#StauAcasă. Filmele de sport ce-ţi pot îndulci zilele când stadioanele sunt închise din cauza COVID-19

Lumea sportului este ca şi paralizată, aşa că milioane de fani rămân fără doza de adrenalină de care sunt ca şi dependenţi. În lipsa unor competiţii noi, oamenii au totuşi soluţii pentru a-şi întreţine pasiunea în aceste zile în care autorităţile repetă constant recomandarea de a se evita ieşitul din casă, iar reţelele de socializare sunt împânzite de hashtag-ul #stauacasă.

Pentru un pasionat de sport rămas fără meciurile de fotbal din weekend, fără turneele săptămânale din tenis şi aşa mai departe există din fericire o ofertă importantă de cărţi şi filme cu tematică sportivă. Unele sunt veritabile documentare, altele - ficţiune ce respectă însă spiritul şi valorile sportului. „Adevărul“ vă propune o listă extinsă cu titluri de filme ordonate în funcţie de disciplina sportivă adusă în prim-plan.

Primul episod al seriei este dedicat unor sporturi olimpice de vară, individuale, de tradiţie (excludem sporturile de contact, care vor avea un episod special dedicat, la fel ca şi sporturile de echipă sau sporturile profesioniste).

Atletism

„Carele de foc“ (Chariots of fire - 1981), cu Ben Cross şi Ian Charleson în distribuţie, este o dramă istorică britanică ce a câştigat patru premii Oscar, din şapte nominalizări, inclusiv statueta pentru cel mai bun film şi cea mai bună coloană sonoră - semnată de compozitorul grec Vangelis, celebru pentru muzica sa pentru filmul „1942: Cucerirea Paradisului“. Filmul urmăreşte destinele întretăiate a doi atleţi care participă la Jocurile Olimpice din 1924: Eric Liddell, un scoţian credincios care concurează în numele Domnului şi Harold Abrahams, un englez evreu ce luptă pentru a învinge prejudecăţile. Inclus în toate topurile celor mai bune filme britanice din toate timpurile, acest film a fost redigitalizat şi relansat cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012.

 „Cursa către vise“ (Across the tracks - 1991). Fanii sportului îl pot admira pe proaspătul câştigător al unui premiu Oscar, Brad Pitt, într-unul dintre primele zece filme turnate de acesta în carieră. Pitt interpretează rolul unui puşti de liceu cu rezultate excelente pe pista de atletism, al cărui viitor depinde de obţinerea unei burse pentru Colegiu. Mai mult decât atât însă, filmul spune povestea a doi fraţi cu trecuturi contrastante, Joe Maloney (Brad Pitt) - elev model şi Billy Maloney (Rick Schroder) - proaspăt ieşit de la şcoala de corecţie, care ajung să construiască o legătură frumoasă între ei în momentul în care devin rivali pe pistă de tartan.

„Maratonistul“ (Running - 1979). Michael Douglas este protagonistul unei poveşti despre spiritul pur al olimpismului despre care vorbea baronul Pierre de Coubertin la începuturile mişcării olimpice. Michael Andropolis este un maratonist canadian care e aproape de a pierde totul pentru a participa la Jocurile Olimpice şi care ajunge să surprindă pe toată lumea în cursa vieţii sale. Fanii atletismului vor regăsi în acest film asemănări cu un moment real şi extrem de emoţionant din istoria Jocurilor Olimpice, consumat la 13 ani după lansarea filmului, la Barcelona, când britanicul Derek Redmond a parcurs două treimi din distanţa turului de pistă în semifinala de la 400 m cu o accidentare cruntă la musculatura coapsei, apărută după primele 15 secunde ale cursei. Redmond a refuzat să abandoneze, trecând linia de finiş şchiopătând, în lacrimi, după ce refuzase intervenţia medicilor. Tatăl-antrenor al sportivului britanic s-a luptat atunci cu stewarzii pentru a ajunge pe pistă alături de fiul său şi a-l ajuta să treacă linia de finiş.

„Goldengirl“ (1979) este un film SF care a primit reacţii mixte. Tema abordată a fost aplaudată şi poate stârni cu uşurinţă interesul: un doctor nazist demarează un proiect ambiţios de a crea atleta perfectă, superioară genetic, dopându-şi propria fiică cu vitamine şi steroizi, amintind de alte producţii precum „Femeia bionică“ - de exemplu. Susan Anton, fostă Miss California cu zece ani înaintea acestui film de debut, a primit o nominalizare la Globul de Aur pentru „Cea mai bună actriţă debutană“ (premiu acordat până în 1983). Nu puţini au fost însă cei care au vorbit despre inconsecvenţă de-a lungul filmului şi despre lipsa unui personaj principal suficient de puternic definit. De asemenea, producătorii au fost acuzaţi că au scos la editarea finală cele mai dure scene, care ar fi oferit cu adevărat greutate filmului.

