rămână însărcinată după ce renunţă la ele?

Din contră, ovarele îşi reiau funcţia în primele luni de la oprirea anticoncepţionalelor, iar femeile au şansa de a rămâne însărcinate într-un timp foarte scurt. Sigur, asta dacă nu opresc anticoncepţionalele la 38 de ani, când rezerva ovariană este slabă.

Mai există această idee, cum că femeia ar trebui să amâne concepţia câteva luni de la oprirea anticoncepţionalelor, pentru ca ele să se elimine din corp.

Ele se metabolizează şi dispar din organism în câteva zile, deci nu este nicio problemă în acest sens. Noi chiar recomandăm femeilor anticoncepţionale o lună sau două în speranţa că vor avea o ovulaţie mai bună. Ar mai fi un mit: dacă iei anticoncepţionale, nu există ovulaţie, deci rezerva ovariană a femeii se păstrează. Această idee este falsă. Cu cât iei mai mulţi ani anticoncepţionale, cu atât rezerva ovariană scade.

Foarte multe cupluri au convingerea că principalul vinovat pentru infertilitate este stresul...

(intervine hotărât): Şi foarte multe au dreptate. Tot organismul suferă când este expus stresului. Inevitabil, şi fertilitatea are de suferit. Mai ales în cazul bărbaţilor, am observat că stresul se face tot mai des vinovat de infertilitate. Am observat că parametrii spermogramei (adică numărul spermatozoizilor, mobilitatea şi formele tipice) se îmbunătăţesc mult după ce bărbatul merge într-un concediu sau îşi schimbă locul de muncă. Am avut şi asemenea cazuri, în care bărbaţii şi-au schimbat locul de muncă, pentru că erau expuşi unui nivel de stres mult peste limita suportabilă. Multe cupluri au reuşit să conceapă în concediu, când sunt relaxate. De multe ori, chiar eşecul în încercările de a concepe este o sursă stres. Am avut situaţii în care, după multe eşecuri, cuplul a recurs la adopţie sau a adus pe lume un copil prin fertilizare in vitro, iar ulterior femeia a rămas însărcinată. S-a produs în cazul lor un declic psihologic, o eliberare de stres.

Dar excesul ponderal? Poate avea vreun impact asupra fertilităţii?

O, da! Pe primul loc pe plan mondial la cauzele de infertilitate feminină este obezitatea. Unele femei supraponderale sau obeze pot avea norocul să deţină o rezervă ovariană bună şi să poată concepe. Dar dacă au şi o vârstă înaintată, şi un exces ponderal, şansele nu sunt prea mari.

Şi în cazul bărbaţilor contează greutatea?

Sigur că şi pentru ei contează! Echilibrul metabolismului lipidic e corelat cu parametrii spermogramei. Adică un bărbat supraponderal sau obez are o spermă de o calitate mai slabă.

Fumatul? Scade şi el fertilitatea?

Sunt studii nenumărate care spun că fumatul scade rezerva ovariană, capacitatea de implantare corectă a ovulului fertilizat în endometru şi creşte riscul de sarcină extrauterină. În cazul bărbaţilor, lucrurile nu sunt foarte clare. Am avut pacienţi care fumau două-trei pachete pe zi şi aveau o calitate bună a spermei, dar şi bărbaţi fumători cu probleme de fertilitate. Asta nu înseamnă că sunt pro fumat!

Vârsta are vreo importanţă în cazul bărbaţilor care vor copii?

Da, şi ei trebuie să se alarmeze cu privire la vârsta de concepere. Am întâlnit aici nenumărate cupluri în care bărbatul avea un copil de 10-20 de ani dintr-o relaţie anterioară, dar care, la momentul investigării, avea o spermă foarte, foarte deteriorată. Vârsta bărbatului nu este totuşi la fel de importantă ca în cazul unei femei.

Există alte lucruri de care bărbaţii ar trebui să se ferească în viaţă pentru a-şi proteja fertilitatea?

Nu ar trebui să ia steroizi anabolizanţi la sală, pentru că efectul lor de reducere a fertilităţii este garantat, să nu meargă des la saună, să evite alcoolismul, obezitatea, să reducă fumatul.

Şi femeile? Ce trebuie să evite?