Pe lista filmelor biografice autentice, care aduc în prim-plan poveştile reale ale unor campioni olimpici veritabili, amintim filme precum:

„Running Brave“ (1983). Povestea uneia dintre cele mai mari surprize din istoria atletismului: un sprint formidabil l-a propulsat pe Billy Mills de pe locul trei pe locul întâi la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964, transformându-l pe acesta în unicul campion olimpic al Statelor Unite pe distanţa de 10.000 m.

„The Jesse Owens Story“ (1984). Un film în două părţi, totalizând patru ore de material documentar, despre unul dintre cei mai mari atleţi ai tuturor timpurilor. Jesse Owens reuşea în 1935, în ceea ce mulţi au decretat a fi cele mai bune 45 de minute ale atletismului, să stabilească patru recorduri mondiale în patru probe diferite (100 yarzi, săritura în lungime, 220 yarzi şi 220 yarzi garduri). În 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin, Jesse Owens a devenit un simbol al sfidării politicilor xenofobe ale lui Adolf Hitler, după cele patru medalii de aur câştigate (100 m, 200 m, lungime şi ştafetă 4X100 m). Un alt film biografic dedicat lui Jesse Owens a fost lansat în 2016, de regizorul Stephen Hopkins: „Cursa“ (Race).

„Run for the Dream: The Gail Devers Story“ (1996). Povestea necoafată a uneia dintre cele mai bune atlete din probele de sprint întregeşte imaginea fanilor despre Gail Devers, pornind de la drama care a ţinut-o departe de Jocurile din 1988. Americanca a câştigat aurul olimpic la două ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice (1992 şi 1996) - performanţă atinsă de doar alte două sportive (Wyomia Tyus şi Shelly-Ann Fraser).

„Competiţia Vieţii“ (Without Limits - 1998). Filmul urmăreşte destinul tragic al lui Steve Prefontaine, care a murit la doar 24 de ani, într-un accident rutier, într-un moment în care, după ce stabilise recorduri ale Americii pe toate distanţele cuprinse între 2.000 şi 10.000 m., devenise o atracţie pentru Jocurile Olimpice din 1976. Prefontaine nu a mai trăit însă pentru a concura la Jocuri. De-a lungul scurtei sale cariere, carisma i-a adus mass-media la picioare lui Prefontaine, el fiind creditat, alături de alţi alergători americani, pentru popularizarea curselor de alergare populare din anii '70.

Înot

„Million Dollar Mermaid“ (1952) este un film biografic despre Annette Kellermann, una dintre femeile care au schimbat faţa înotului pentru femei. Australianca născută la finalul anilor '80 a practicat înotul de performanţă şi a militat pentru drepturile femeilor de a înota în costume de baie întregi, un lucru considerat indecent şi nepotrivit în epoca respectivă. La 19 ani, ea a fost una dintre primele femei care a încercat să traverseze înot Canalul Mânecii, iar contribuţia sa în promovarea înotului sincron este bine documentată. Kellermann a fost înotătoare, actriţă, scriitoare şi artistă de vaudeville.

„Agua“ (2006). Acest film argentinian spune povestea unui înotător în ape deschise acuzat pe nedrept că s-a dopat înaintea unei curse de 57 km. Goyo încearcă mai departe să îşi reabiliteze numele, găsindu-şi sprijinul într-un alt competitor.

„Împotriva curentului“ (2003). Acest film biografic dedicat australianului Tony Fingleton spune povestea unui sportiv care a refuzat invitaţia de a participa la ediţia din 1964 a Jocurilor Olimpice pentru a merge la Harvard, devenind ulterior regizor de film. În rolul principal îl regăsim pe actorul australian Jesse Spencer, un obişnuit al serialelor, cunoscut pentru rolurile din „Doctor House“, „Pompierii din Chicago“ sau „Camera de Gardă“.

Canotaj

"Viaţa unui campion" (The boy in blue - 1986). Filmul îl are pe Nicolas Cage în rol principal, la patru ani de la debutul său cinematografic, şi aduce în prim-plan povestea primului campion mondial la canotaj al Canadei, Ned Hanlan. Christopher Plummer joacă rolul unui om de afaceri care îi va marca evoluţia lui Ned Hanlan.

"True blue" (redenumit ulterior Miracle at Oxford - 1996). Acţiunea gravitează în jurul tradiţionalei curse dintre Universităţile Oxford şi Cambridge, punând accent pe ediţia din 1987, când antrenorul celor de la Oxford a decis să îi dea afară cu puţin timp înainte de competiţie pe studenţii americani aduşi special în echipă pentru a spăla ruşinea din anul precedent, din cauza faptului că aceştia nu se antrenau aşa cum şi-ar fi dorit el. Fanii sportului au o nouă dovadă că, uneori, cu o strategie iscusită, dar şi cu multă dăruire, miracolele există în sport, iar marii favoriţi pot fi învinşi.