Ar trebui să ia cât mai puţin timp anticoncepţionale, să conceapă la vârste mai tinere - este cel mai important lucru.

În cât la sută din cupluri femeia este cea cu probleme de fertilitate şi în cât la sută bărbatul?

Procentele nu s-au schimbat de-a lungul anilor. O treime femeia, o treime bărbatul şi o treime din cauze comune - puţin de la unul şi puţin de la altul.

Când decid, în sfârşit, să aibă un copil, cuplurile sunt uimite să constate că nu reuşesc să conceapă din prima lună. Care este probabilitatea ca femeia să rămână însărcinată de la prima încercare?

Am avut cupluri care s-au impacientat repede. E nevoie de câteva luni, dar depinde de vârstă, în primul rând. Şansele unui cuplu tânăr, fără nicio problemă de sănătate şi de fertilitate, de a concepe din prima încercare sunt de numai 20%. După 25 de ani, fertilitatea unei femei începe să scadă, deci aceste şanse se reduc.

Credeţi că suplimentele alimentare pot să crească fertilitatea?

Unele da. Eu încerc să le explic pacientelor că şi mătrăguna e naturistă. Depinde ce iei. Unele nu sunt atât de lipsite de efecte adverse.

Le recomandaţi?

Da, le recomand, deşi sunt medic alopat. Sigur, doar pe unele dintre ele şi în anumite cazuri. Tocmai de aceea n-aş vrea să spun ce anume recomand. Lumea are tendinţa să ia diverse tratamente pentru că au făcut bine altora. Ţie îţi pot face rău. Am avut paciente care au luat remedii după ureche şi au făcut chisturi ovariene, pentru că erau foarte puternice.

"Prima investigaţie a cuplului infertil este spermograma. Analizele nu se încep de la femeie."

"Şansele unui cuplu tânăr, fără nicio problemă de sănătate şi de fertilitate, de a concepe din prima încercare sunt de numai 20%."

"Am avut paciente care au luat remedii după ureche şi au făcut chisturi ovariene, pentru că erau foarte puternice."

Conservarea de ţesut ovarian, soluţia viitorului

Medicina ne oferă astăzi posibilitatea de a ne conserva celulele reproducătoare până în momentul în care decidem să aducem pe lume copii. Ce ne puteţi spune despre aceste tehnici?

Este vorba despre autoconservarea de spermă şi de ţesut ovarian.

Sunt posibile şi la noi?

De spermă, da. De ţesut ovarian, încă nu. Noi avem personal şcolit pentru aşa ceva, dar nu avem fondurile necesare pentru aparatură. În alte ţări, aceste proceduri sunt acoperite de asigurările de sănătate. La noi, este bine că există măcar programul de fertilizări in vitro. Mie, personal, nu mi-a venit să cred când s-a anunţat lansarea lui, am crezut că este o glumă. Dar nu, iată că el există şi că se derulează bine. Este o bilă albă pentru cei care au avut această iniţiativă şi au pus umărul să meargă. Pentru o ţară cu aşa probleme financiare, nici nu mă aşteptam să existe o asemenea compsensare. În Irlanda, de exemplu, nu există un astfel de program.

Autoconservarea de spermă unde se poate face?

Se poate face şi în spitalul nostru. De altfel, aici a fost prima bancă de spermă din România. Autoconservarea se face în general pentru patologiile neoplazice (n. r. - cancer) - când bărbatul urmează să facă radioterapie, chimioterapie sau operaţie şi vrea să se asigure că va avea moştenitori.

Cât costă păstrarea spermei pe un an?

Echivalentul a 200 de euro pe an este la noi.

Conservarea de ţesut ovarian poate fi o soluţie bună pentru femeile care vor să amâne concepţia?

Poate fi o soluţie, da. La cum merg lucrurile, eu cred că e soluţia viitorului.

Dacă o româncă ar vrea să-şi conserve ţesut ovarian, unde ar putea să meargă?

În Germania ştiu sigur că există un centru de referinţă. Cred că şi în Austria se face procedura. Este, totuşi, o tehnică aflată la început, dar am convingerea că va fi perfecţionată. Plus că ţesutul ovarian nu e ca sperma. El rezistă mai puţin şi se reimplantează mai greu.

Cum se realizează procedura?

Prin laparoscopie, se decupează o părticică din suprafaţa ovarului. Totul sub anestezie.

„Fertilizarea in vitro este metoda cu cele mai mari şanse de reuşită"

Când devine fertilizarea in vitro (FIV) singura soluţie pentru a aduce pe lume copii?

În cazurile în care trompele uterine sunt înfundate, când există o patologie masculină severă, adică o spermogramă foarte afectată, şi eşecuri la inseminările artificiale. Fertilizarea in vitro este metoda cu cele mai mari şanse de reuşită - de 30%.

Ce presupune ea?

Presupune o stimulare ovariană injectabilă, iar în momentul maturării ovocitelor, acestea se extrag prin puncţie vaginală, sub anestezie. În laborator, ele se pun în contact cu sperma „preparată", adică prelucrată prin diverse metode. După 48-72 de ore, cei mai buni şi mai frumoşi embrioni formaţi se introduc în uter, prin embriotransfer.

Inseminarea ce indicaţii are?

Se realizează atunci când cel puţin o trompă este permeabilă (n. r. - nu este înfundată) şi când parametrii spermatici nu sunt foarte afectaţi. Inseminarea se poate face cu sau fără tratamente de stimulare ovariană. Şansele de succes ale unei inseminări sunt de 10-12%, contrar unor zvonuri cum că reuşita ar fi de 30-40%.

Spuneţi-ne şi ce presupune ea.

Este o procedură mult mai simplă. La momentul ovulator apreciat de ginecolog, sperma partenerului, „preparată" în prealabil, se introduce la fundul uterului (numai la fundul uterului, nu şi în col sau în vagin). De aici, spermatozoizii, fiind celule mobile, se „duc" pe trompele uterine pentru a se întâlni cu ovulul. Cu alte cuvinte, procesul de fecundare este natural. Inseminarea este un ajutor dat naturii.

Acum câteva zile, cercetătorii de la Universitatea din Adelaide, Australia, au anunţat că o metodă anume de fertilizare in vitro, ICSI (intracytoplasmic sperm injection), ar creşte riscul de malformaţii congenitale. Ar trebui ea evitată?

Sperma folosită la aceste proceduri este de regulă foarte afectată, deci este posibil să existe acest risc. Majoritatea spermatozoizilor au forme atipice şi nu ai de unde să ştii calitatea genetică a spermatozoidului pe care-l alegi ca să-l injectezi. Metoda aceasta se alege atunci când spermatozoizii n-au cum să fecundeze singuri ovulul şi sunt injectaţi în acesta. În cadrul metodei clasice de fertilizare in vitro, ovulul şi spermatozoizii sunt puşi în acelaşi loc, iar fecundarea are loc natural.

Şi în cât la sută din cazuri folosiţi tehnica ICSI?

În aproximativ 20% din cazuri, nu în cele mai multe.

Multe femei se tem de tratamentul de stimulare ovariană care trebuie luat înainte de FIV. Ce efecte secundare are el?

Riscul lor major este sindromul de hiperstimulare ovariană, care poate duce chiar la deces. Dar o femeie de 37 de ani cu o rezervă ovariană slabă nu prea poate face hiperstimulare ovariană, pentru că nu are atât de mulţi foliculi. Există la ora actuală tratamente eficiente prin care pot fi evitate complicaţiile acestui sindrom. Pentru inseminările artificiale, dozele prescrise sunt mai mici.

CV

- Specialist şiîn andrologie

- Numele şi prenumele: Moisa Anca

- Data şi locul naşterii: 20 mai 1967, Bucureşti

- Studiile şi cariera:

- absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti

- coordonatorul Programului Naţional de Fertilizare in Vitro pentru Departamentul de Reproducere Umană Asistată la nivelul Spitalului „Prof. dr. Panait Sârbu" din Bucureşti

- medic primar obstetrică-ginecologie

- supraspecializare în reproducere umană asistată

- supraspecializare în andrologie

- competenţe în: laparoscopie ginecologică, ecografie ginecologică şi obstetricală, colposcopie şi histeroscopie

- Locuieşte în: Bucureşti